Candva, intr-un an ca oricare altul, in dimineata zilei de 6 decembrie, undeva, intr-un birou, nu conteaza unde. O tipa e toata rosie la fata si transpirata. Si isi tot misca piciorul intr-un mod ciudat. Timp de un minut... doua minute... cinci minute... zece minute... un sfert de ora... trei sferturi...
Pana cand nu mai rezista...
"Ma scuzati..."
Si cei din jur isi indreapta privirea catre ea... Fata ei devine chiar mai rosie, dar continua...
Postarea asta as fi vrut sa fie despre altceva. As fi vrut sa fie despre desene animate... despre The Nutcracker and the Mouseking, despre The Little Troll Prince, despre Aladdin, despre All Dogs Go to Heaven. As fi vrut sa fie despre programare... despre ce am mai lucrat, despre chestii interesante de care m-am impiedicat. As fi vrut sa fie despre ceea ce probabil era cea mai putin proasta stare din ultimele doua luni... despre lenjerie cu parfum de migdale. As fi vrut sa fie despre muzici... despre ce concerte Eric Clapton, Ramones, Nirvana, Aerosmith, Iron Maiden, AC/DC am mai facut rost, despre Cryptic Wintermoon, pe care i-am descoperit acum aproximativ o saptamana.