on the verge of extinction... again

Pentru ca mi-a placut filmul animat.

Le-am luat din septembrie- octombrie, insa nu le-am folosit pana saptamana asta. Initial il voiam doar pe cel cu Olaf, convinsa fiind ca cele cu mutre umane probabil vor fi oribile. Insa s-a intamplat ca la fata locului sa-mi para ca arata mult mai bine decat in pliant, asa ca... Cel din stanga nu e din colectia care a fost la Billa, iar ultimul model din dreapta apare de doua ori pentru ca n-am fost in stare sa casc ochii cum trebuie la ce cumpar.

In afara faptului ca personajele arata neasteptat de bine, imi mai place mult si aspectul de sticla "inghetata" si faptul ca formele fulgilor difera de la model la model.

Am fost curioasa in privinta lui si nerabdatoare sa-l vad inca de la inceputul toamnei, cand m-am impiedicat pentru prima data de un trailer.

Am devenit si mai curioasa in saptamanile de dupa lansare, cand toata lumea parca era super incantata si chiar am citit de cateva ori ca ar fi cel mai bun film Disney de la The Lion King incoace.

Hmmm... daca vine vorba strict de poveste, ceva mai complexa decat ar lasa de inteles trailerul, poate ca da, ar merita asta. Altfel nu, desi recunosc ca mi-a placut in mare si unele parti s-au lipit de creieras si tot revin in mod obsesiv in minte.

Cateva ganduri pe care le-am scuipat si pe twitter:

• "loosely-based on Hans Christian Andersen's fairy tale The Snow Queen" - "loosely-based" is an understatement
• the "do you want to build a snowman?" is haunting
• finally a Disney princess with my name and it turns out her sister is the cool character (literally)

Pentru cei interesati, cateva clipuri. Preferatul meu fiind probabil asta. Ah, si unul mai tehnic.

... calatoreste cu metroul! Iai, pai ce s-a intamplat cu Mystery Machine? Adevarul e ca n-am mai vazut-o de cateva luni bune prin oras...

In caz ca cineva se intreaba... nu, nu e o gluma si nici n-am luat-o razna. Pur si simplu am vazut ieri in metrou un vitel de caine (unu' cat se poate de real) care semana incredibil de bine cu Scooby. Si care, coincidenta dracului, mai era si insotit de patru adolescenti...

Simpatica intamplare. Si care recunosc ca m-a zapacit suficient de tare incat am uitat unde trebuia sa cobor si apoi am fost nevoita sa ma intorc o statie.

Pentru ca, lasand la o parte cautarile stupid-amuzante ("cum omor gandacii din cuptorul cu microunde", "nu suport miros de pomelo", "(de ce) imi place vara", "ma mananca degetul", "caine citind", "lumea in dungi", "am patit in service", "dupa melci", "un pliant despre un produs expirat", "cum sa explic asa ca elevii sa inteleaga", "care este cea mai frumoasa culoare", "vreau sa stiu despre carioci"), pe cele absolut imbecile sau analfabete, pe cele prin care probabil s-a ajuns exact acolo unde trebuia (cautari legate de concertele la care am fost: Scorpions, Amorphis, Amon Amarth, HammerFall, Fates Warning; cautari legate de Lazopan, de Targul Femeia, de o anumita problema de logica, de asigurarea obligatorie a locuintei), pe cele prin care nu stiu cum dracu' s-a putut ajunge pe blogu' meu obscur cand exista un milion de alte pagini pe net pe care ar trebui sa ajunga inainte ("Phil Lynott", "49% motherfucker, 51% son of a bitch", "Rudolf Schenker", "Scooby(-Doo)", "Pawel Maciwoda", "AC DC Angus") sau intrebarile pentru care nu am nici eu un raspuns ("in ce consta instalatia de facut covrigi", "cum ma fac mecanic metrou", "mi-am dat stomacu pe dos ce sa iau", "ce merge la blugi verzi", "am o rochie neagra si nu stiu cu ce sa o iau pe deaspra ca e frig", "cum sa faci o podea", "unde gasesc tort de post", "retete prajituri de casa", "picioare subtiri vs picioare groase?", "tort black forest reteta", "cum sa am canini mai mari", "unde sa merita sa depui bani pentru dobanda"), exista cateva dileme (oarecum) justificate la care as putea sa ofer ceva raspunsuri. Continuarea de aici.

Luni seara am primit o veste foarte buna. Despre ceva ce urma sa se intample. Si s-a intamplat. Iar acum ma bucur enorm. Pentru ca e vorba de ceva care a fost o parte a vietii mele in cea mai fericita perioada prin care am trecut vreodata.

Atunci descopeream Forest Friends, Bellflower Bunnies sau Little Mouse On the Prairie. In noaptea asta ma uit la Tom Sawyer.

Tangled. Adica hai sa dam tigaii ce-i al tigaii. Ah, tigaia! Minunat obiect! Majoritatea oamenilor o folosesc doar pentru gatit diverse mancaruri, uita sa o curete sau nu o curata cum trebuie, zgariind-o sau lasand-o cu pete. Macar acum exista un film animat care ii acorda atentie si ne prezinta o alta fata a tigaii - ea poate fi si o arma eficienta! Am spus de atatea ori ca, daca imi intra un hot in casa si il "mangai" putin in crestet cu frumoasa mea tigaie, urmatoarea casa in care o sa intre (in timp ce-i recita un burtos barbos "in loc cu verdeata...") nu va mai avea ferestre. Cam asta-i principalul motiv pentru care mi-a placut filmul (si mie in general nu-mi plac desenele 3D)...

Ah, da, uitasem... Trailer!

Jungle Cubs. Adica o serie animata care ne prezinta aventurile personajelor din Cartea Junglei (Baloo, Bagheera, Louie, Shere "Khannie" Khan, Kaa si Hathi) pe vremea cand de-abia scapasera de biberon. Facute acum 15 ani, insa eu am aflat de existenta lor de-abia acum cateva saptamani. Sunt dulci. Foarte dulci. In continuare, personajul meu preferat ramane Bagheera. A fost personajul meu preferat cand am citit cartea, cand am vazut filmele animate (1, 2), cand am vazut seria animata (si da, folosesc singularul pentru ca nu m-am uitat la seria din 2010 si nici nu ma tenteaza sa ma uit... nu la cum sunt desenate personajele). Baloo are si el momente in care e foarte simpatic. De exemplu, atunci cand un babuin ii spune ca-i vrea blana ca sa-i tina cald, Baloo ii raspunde cu "Over my dead body! Wait... what am I sayin'? HEEEEELP!". Si Kaa la fel - "I'd give them a hand if I had one".

Before I forget (nu m-am putut abtine)... intro.

Daca tipati cand vedeti un soricel traversand camera, nu cititi mai departe. Pentru ca urmeaza...

... sa va binedispuna trecerea la o noua rola de hartie igienica? Sau la un nou sapun? Sau la o noua pasta de dinti? Sau la un nou prosop? Sau la ceva nou in general?

Cand eram la scoala, eram mereu incantata sa trec la un caiet nou. Sau chiar si la o pagina noua. Si incantarea asta venea cu promisiuni pe care mi la faceam doar mie. Ca asta o sa arate perfect. Fara nici macar un rand scris urat. Fara nici o greseala (si, in consecinta, fara nici o corectura). Ma simteam bine si de fiecare data cand imi incarcam stiloul cu cerneala. De fiecare data cand incepeam o noua culegere de probleme. De fiecare data cand incepeam ceva nou.

Ceva nou in ultima vreme? Multe.

... when your world comes falling down...

Stampede. Am aflat de existenta lor de-abia anul asta, cu ocazia aparitiei celui mai recent (si in acelasi timp primul dupa o pauza de 26 de ani) album. Album care imi place in draci.

Azi imi tot revine in minte piesa asta. Shame On You.

Nu sunt. Si n-am fost niciodata. Absolut nimic din ce mi-as fi dorit sa fiu. Din ce si-ar dori/ si-ar fi dorit altii sa fiu. Si trebuie sa trag tare ca sa par macar ca as fi. E nevoie de timp. De efort. Si tot nu e natural, nu e "the real thing". Dar e ceva. Mai mult decat nimic. Pentru ca altfel... totul e nimic si atat.

Pe stil propriu...

M-am trezit ieri ca am primit o leapsa - sa fac un top personal al filmelor preferate. Am studiat crapaturile din plafon, m-am scarpinat in cap, dar tot nu mi-a venit nici o idee. Eu nu ma [prea] uit la filme. Ma plictisesc. M-am uitat la seriale de genul Kommissar Rex, Flipper, Lassie... Sunt documentare pe anumite teme care ma prind - chestii de genul asta sau asta sau asta.

Dar... ma uit la desene animate. Asa ca as putea sa fac un top al filmelor animate preferate. In ordine inversa ar fi...

5. An American Tail. E unul din putinele filme animate pe care le-am vazut cand eram mica. Majoritatea celorlalte le-am vazut tarziu, dupa anul trei de facultate. "There are no cats in America..."

Saptamana trecuta am descoperit ceva nou. Am descoperit la ce e bun un mixer. E bun in situatia in care imi fac o ciocolata calda folosind fulgi sau acadele sau batoane care trebuie topite in laptele fierbinte. Ca pana acum doar am nenorocit mixerele si le-am folosit in alte scopuri... de exemplu ca aparate de gaurit ("mandrina" provine de la un creion mecanic).

Inca visez mult cu ochii deschisi. Ma visez cu ochii deschisi. Ma visez Simba, Jerry, Jessie, Felina, Robin (mhm, fata cu "what the hairy heck?"), Goofy...

Mda, stiu, am vise marete. Daca tot ce-mi doresc eu in viata e sa fiu un pui de leu care canta prin padure intr-un desen animat...

Acum trei saptamani. Da, atata mi-a luat sa scriu postarea asta - sunt eu mocaita de felul meu plus multe link-uri catre poze. Peste 900 de screenshot-uri. Studiate toate, sters mai bine de jumatate, ramas cu vreo 400. Din care am selectat o parte pentru postarea asta. In fine, revenind. Acum trei saptamani mi-am dat si eu seama ca nu m-am uitat la Scooby-Doo! Curse of the Lake Monster pana acum. E al patrulea film Scooby-Doo (care nu e film animat - cum dracu' se traduce live action?) si probabil cel mai interesant dintre toate cele patru (primul a fost execrabil, si asta o spune o mare fana Scooby; la ultimele doua mi-a placut faptul ca l-au redesenat pe Scooby, arata diferit fata de cel din filmele din 2002 si 2004). Desi... sunt multe chestii care mi-au sarit in ochi, nu doar ciudatenia optica din poza din dreapta.

In primul rand, film Scooby-Doo, da? Si atunci de ce mama dracului Scooby e pe plan secund si totul se invarte in jurul cuplurilor Daphne-Fred si in special Shaggy-Velma? Pacat, momentele Scooby sunt chiar delicioase (nu ca n-ar fi crapare de ras si scena in care Velma ii spune lui Shaggy "you can tell that by the variegated sedimentary striations..." iar acesta ii raspunde cu "I've never seen... irrigated rudimentary climations like that before").

But I'm too tired to care...

Prima data cand am vazut cutia in portbagaj la tati am citit... Top Cat! Mda, nimic nou. Mi-au placut la nebunie desenele (ca de altfel mai tot ce a aparut inainte de 1992 si poarta semnatura Hanna-Barbera). Le-am vazut de atatea ori incat stiu toate episoadele pe de rost.

Am mai gasit un concert Alice Cooper. Vechi. 1971. Calitatea e simpatica. In traducere, proasta. Dupa cum se poate vedea aici.

Nu-mi place sa simt ca imi forteaza altcineva mana. Probabil pentru ca de obicei cedez nervos, dau totul dracului si incerc sa-mi calmez nervii prin metode care ajung sa-mi faca rau fizic. Si nu ma opresc decat atunci cand pic lata de oboseala. Sau dupa ce chiar stric ceva. Vinerea asta... n-am cedat. Sambata si duminica nu conteaza, ar putea sa-mi ceara orice, oricum am mainile legate. Nu stiu cum o sa suport saptamana viitoare telefoanele din doua in doua ore... Si chiar daca stau cuminte si ignor, ignor, ignor... tot e neplacut sa-mi aduc aminte cat de urat am reactionat in trecut in astfel de situatii.

Pentru ca am promis. O poza cu zapada din Bucuresti. Asa ca pun una nu doar cu zapada ci chiar cu un omulet de zapada. Se vede, Ovidiu? Omuletul era in fata blocului. Imi pare rau ca acum nu mai e. Poza am facut-o cand am plecat de acasa, iar la intoarcere l-am gasit daramat. Pacat, era simpatic. Ramane unul din putinele lucruri legate de zapada care nu-mi trezeste sentimente negative. Impreuna cu zapada depusa peste crengile de conifere sau peste instalatiile luminoase - le face sa para asa... fantomatice. In rest... Nu-mi place sa fiu nevoita sa aleg intre a avea lana (de la fular) sau zapada in nas si gura. Nu-mi place ca ma incetineste, ca trebuie sa merg mai incet, sa nu alunec. Am simtit de cateva ori cum imi fuge un picior sau celalalt. Buf n-am facut pana acum iarna asta, desi i-am vazut pe altii cazand pe strada. Nu-mi place frigul. In ultimii ani mi-am dat seama ca sunt totusi destul de rezistenta la frig comparativ cu altii. Dar in continuare nu imi place. Nu-mi place sa fiu nevoita sa umblu cu patru-cinci randuri de haine pe mine. Ma face sa ma misc mai greu. Desi... la cum ma simt acum, e bine sa ma simt ascunsa.

Postarea asta as fi vrut sa fie despre altceva. As fi vrut sa fie despre desene animate... despre The Nutcracker and the Mouseking, despre The Little Troll Prince, despre Aladdin, despre All Dogs Go to Heaven. As fi vrut sa fie despre programare... despre ce am mai lucrat, despre chestii interesante de care m-am impiedicat. As fi vrut sa fie despre ceea ce probabil era cea mai putin proasta stare din ultimele doua luni... despre lenjerie cu parfum de migdale. As fi vrut sa fie despre muzici... despre ce concerte Eric Clapton, Ramones, Nirvana, Aerosmith, Iron Maiden, AC/DC am mai facut rost, despre Cryptic Wintermoon, pe care i-am descoperit acum aproximativ o saptamana.

Sunt asa obosita in ultima vreme. Poate ca n-ar trebui sa ma mire. Nici nu mai stiu de cand nu m-am mai culcat asa, pur si simplu. Dorm atunci cand pic lata de somn. Cateva ore. Apoi ma trezesc. Obosita. Pana cand pic iar. Si iar dorm doua-trei ore. Si parca nici nu mai exista nimic altceva in afara de oboseala si de somn.

Asa am patit si azi la pranz. Si m-a trezit o senzatie de greata. Si masina de gunoi. Nu stiu ce mi s-a parut asa fascinant azi la masina de gunoi. Am inceput sa ma gandesc la cat gunoi putem produce, la cat o sa mai dureze pana cand orasele o sa fie ingropate sub propriile lor gropi de gunoi. Si, daca un pliant de la o pizzerie numita Donatello's mi-a adus aminte de testoasele ninja, masina de gunoi m-a facut sa ma gandesc la desenele cu Captain Planet.

Si l-am invidiat putin. Pentru energia pe care o avea, canalizata in scopuri pozitive. Energie care mie imi lipseste cu desavarsire in ultima vreme. Eh, macar invidia asta m-a motivat sa sar in adidasi si sa ma duc sa-mi iau bilet de tren. Uuu... se poate plati din nou cu cardul. Tin minte ca in primavara a fost o perioada in care asta n-a fost posibil "din motive tehnice."

La intoarcerea de la gara... animalute! Intai trei iepurasi (diminutiv pe merit, nu erau ei chiar mici-mici, da' nici prea mari nu erau). Acum, eu nu prea ma dau in vant dupa iepurii albi cu ochi rosii, dar astia mi-au atras atentia. Iepurii albi cu ochi rosii imi par... mmm, nu stiu exact cum ar suna corespondentul in romana... "demoniac." Amuzant ca am recitit recent Strange Event in the Life of Schalken the Painter... pentru ca o piesa mi-a adus aminte de descrierea tabloului pictat de Schalken si a inceput sa ma roada pe creieras ca nu-mi mai amintesc unele detalii. Acolo m-am impiedicat pentru prima data de cuvantul asta, "demoniac" - "the livid and demoniac form of Vanderhausen." In toamna lui 2002. Atunci am cumparat cartea. Gothic Short Stories. Tin minte ca o citeam atunci de sarbatori si mi-a socat putin rudele care au vazut-o pe noptiera - am fost intrebata daca e "satanista." Asta in timp ce se holba la craniul si la lumanarea de pe coperta. Nu stiu de ce, pe undeva m-a amuzat reactia. Asa cum avea sa ma amuze, aproape sase ani mai tarziu, o alta pereche de ochi mari atintiti asupra cartii. S-a intamplat cand cu aripa rupta. O luasem cu mine in spital (aaa, cartea, nu aripa, aia e oricum mereu la mine) si atipisem cu ea in mana. Si primul lucru pe care l-am vazut cand m-am trezit a fost privirea respectiva. O, da, evident, nu? I must be a devil worshiper. Mai ales ca la momentul respectiv mai purtam si un tricou cu doamna cu coasa. La sfarsitul lui 2002 a fost si prima data cand am citit ceva de Le Fanu. A ramas preferata mea din toata cartea aia. Si m-a facut curioasa. Asa ca am "vanat" si alte carti de Le Fanu. Asa am dat de In a Glass Darkly, care contine si Carmilla. Si The Familiar, si The Room in the Dragon Volant.

Am inchis si am deschis editorul de cateva zeci de ori. N-am scris nimic sau am scris maxim un paragraf pana sa o las moarta. Si nici acum nu stiu sigur daca...

Gasesc de multe ori pliante de la diverse pizzerii sau fast-food-uri agatate de clanta sau bagate la usa. Uneori ma amuza gandul ca la mine le lasa degeaba - eu nu mananc asa ceva. Nici macar nu ma impac cu mirosul. La un moment dat mi-a venit ideea sa le strang pana adun cel putin 10 si sa le fac o poza. Am facut-o si pe asta. Si apoi am zis sa fac totusi ceva util cu ele.

Oricine ma cunoaste stie ca sunt o mare fana a lui Scooby (si a desenelor clasice Hanna-Barbera in general). Daca ma uit in sus in momentul asta... vad un ultim raft plin cu DVD-uri cu Scooby (in fine, aproape... ultimele doua din stanga sunt cu Aerosmith). Ce n-a reusit un nas spart sa faca, a reusit Scooby - din cauza lui am intarziat la o lucrare de matematica (matematica, da? adica materia aia care mi-a placut mie cel mai mult). Asta pentru ca trebuia sa vad "Mine Your Own Business" pana la capat.

Sambata rasfoiam un pliant de real. Si mi-au picat ochii pe... inghetata Scooby-Doo. Scooby!!! Mda, asta sunt eu - daca-i mutra lui Scooby pe ceva, vreau! Pana noaptea asta mi-a fost insa lene sa-mi misc hoitul pana in real. Si mi-a fost destul de greu sa gasesc cutiile cu inghetata Scooby. Si si mai greu sa gasesc una mai putin nenorocita de ghearele celor care navalisera ieri pe acolo (mda, asta-i dezavantajul cumparaturilor de dupa miezul noptii - majoritatea produselor pe care le mai gasesti nu prea mai sunt intregi). Dar in cele din urma am ajuns acasa cu cutia. Am scos inghetatele din cutie (nu stiu cum sunt, n-am incercat inca nici una) si m-am pus pe studiat pozele de pe cutie. Pozele cu Scooby. Era sa incep sa scot fum pe urechi cand am vazut ca eticheta in romana fusese lipita chiar peste una din mutrele lui Scooby. Cum au indraznit, cum? Bine ca macar ca am reusit s-o dezlipesc frumos, fara sa-i nenorocesc botul. La botul lui Scooby ma refer. Mda, o merit si eu. La asta ma refer... mai exact, la momentul in care Joe Perry spune "you're not a well individual..."

Sometimes... I don't think I can work hard for too long in order to get what I want. Sometimes... I want to have it fast, I want to have it easy.

It's not a badge of honour, it's not something to brag about, it's not something I'm proud of by any means. It's just a state of fact.

Pauza de la scris pe blog. Pana marti-miercuri. Cu posibilitatea de a fi sparta daca ma pocneste brusc cheful. Pauza de lucru. De nervi, de examen, de tentative de relaxare, de evadare. Nu stiu. Pentru ca... nu vreau sa iau zece la o materie doar pe baza a ceea ce a fost la inceputul semestrului. Nu stiu, eu nu pot... D-aia prefer sa lucrez la materia asta si sa stiu ca iau zece pe merit si sa nu lucrez la alta materie si in consecinta sa nu ma duc la examenul respectiv. Adica in loc de un zece lejer si un examen luat prefer un zece muncit si un examen picat (la pachet cu speranta de lua zece si la materia asta la restanta, e drept). Dracu' sa ma ia, stiu ca asta n-are logica inaintea licentei si totusi... nu pot fi altfel.

In continuare nu prea stiu sa abordez o sesiune decat la modul iau zece la examen sau il pic. Incidentul cu metroul si cu teava sparta m-au impiedicat sa ajung la singurele doua examene la care lucrurile ar fi stat altfel. Cateodata ma gandesc ca sunt al dracului de norocoasa. Pana si ceea ce merge al dracului de prost reuseste sa se intample cumva la momentul potrivit. Planurile mele se duc dracului, da... insa e vorba de niste planuri care aveau mari sanse sa mearga prost oricum... Pe undeva ma sperie cand gandesc asa. Nu stiu daca asta ma face optimista sau lasa. Optimista cred ca e clar de ce, lasa pentru ca... eu singura, fara nici o interventie din exterior, n-as fi avut curajul sa-mi anulez singura planurile, in conditiile in care stiam foarte bine ca e foarte probabil sa mearga prost.