on the verge of extinction... again

... sau "de ce n-are ursul coada"... ah, am incurcat borcanele... povestile. De fapt era "de ce am eu nasul stramb".

Asta pentru ca am fost intrebata ce chestii penibile imi amintesc eu ca mi s-ar fi intamplat... si prima chestie care mi-a venit in cap - cum mi-am spart eu nasul.

Clasa intai. Decembrie. Mama isi luase concediu, nu mai tin minte exact de ce... dar cu siguranta nu eram eu "problema". Pe mine ma "dresasera" bine. Invatasem ca, plecand ultima de acasa (tati pleca pe la vreo 5 si ceva, inainte sa ma trezesc eu, mama la 6 si jumatate iar eu la 7 fara 10) trebuia sa incui usa cu cheia de la gat, sa verific daca am incuiat-o bine si sa-mi ascund apoi bine cheia pe sub haine. Invatasem ca trebuia sa incui la loc usa dupa ce ma intorceam acasa si sa nu descui nimanui. Si cand spun nimanui, vorbesc foarte serios. I-am zis si nasului ca nu-i dau drumul. Norocul lui a fost ca a ajuns si mama in cateva secunde (pentru ca atunci el o adusese acasa).

Revenind... in ziua aceea, mama statea acasa. M-a pregatit de scoala si m-a trimis singura la drum. Doar eram copil mare, aveam 6 ani, mai plecasem singura la scoala de atatea ori. S-a uitat pe geam dupa mine sa ma vada ca am traversat straduta noastra si strada mare pe care era scoala. Si apoi a inchis geamul linistita. Aveam mai putin de 500 de metri de mers pana la scoala, nu mai aveam de traversat decat o straduta putin circulata. Ce se putea intampla, nu? Pai... era iarna. Pe jos... zapada murdara topita partial si pe sub zapada aia, gheata. Si la vreo 20 de metri de poarta scolii, chiar in dreptul unui plop, am alunecat. N-am pus mainile in fata pentru ca zapada de pe jos era murdara si m-am temut ca o sa ma certe mama daca-mi murdaresc manusile de un albastru deschis. Asa ca am cazut drept in nas.

Prin urmare, nu mi-am murdarit manusile doar de la zapada aia murdara. Mi le-am murdarit si de sange. Gecuta si fularul (tot albastru deschis si ele) au avut aceeasi soarta. Of, ce sa fac? Nu ma puteam prezenta in halul ala la ore... nu asa murdara. Dar nu puteam sa lipsesc. Ca doar aveam prima ora matematica si dadeam lucrare. Si mie imi placea matematica. M-am indreptat spre trecerea de pietoni din fata portii scolii ca sa traversez inapoi strada mare si sa ma intorc acasa. Si acolo m-am intalnit cu o colega, pe care am rugat-o sa-i spuna invatatoarei ca o sa intarzii putin, dar ca totusi vin, nu lipsesc eu de la lucrare la mate. Ea mi-a zis ca o sa-i spuna... dar nu m-am gandit ca o sa-i spuna si in ce hal aratam. Si cu siguranta nu mi-am imaginat cum o sa primeasca invatatoarea vestea. De, eu nu ma vazusem... probabil de-aia nu-mi faceam griji decat pentru faptul ca voi intarzia la lucrare... si ca o sa se supere mama ca m-am murdarit.

Am alergat inapoi acasa. Ajunsa in fata usii, am sunat pentru ca n-aveam cheia la mine. Din moment ce mama era oricum acasa toata ziua, nu-mi mai daduse cheia. A durat ceva pana sa-mi deschida. Cu siguranta nu se astepta sa ma intorc asa devreme. Si nu in halul ala. Nu mai avea mult pana sa lesine. Bineinteles ca ea a vrut sa mergem direct la spital - eram plina de sange. Eu, catar incapatanat. Nu, ca am lucrare la mate. Ne-am certat, ea a cedat in cele din urma... "tu si matematica ta!" Mi-a dat haine curate (printre care si o vesta care imi placea la nebunie pe atunci) pentru ca reusisem cumva sa-mi murdaresc si uniforma de sange, o batista sa o tin la nas pentru ca imi curgea in continuare destul de tare sangele si alte batiste de rezerva in buzunar. Alta gecuta, alt fular si am plecat spre scoala. La intrarea in scoala ne-am intalnit cu invatatoarea care se hotarase in cele din urma sa vina dupa mine, speriata de descrierea pe care mi-o facuse colega cu care ma intalnisem mai devreme. Nu stia ca mama e in ziua aceea acasa, dar stia ca sunt "dresata" sa nu descui nimanui usa. Asa ca a rasuflat usurata sa ma vada de mana cu mama. A incercat si ea sa ma convinga ca ar fi mai bine sa merg direct la spital, ca nu e nimic daca nu stau la lucrare.

Bineinteles ca eu, drac incapatanat, nici n-am vrut sa aud. Asa ca am ramas sa dau lucrare la mate. Doar ca trebuia sa imi tin bine batista la nas cu ambele maini. Am incercat sa o tin doar cu stanga, dar cum sangele curgea destul de tare, n-am reusit decat sa "decorez" foaia cu sange. Asa ca s-a asezat invatatoarea langa mine si a inceput sa treaca pe foaie raspunsurile pe care i le spuneam eu. Dupa lucrarea la mate n-am mai stat insa. Am plecat direct la spitalul de copii.

Am ajuns acolo repede. Acolo, direct la ORL, la o doctorita care se mai ocupase de mine inainte (ca eu cat am fost mica, am tot speriat-o pe mama cu raceli, dureri de urechi, etc). Cand m-a vazut: "ochi frumosi, ce-ai facut la nas?" - pe mine m-a bufnit rasul gandindu-ma la cate mai facusem din momentul in care cazusem in nas langa plopul ala... ocazie cu care am aflat ca daca te bufneste rasul cand iti curge sange din nas, stropesti. Eh, pot sa-mi dau seama ca probabil n-o fi fost prima data cand s-a trezit ea stropita de sange, dar atunci pe moment mi-a fost asa rusine. Mi-a bagat pe nas niste chestii ca un fel de buretei care sa absoarba sangele. Mie mi s-au parut geniali bureteii... pentru ca nu mai trebuia sa tin batista la nas si aveam iar mainile libere. In timp ce se ocupa ea de nasu meu, eu imi tot balanganeam picioarele. Era iarna si purtam niste botinute... extrem de jegoase din cauza zapezii murdare de afara. La un moment dat, am simtit ca am prins ceva intre botinute. Nu puteam sa vad ce am prins ca nu puteam sa-mi las capul in jos ca tocmai imi umbla la nas. Asa ca am inceput sa frec intre botinute ce-o fi fost ce prinsesem eu acolo.

Intr-un sfarsit, dupa ce mi-a dat drumul la cap, m-am uitat si eu sa vad ce prinsesem intre botinute. Era fusta doctoritei... si eu tocmai imi stersesem botinutele jegoase de ea. Nu mi-am dat seama daca s-a prins sau nu. De zis, n-a zis nimic despre asta. Si nici eu nu aveam de gand sa zic ceva.

A, si a doua zi eram din nou la scoala. Si am luat 10 la lucrare.