on the verge of extinction... again

Pentru ca discutam recent cu Alex despre motive de a merge la concerte. Am inceput sa-mi doresc asta prin 2006- 2007, cand tocmai descopeream internetul. Si faptul ca pe internet circulau concerte sau macar bucati din concerte. Pe atunci nu prea aveam mari sperante de a vedea vreodata anumite trupe in Romania, dar nu puteam sa nu ma gandesc ca ar fi extraordinar daca, intr-o zi, ar fi posibil ca...

Am tras in zadar de colegi de facultate pe care ii stiam macar oarecum interesati de acelasi gen de muzici. Si n-am ajuns nicaieri. Sa vad cum stau cu banii, sa vad cum stau cu timpul, sa vad daca pot sa plec de la scarbici...

Adica ce s-a mai adaugat la colectie in materie de muzici. Majoritatea nu sunt albume iesite in 2017, motivele fiind multiple. Nu-mi pot permite sa sar pe orice album iese, imediat ce iese, indiferent de pret. Nici macar nu stiu daca e posibil in cazul albumelor in format fizic, in special in Romania. Iar acum exista optiunea de a asculta inainte de a cumpara, asa ca tot ce apare in postarea asta, apare pentru ca am considerat ca merita avut acasa.

Hai sa trecem prin lista...

S-a intamplat in prima seara la Wacken. Dupa concertul Iron Maiden, pe aceeasi scena pe care fusesera cu cateva ore inainte Saxon. Un segment cu bucatele de piese, bucatele de interviuri cu Lemmy cu piese precum One More Fucking Time sau Love Me Forever pe fundal.

O selectie scurta, dar in opinia mea foarte buna. Poate ca ideea a fost sa promoveze ultimul album pentru ca au fost destule piese de pe Bad Magic. Dar este un album care merita si nu doar pentru ca a fost ultimul. Eu il consider a fi cel mai bun album de la Inferno incoace, iar Inferno este pentru mine clar cel mai bun album din cea de-a doua jumatate a celor 40 de ani de existenta a trupei. Mi-a mai placut si faptul ca au inclus balade, desi nu sunt primul lucru la care te gandesti atunci cand auzi de trupa asta. Dar mie mi-au placut mereu piesele lor lente. Lemmy le-a scos mereu excelente. Si cel mai bun lucru a fost ca ultima piesa din selectie a fost Overkill, nu Ace of Spades. Toata lumea stie Ace of Spades, dar Overkill a fost ultima piesa cantata live.

Don't forget us! Cuvintele pe care Lemmy le rostea la sfarsitul concertelor. Am vazut multi oameni plangand si recunosc ca mi-au dat si mie lacrimile.

Apoi pe scena au aparut Phil si Mikkey. Au multumit publicului, organizatorilor, echipei lor.

Thank you for the ride! Stay well, guys... And I'll see you around...

Intr-o dimineata in ianuarie... Spalasem in ziua dinainte, o multime de chestii erau agatate la uscat in baie, deci mai putine in debara. Am luat un tricou, dar apoi imediat l-am pus la loc... nu, pe asta o sa-l iau la concert. Si in secunda urmatoare m-a pocnit ca n-o sa se mai intample.

... a varsat mult negru pe panza vietii mele.

Scrisem initial pur si simplu ca a fost infect, dar n-ar fi fost corect fata de momentele bune care totusi au existat, chit ca se simt atat de sterse acum.

As fi vrut sa fi avut energie sa vars pe blog mai mult pentru ca ma intreb daca n-o s-o iau razna altfel, dar mi-e greata si simt ca ametesc... cred ca am plans prea mult. Si altele prea mult... iai, capul meu...

Rupe!

De multe ori, astepti un nou album cu atata nerabdare si se dovedeste a fi o dezamagire. Dar de data asta... nu, foarte departe de un astfel de scenariu. Una din recenziile de pe Amazon il descrie ca fiind cel mai bun album de la Inferno incoace. Complet de acord.

Deci cred ca e clar ce o sa tot ascult in perioada urmatoare.

... mergeam la primul meu concert Motörhead. A fost a doilea meu concert mare dupa ce vazusem Whitesnake cu aproape un an inainte. Doar ca la Whitesnake fusesem inconjurata de fetite isterice care mi-au torturat timpanele. Cine a fost la concerte de gen probabil stie si uraste momentele in care te surzeste nu muzica de pe scena, ci tipetele ascutite din jur. La Motörhead am stat langa fani Motörhead... mai tipici decat mine. Rockeri in toata firea, inalti, solizi. Relaxati, cu multe concerte in spate, veniti doar sa se simta bine. Si care m-au invatat sa cer pene. Si stiu ce ganditi in momentul asta: au creat un monstru!

In fine, a fost seara in care mi-am dat seama ca merita. Si poate ca in general nu prea am bani de concerte, dar merita... macar fiecare trupa de care sunt cu adevarat obsedata, macar o singura data... Si apoi a venit sfarsitul lui 2011, cand s-a anuntat OST Fest si Motörhead erau pe afis... si... ii mai vazusem, nici o alta trupa nu ma atragea mai tare, desi erau niste nume pe care consideram ca merita sa le bifez. Asa ca am ajuns sa decid ca o sa-mi iau abonament la festival. In primul rand ca sa vad iar Motörhead. Si apoi a venit 2014. Cand am amanat plecarea din Paris cu patru zile doar ca sa-i vad din nou. Si acum serios ca n-as rata o noua ocazie de a-i vedea. Se aplica si pentru alte mari obsesii.

Because God was born on this day...

Nu, n-am picat in cap. Acum cinci saptamani si o zi ii vedeam pentru a treia oara live. A meritat. Asa a meritat! Un sfert din setlist piese pe care nu le mai prinsesem live inainte. M-am simtit bine si mi-am adus aminte de ce imi place asa mult sa merg la concerte. Dar spre sfarsit, intre doua piese, creierul meu a inregistrat ceva ce n-a mai putut sa uite. Lemmy intinzand mana dupa sticla de apa. Drace, cum ii tremura mana. M-a speriat. Si, in acelasi timp, m-a facut recunoscatoare pentru faptul ca e totusi acolo, pe scena, la cativa metri in fata mea.

Thank you, thank you so, so much... I hope you're having a very happy birthday!

Imi place la nebunie piesa asta. Si... dupa cum spune si Lemmy la inceput, n-a facut decat o mana de setlisturi pana in turneul asta.

O sa-i vad a treia oara. La Paris de data asta, imediat dupa dotCSS si dotJS.

2007, de Craciun. Am trecut prin DVD-urile lor toata noaptea si a fost singurul lucru care m-a oprit sa fac o tampenie.

2009. Ii vedeam pentru prima data la Bucuresti. Inca tin minte ziua in care mi-am luat bilet. M-am dus la diverta dupa ore, dar nu aveam bani decat pe card si nu puteam sa cumpar bilet cu cardul. Nu mai era mult timp pana la inchidere si aproape am zburat pe scari pana la cel mai apropiat bancomat. A meritat. Ziua concertului a fost una din cele mai bune zile dintr-un an foarte bun.

2012. A doua oara, la OST Fest. Imi luasem abonament inca din decembrie special pentru ei. Eram obosita, setlistul a fost asa scurt, dar, din nou, a meritat. A fost din nou una din cele mai bune zile ale anului.

2014. Nu puteam sa ratez sansa asta. O sa merite. Plus ca Lemmy a zis ca spera sa ne vada. Stiu. Nu sunt nici chioara, nici batuta in cap. Da. Dar n-o s-o spun.

E oficial, apare moaca mea pe site.

Si... asta. Serios, wow!

Ah, da. Si Motorhead au o piesa al carei nume l-am furat pentru titlul postarii.

Pentru ca in ultimele zile au iesit la suprafata piese noi de la doua din trupele mele preferate. Asa ca... in ordine invers cronologica...

Azi, primu' single de pe noul album Motorhead, pe numele lui Aftershock. Piesa se numeste Crying Shame si poate fi ascultata aici. M-a prins din prima si i-am tot dat play in draci in dupa-amiaza asta. Si am topait prin casa suficient incat sa-l fac gelos pana si pe iepurasu' Duracell. E de bine. E de foarte bine.

Mi-ar placea enorm sa am sansa sa-i vad iar. Desi eu n-am stiut asta pana alaltaieri (mbine, dracu' o fi stiut asta din timp), Mikkey Dee a fost in Berlin fix in saptamana in care am fost si eu acolo.

Tot legat de Motorhead, draperia asta e la un geam intr-unul din blocurile din complexu' de langa Auchan Titan. In mod normal, eu nu prea am treaba cu intrarea in parcarea Auchan din partea aia. Dar acum am la ce sa ma holbez cand trec pe acolo... drace, vreau si eu o draperie ca aia... Stiu, sunt usor (?) obsedata cand vine vorba de trupa asta... si cine ma cunoaste stie ca nu de putini ani...

Acum nici o saptamana, ceva de la Insomnium - Ephemeral de pe EP-ul cu acelasi nume. Piesa e cea de mai jos.

Pentru ca mi-a fost prea frica sa fac un snowballing #3...

Probabil vreo suta de tweet-uri... fara sa punem la socoteala retweet-urile. Peste 250 300 350 de urmaritori noi pe twitter. Inclusiv Christian Heilmann. Peste 4000 de vizitatori unici doar vineri doar la articolul asta. Aparut la "Hot Links" pe CSS Tricks.

Wow... am scris un articol, atat. Da, m-am apucat deja de al doilea. Da, am mai primit oferte si din alte directii. Da, mor de frica... Too much, too soon and too late at the same time... Ceea ce imi aduce aminte de...

Si fara subiect.

Nici macar nu mi-e clar despre ce ar trebui sa fie postarea asta.

A million memories flood my brain...

Am din nou starea asta. Si mi-e frica. Imi spun mereu tot timpul ca imi doresc sa fiu la fel de nebuna, dar mi-e frica. Au trecut patru ani, m-am degradat fizic, nu mai sunt la fel de rezistenta...

Atunci a mers si a fost al dracului de distractiv. Uneori sunt furioasa ca m-am lasat sa uit ca metoda nu e scopul in sine, alteori ma bucur ca am inchis ochii, pentru ca pana la urma asta m-a ajutat...

Atunci a inceput cu o pereche de sosete verzi. Acum a inceput dupa ce am vazut clipul asta. Cautam inregistrari cu piesa, e una din cele de pe noul album care va iesi pe 6 noiembrie. Prima pe care am gasit-o era de aproape. Si apoi am vazut pe coloana din dreapta thumbnail si link catre versiunea asta. Arata asa interesant in thumbail, filmat de sus. Am fost curioasa...

Pentru ca ieri Phil a implinit 50 de ani.

A se remarca parul.

Pentru ca si ele ma urasc pe mine. Si ma faulteaza urat. S-a intamplat de Paste, s-a intamplat si acum. Urasc sa nu pot rezolva ceva care arde, moare, tipa doar pentru ca e sarbatoare si nu se lucreaza. Nu e ca si cum as fi stiut de dinainte ca sa pot s-o fac cu o zi in urma. De Paste am aflat fix in dimineata aia. In cazul asta am aflat noaptea trecuta, dupa miezul noptii.

Unu. Doi. Trei. Cuburi de gheata. Si suc de coacaze peste. In paharul cu cei doi catei. Strans cele patru cuburi de gheata sarite pe jos atunci cand am scuturat tavita. Daca n-ar fi fost zi libera... s-ar fi terminat totul deja. Mult mai bine decat mai poate avea sansa sa se termine acum. As fi scapat cu o zi mai repede, o zi in care sa pot sa-mi revin fizic. Asa... nu doar ca o pierd, dar am sansa de a inrautati lucrurile. Wait till tomorrow... mi-e scarba de mine.

Mi-a fost foarte rau duminica dimineata. Si mi-a fost frica ca poate de data asta am mers prea departe. Si ce? Nu e ca si cum m-as fi invatat minte. Ca si cum m-as invata vreodata minte. Am comis-o din nou luni. Si din nou azi. Mi-a fost rau si azi, o sa-mi fie rau si maine si nici nu prea imi mai pasa.

De ce mi-ar pasa? Ne intelegem de minune.

Pe care este foarte posibil sa nu le respect...

Sa-mi revin pana la concertul de miercuri. Ceea ce s-a intamplat lunea asta... este fix ce am evitat duminica, special ca sa pot fi in stare sa merg la concert. Doar ca acum s-ar putea ca tot ce am facut bine saptamana trecuta sa nu mai conteze.

Sa fac martea si miercurea asta cel putin prima tema pentru fiecare din cursurile urmatoare: Natural Language Processing, Cryptography, Design & Analysis of Algorithms I (da, am facut o astfel de materie si la facultate, in perioada octombrie 2005- ianuarie 2006... poate o sa povestesc candva pe blog despre temele de la materia asta - atunci a inceput sa-mi placa sa fac interfete grafice in Java si toate programelele mele care explicau grafic algoritmii aveau ca mascota un crocodil... not kidding, there was a croc with a speech bubble in the middle of it all). Cum a mers cu prima tema si primul laborator de la Circuits & Electronics se poate vedea in poza.

Sa scriu recenzii la cioco macar pentru zilele de 21 si 23. Una despre o ciocolata chiar reusita este programata pentru maine dimineata - update: asta.

shopping

Magazinu' #1. In geam are afis mare cu programu'.
Luni-Vineri: 7-21
Buuun. Ajunge brontozaurelu' acolo la ora 19:51. Doar ca este deja inchis! Asa ca brontozaurelu' trebuie sa se care iar pana acolo a doua zi dimineata.

Magazinu' #2. Si brontozaurelu' cere...
"O cutie cu bomboane cu lichior de portocale... cu Cointreau..." in timp ce se intreaba "hmmm, oare face legatura intre cum se scrie si cum se pronunta?"
"Cu Cointreau nu mai am..."
"Si atunci de ce mama dracului mai sunt expuse?" dar n-o spune cu voce tare...

Magazinu' #3. Brontozaurelu' ajunge cu cosu' la casa, il pune sus, tipu' se apuca sa scaneze si incearca sa fie amuzant comentand chestiile cumparate. Brontozaurelu' maraie in gand - i-ar crapa capu' daca ar putea.
"I'm not friendly, I'm not sociable, I'm not talkative, so don't even dare to try to be funny!" latra brontozaurelu' in gand si blocheaza orice sunet din exterior in timp ce scoate cardu' si i-l da tipului, tasteaza un PIN si se apuca sa-si umple ghiozdanu' (deh, cumparaturi pe o saptamana...).
"Fonduri insuficiente."
"..." - does not compute! Brontozaurelu' stie al dracului de bine ca ar trebui sa aiba fonduri mai mult decat suficiente. Injura timpu' pe care il pierde in felu' asta, scoate cumparaturile din ghiozdan si se intoarce pe calcaie sa plece. Doar ca...

Deloc planificat, n-am mai scris nimic pe blog. Avand in vedere cate s-au intamplat in ultima saptamana si putin, probabil as putea sa vin cu o lista lunga de motive, insa rezultatul este acelasi: n-am mai scris, desi erau cateva chestii despre care voiam sa scriu.

2011 a fost cel mai prost an de cand am intrerupt FILS ca sa merg la Mate-Info... adica de dinainte sa existe contu' de Blogger.

Eu nu-mi fac niciodata planuri. De fapt imi fac mereu, dar nu spun nimanui despre ele. Pentru ca mi-e frica. Pentru ca exista mereu posibilitatea ca ceva sa meaga prost. Si toate planurile mele sa nu mai fie decat o gluma proasta. Si eu la fel.

Doar ca acum sunt o gluma proasta cu sau fara planuri, asa ca...

Postarea de duminica trecuta ar fi trebuit sa se numeasca de fapt "dileme". Dar le-am sters pe celelalte patru. Poate o sa scriu despre ele, poate nu...

Sunt agitata. Foarte. Din nou, nu fac decat sa astept sa treaca anumite momente decisive. Si dupa aia o sa pot sa-mi vad de viata mea. Mda. Ca intotdeauna. Doar ca mereu se ivesc alte momente de gen mai incolo si sunt ca si paralizata pana trec. Si apoi apar altele si mai incolo si nu mai ies niciodata din starea asta...

Probabil ar iesi o chestie prea deprima(n)ta daca pur si simplu as scrie ce ma roade in momentul asta asa ca...

...o sa bag o listuta. Diminutivul are un rost - e scurta. Sa zicem trei piese pe care nu ma pot abtine sa nu dau din cap. Primele trei care imi vin in minte.

Iron Fist. Piesa cu care au inceput concertul de acum un an si aproape trei luni si concertul de acum aproape o saptamana de la Rock in Rio* si o groaza de alte concerte intre timp, dar asta e o alta poveste. Da, mi-ar placea sa-i vad iar...

Set the World On Fire. I-am descoperit la inceputul lui 2010. Cu King of the Kill. Care mi-a placut instant, dar totusi nu m-a facut sa sap sa aflu mai multe despre trupa. Asta avea s-o faca putin mai tarziu Alison Hell. N-avea sa-mi para rau. Sounds Good to Me, Operation Annihilation, Phoenix Rising, Downright Dominate, Knight Jumps Queen... atat de diferite, dar toate mi-au incantat urechiusele.

Death in Fire. A fost una din cele doua piese cu care i-am descoperit. Si inca mi se pare una din cele mai bune piese ale lor. De-abia astept sa-i vad in noiembrie. Cred ca am mai zis ca asta e pentru mine cel mai mare concert al anului dupa Alice Cooper...

* Concertul e super, in ciuda faptului ca Lemmy a avut probleme in timpul I Know How to Die (de pe ultimul album, super piesa)... Phil & Mikkey s-au descurcat excelent si daca n-ar fi fost cele cateva cadre care sa surprinda agitatia din spatele lui Lemmy si privirile lui ar fi fost greu de observat ca e ceva in neregula. Pacat ca n-au mai intrat in setlist piese precum No Class si nici macar We Are Motorhead sau Just 'Cos You Got the Power care totusi n-au lipsit la multe din concertele de anul asta.