on the verge of extinction... again

Actually, I'm tired and the blog is neglected...

Dar o sa mai scriu macar de doua ori pe saptamana. Ar fi dragut sa ma pot trezi dimineata si sa scriu ceva. Stiu ca am multe tampenii care au aparut pe blog la orele diminetii. Insa in aproape toate cazurile e vorba de ceva ce am scris in timpul noptii. Adica nu dupa ce m-am trezit, ca n-as fi avut din ce somn sa ma trezesc din moment ce nu dormisem in noaptea aia. In plus, eu sunt mocaita. Nu scriu eu cine stie ce, dar imi ia mult timp sa scriu. Si, da, imi este teribil de rusine. Pentru ca asta inseamna sa fii total pe langa: sa fii nevoit sa depui mai mult efort ca sa faci un lucru pe care altii il fac foarte simplu si natural. Si mult mai bine decat tine, in ciuda faptului ca poate ai depus un efort de vreo cinci-sase ori mai mare. Dar o sa scriu in continuare. Pentru ca imi face bine.

Cum arata un brontozaurel plouat? Pai ca in poza din dreapta. Eram plouata atat la propriu cat si la figurat. M-a plouat atat la dus cat si la intors. Intre... nu stiu ce-a fost. S-a schimbat mult Politehnica fata de toamna lui 2002 (si parca cel mai mult in anii in care am intrerupt studiile). Pe vremea aia batea vantul si picau geamurile (da, am fost martora si la asa ceva). Pe vremea aia imi alegeam locul in sala in functie de cat de aproape era de calorifer. Pe vremea aia sa inchizi un geam era inutil, oricum fluturau hainele pe mine in bataia vantului. Pe vremea aia scriam uneori cu manusi. Pe vremea aia stateam cu haina pe mine in sala. Acum sunt termopane, jaluzele verticale. In plus, am avut toate orele in aceeasi sala. Si n-am mai stiut ce e afara.

"Nu se amesteca economia cu ingineria." N-o sa uit fraza asta niciodata. O sa ma bantuie toata viata. Sau macar o vreme buna. Deoarece inseamna ca, desi am voie sa-mi inlocuiesc materii in limita a 15 credite, economiile nu le pot inlocui cu ceva de info sau de mate sau de electronica. Si eu nu ma pricep la materiile umaniste si nu stiu cum o sa trec economiile. Incerc, serios ca incerc. Deja am inceput sa lucrez la asta. Chiar daca nu are un procent rezervat din nota finala, "impresia artistica" va conta intotdeauna. Asa ca m-am bagat cu intrebari. Vai, ce bun a fost documentarul din cauza caruia n-am dormit nici macar alea doua ore pe care imi propusesem sa le dorm noaptea trecuta! Nu, n-a fost despre economie, dar pana la urma, totul se reduce la cum se poate minimiza costul, cum se poate creste eficienta si profitul. Si experienta personala de drac manipulator a fost buna. Foreseeing. Cum spuneam si sambata (si cu multe ale ocazii)... nu ma cheama Mama Omida. Nu pot ghici gandurile altora si nu pot sti ce se va intampla in viitor. Ca sa poti face previziuni trebuie sa fi inteles foarte bine cum functioneaza gandirea oamenilor care sunt implicati, sa fi inteles foarte bine cum functioneaza structurile cu care lucrezi. Oamenii pot fi imprevizibili. Accidente se pot intampla oricand. Poti face un plan de rezerva... si inca unul... dar cat de departe poti merge asa? Planificarea nu se poate duce la infinit. Si amanarea actiunii poate avea... nu, de fapt am aflat pe propria piele ca are de cele mai mule ori rezultate dezamagitoare. Asa ca riscuri vor exista oricand. Si niciodata lucrurie nu vor merge exact conform planului. Si eu voi fi foarte dezamagita si imi voi face rau singura ca sa ma pedepsesc pentru esec... bineinteles ca n-am adus in discutie si aceasta ultima chestiune. Am pus problema la modul general, fara sa mentionez ca e vorba de experiente personale. Oricum, eu as zice ca e bine atunci cand, per total, a iesit bine. Adica au mers destule prost, dar s-a tras cumva de ele astfel incat sa iasa si din dezastre ceva bun.

Oare am exagerat? Ca am fost un drac e clar, ca doar vazusem ca se uita la ceas ca nu stia daca mai are timp sa termine prezentarea si tot m-am bagat cu intrebari... Am platit-o! Dupa curs, in pauza, cand vroiam si eu sa ma uit putin la LBT (nu va ganditi la lesbiene, bisexuali si travestiti!), a venit profu' la mine la banca sa continue discutia. Si nu m-am mai uitat la desene, nu in pauza aia. Ca a inceput urmatorul curs... "block style" even! Pentru cine nu stie ce e un curs "block style"... e un curs de cate 3-4-5 ore de cate 2-3-4 ori pe saptamana. Nu tot semestrul. De obicei in 2 sau 3 reprize (la inceput, la mijloc, la sfarsit). Nu e chiar asa greu de suportat pentru ca omul stie sa explice. Nu e nici prea placut pentru ca nu ma pasioneaza asa tare materia.

Se pare ca am avut grija de laptop pana acum. Toata lumea m-a intrebat daca e nou. Si eu am ramas interzisa. Cum sa fie nou? Il am de doi ani... Da' cica arata surprinzator de intreg...

Se pare ca nici in noaptea asta n-o sa dorm prea mult. Mi-ar fi placut sa nu dorm deloc, adica sa ma uit la BB (Bellflower Bunnies), dar... nu mai am ciocolata! Si nici lamai sa-mi fac limonada. Si tocmai am terminat si ultima cutie de ceai. Mda, saracie... Stiu ca e putin idiot motivul, dar a fost asa de placut sa ma instalez in fata calculatorului, sa-mi pun in playlist zece episoade din BB, sa deschid cutia de Lindt Excellence Swiss Thins Orange Intense, sa ma izbeasca mirosul ala de portocala si ciocolata amaruie, atat de puternic incat aproape sa lesin de placere, sa dau play si sa incep sa le savurez... spargand fiecare patratel subtire in patru si apoi punand pe limba fiecare sfert si topindu-l intre cerul gurii si limba. Da, stiu... si eu sunt topita dupa ciocolata Lindt. Si in special dupa astea. Ciocolata amaruie 52%. Aroma puternica de portocale. Mi se par divine. Aaa... sa ma gandesc... Mi-am mai luat oare anul asta orice altceva de ciocolata de doua ori? Eu nu tin minte sa mai fi facut asta.