on the verge of extinction... again

Nimic nu spune Bine ai venit in Bucuresti! asa cum o face dulcele miros de salam care te intampina atunci cand iesi din aeroport si te urci in 783. Amestecat bineinteles cu cel de transpiratie pentru ca autobuzul ala e mereu plin.

Cersitul agresiv e la moda sau ce? In ciuda faptului ca nu prea ies din grota, m-am trezit acostata de cel putin trei persoane care mi-au cerut bani ca sa-si ia de mancare... poftiiim? Stiti, eu muncesc pentru banii pe care-i fac si nu sunt extraordinar de multi, dar n-as face in veci asta. N-am, nu-mi iau, aia e, ma duc acasa si muncesc sa fac bani... dar nu cersesc! Ce mama dracului?!

Joi. Mai lucrez pana la ora 2. 3. 4. Mbine, hai ca ies din grota. Deja incepuse sa se intunece. Am trecut si prin piata. Nu intentionam sa iau struguri, aveam pere. Dar aratau frumos si unde dracu' mai gasesc struguri cu 6 lei kilogramul acum?

7 lei. Hmm, parca putin cam usoara plasa pentru undeva aproape de 1.2 kilograme. Asa ca m-a mancat s-o cantaresc acasa. 833 grame. Puteam foarte bine sa fi luat strugurii aia de la Mega de la colt cu 7.99, acelasi drac. Ma rog, minus mers prin ploaie. Si minus frustrare.

Sau de ce face bine sa iesi la plimbare de aiurea. Pentru ca poti sa dai de niste cai. Si da, sunt si ponei pe acolo. Dar majoritatea erau cai.

In caz ca se intreaba cineva... da, puteai sa-i calaresti. 40 pentru jumatate de ora, 80 pentru o ora. Si un mic sfat: nu va aruncati niciodata din start la o ora pe caldura.

PS: Cel din dreapta mi-a placut cel mai mult.

Intr-o seara la sfarsit de iunie, am vazut un .gif pe twitter. Cateva ore mai tarziu, am creat si eu ceva asemanator doar din CSS intr-o sesiune de live coding. Bineinteles, placa veche, dupa aia m-am miorlait pe twitter - poate cineva sa-l testeze in Safari si Edge? Asteptandu-ma bineinteles ca totul sa fie in regula pentru ca, exceptand numarul mare de elemente, nu faceam nimic nebunesc pe acolo.

Doar ca... toata lumea imi spune ca e incet ca dracu' in Edge. De ceee? Pai, uite de-aia, copil prost, de ce te obosesti cu CSS cand fix pentru asta exista WebGL? Poi nimic WebGL nu merge pe laptopul meu care tocmai a implinit frumoasa varsta de zece anisori... plus ca n-ar mai fi asa impresionant daca ar fi WebGL si vreau si io motive sa ma laud cu ce fac...

Siii... cam ce credeti ca s-a intamplat dupa asta? Am primit un mesaj privat. Si, la doar cateva zile dupa...

S-a intamplat asta. Daca cineva s-a gandit la piesa Poison, da.

Nu-l folosesc inca. Pentru ca n-are gaura in care sa bag cablul de net si n-am wireless aici. Am un stick, dar mai mult imi fac draci pentru ca nu se incarca nimic, asa ca nu merita. Asa ca na, candva in viitor. Am fost entuziasmata pe moment, dar acum totul e meh...

... nervi!

In urma cu vreo doi ani, am inceput sa experimentez cu diverse condimente. Cu rezultate foarte variate, de la "ador chestia asta!" la "bleargh, nuuuuuuu!". Amuzant, cred ca majoritatea celor care mi-au placut se regasesc prin diverse dulciuri de Craciun. Cum ar fi ghimbirul.

Ghimbirul pudra ma costa 2.30 lei pe suta de grame la unul din standurile Frukt Land din zona. Acceptabil. Ghimbirul uscat maruntit e intre 8.13 lei si 9.39 lei in Auchan (ahem, vrac, pentru ca ambalat sare peste 10 lei pentru o cutiuta de 60 de grame), in timp ce cel uscat nemaruntit e 1.90 lei la magazinul de condimente de la piata.

Asa ca ratiunea economica ar spune sa-l iei nemaruntit si sa-l maruntesti acasa. Doar ca...

Pentru ca vine vara, cu destule concerte in aer liber. Si pentru ca tin minte ca multi bebelusi s-au plans vara trecuta de cat au suferit in timpul unor concerte. Sunt destul de sigura ca vor exista oameni care nu vor fi de acord cu macar unele din chestiile astea, dar nu conteaza. Asta e ce am invatat eu din experientele proprii si ce functioneaza pentru mine.

Prima chestie: n-ar strica sa te cunosti putin. Sa stii la ce si cat rezisti. Si da, e nevoie de ceva experienta aici si poate ca primele tale concerte n-ar trebui sa fie unele fenomenal de solicitante. Ceea ce se refera atat la aglomeratie cat si la vreme. Eu am avut destul de mult noroc cu primele patru concerte la care am fost pentru ca n-a fost foarte aglomerat nici macar in fata si n-am avut parte nici de calduri de nesuportat.

N-ar strica sa iti fie clar dinainte ce vrei. Eu vreau sa fiu in fata la gard la Hollywood Vampires, putin inspre dreapta (dreapta mea cand ma uit pe scena), cam unde sta Joe Perry. In general, aia e zona in care vreau sa fiu cam la toate concertele, desi am ceva dubii in cazul Megadeth (pentru ca am stat tot acolo de fiecare data cand i-am vazut si parca as vrea sa stau la un concert si in fata lui Ellefson, mai ales ca de la el nu am prins pana acum pana) si Scorpions (pentru ca am stat in partea stanga de fiecare data cand i-am vazut pana acum si a fost bine).

Una mai scurta, inceputa vineri.

De atunci, in punga cu plastice si metale nu s-au mai adaugat alte pungi in afara de cele patru de la peste, cea de la oua si cea de la biscuiti. Care au mai fost si intr-o tavita de plastic, si aia ajunsa tot in aceeasi punga. Au mai intrat acolo doua cutii metalice, cateva folii metalice, ambalaje de pansamente, foliile de plastic de la trei CD-uri (si da, sper sa scriu si despre noile muzichii la un anumit punct), un tub gol de pasta de dinti si inca un recipient de plastic de la un gel de dus. A, si niste capse.

Urasc anii in care Pastele catolic e in martie si cel ortodox in mai. Pentru ca trebuie sa sufar o luna si ceva in plus. Nu ca as sarbatori, dar in momentul in care atata lume o face si te freaca la creier cu asta, e cam greu sa ignori.

Intreaga strada e in santier, se pun "biscuiti" pe ea. Praf, mult praf.

De cateva luni ma gandesc la un tatuaj. Si la mutat din orasul asta. Nici una din cele doua nu e o decizie pe care sa o iau usor. Si asta nu doar pentru ca altii iau astfel de decizii usor si prost.

Am aflat recent chestia asta. Si acum se cheama precedent. A doua oara o sa-mi fie si mai usor.

Editia internationala.

Am aparut in .net magazine pe luna mai cu trei ponturi de CSS intr-o compilatie de 25 de astfel de dracii. Pentru piratii nenorociti curiosi din voi, se gaseste pe diverse trackere.

Din pacate, cu cateva greseli de limba engleza care jur ca nu imi apartin. Ponturile au fost editate ca sa se incadreze intr-un anumit numar de caractere (am stiut de asta de la bun inceput) si se pare ca asta nu le-a iesit chiar cum trebuie.

Zilele astea raspund la niste intrebari pentru un interviu (da' nu de-ala ca ala la care am scos minunea cu Dobermanu' sau cu streangu' sau cu aligatorii). Si daca initial am etichetat mental politica lor de a-mi trimite varianta finala ca s-o aprob inainte de publicare ca "a pain in the rear", acum pot spune ca le sunt recunoscatoare.

Ah, da. Am mai aparut undeva. Pe o lista de "key players" la nivel mondial cand vine vorba de CSS. Lista pe care mai apar si nume ca Eric Meyer sau Paul Irish.

Ar trebui sa lucrez la prezentarea pentru Full Frontal, dar nu ma simt in stare...

Pana acum cativa ani nu am avut problema. Posibil si din cauza ca pana acum cativa ani nu am avut termopane, dar sigur probabil ca nu voi sti niciodata.

A fost timid la inceput. In partea de jos a unui stalp din baie. L-am spalat, dar a revenit. Ba chiar s-a extins. In sus, pana pe plafon, in lateral pe ambii pereti. L-am tot curatat si el a tot revenit, de fiecare data pe o suprafata mai mare decat inainte.

Pe la inceputul anului, am primit o solutie anti-mucegai de la tati. N-a facut mare branza si s-a mai si terminat acum cateva saptamani. Cam tot in zilele alea, s-a intamplat sa-mi atraga atentia un produs semnalizat cu "NOU" intr-un pliant Carrefour: Cilit Bang anti-mucegai. Daca tot mi se terminase solutia, hai sa dau o tura prin Carrefour poate gasesc dracia noua, mai ales ca versiunea pentru curatat jegul din baie s-a dovedit a fi foarte eficienta. Versiunea pentru curatat jegul din baie fiind cea in haine portocalii. Cea pentru mucegai e in haine albe.

What the hairy heck?

De ce ai folosi un formular de contact ca sa-i ceri persoanei respective adresa de e-mail pentru ca vrei sa-i pui o intrebare in loc sa pui intrebarea direct?

No comment.

Cioara de pe gard vs. vrabia din mana

Mi-am luat bilete la Dark Tranquillity si Megadeth. Pentru ca vin la Bucuresti, de-aia! Vrabia din mana? Pentru ca am ratat toate concertele Dark Tranquillity de pana acum si asta ar fi prima data cand ii vad. Si e pe 3 mai, chiar inainte Paste - tare, nu? Megadeth... mda, stiu, n-am mai vazut nici o alta trupa internationala de atatea ori, dar mi-s dragi...

I never f*ck up. Except when it really matters. Exact. Fix asa stau lucrurile.

La inceputul anului ziceam ceva de un album. La doua luni si putin, il prezint si aici: se numeste sweet scrapbook si e locul unde vars poze mai vechi sau mai noi cu diverse dulciuri incercate. Arata ca dracu', da' e cu poze. Sincer, ma urasc pentru ca am ales atunci tumblr in loc de orice altceva. Pentru ca acum vreo luna si putin s-a schimbat radical editorul de postari. Se incarca greu, imi reordoneaza el pozele dupa cum ii tuna si nu ma lasa sa mi le re-reordonez eu la loc.

In continuare reorganizez si arunc chestii de prin casa. Nu-mi vine sa cred cate porcarii am putut aduna de-a lungul anilor si cat de greu merge sortatul, facutul bucati, sortatul dupa ce am facut bucati si aruncatul.

Trebuie sa imi schimb buletinul pentru ca imi expira in cateva zile. Au trecut zece ani si nu mai tin minte absolut nimic despre cum am procedat atunci ca sa fac asta. Cu ce hartii trebuie sa ma prezint la sectia de politie, cat ma costa si distractia asta... nimic! E un gol total in capul meu.

Nu stiu daca nu cumva n-am mai scris despre asta, dar am renuntat sa primesc pe mail notificari cand apar comentarii pe blog. Prea multe comentarii spam. Care e drept ca nu ajung aproape niciodata pe blog ca se pare ca blogger are filtre destul de bune. Da' problema e ca eu tot primesc mail...

Uneori e sinistru de util instinctul ala care te indeamna sa faci praf tot. Azi imi pare rau ca nu l-am ascultat anul trecut. Desi ma bucur ca macar l-am ascultat azi. Nu ca ar mai fi reusit sa indrepte prea multe.

Altfel... am dat de Minesweeper 3D si mi-am adus aminte ca ma scarpina la un moment pe creier ideea unor galerii 3D de imagini (inca o versiune, pe un octaedru). Si am inceput sa refac partea de JavaScript pentru demonstratiile de la aticolul ala de care de-abia saptamana asta m-am reapucat. Plus "depanat" CSS-uri de-ale altora. Am iesit din casa de trei ori de la inceputul anului si de doua ori a fost ca sa mai depun ceva in contul pentru Aerosmith. Si da, am mai lucrat la album, am mai bagat niste articole despre ciocolata, bla, bla...

Imi pare rau ca n-am renuntat la internet. Mi-ar fi prins bine o schimbare. Plus ca deja mi-am facut draci din cauza transferului. Dar... macar am o podea mai curata decat am avut-o vreodata in 2012... nu mai tin minte de cand n-am mai frecat la ea cum am frecat dupa oamenii cu cablul nou. Cu detergent de podea cu aroma de migdale. Da, chiar miroase a migdale. Ceea ce vine cu niste amintiri foarte placute.

port curcubeul

... in piele! Vinerea trecuta umarul meu era albastru. Sambata a devenit mov, duminica maro, luni verde, marti galben. Probabil urmeaza portocaliu...

Ca-n filmele cu prosti...

turist in Bucuresti

Pozele sunt facute la sfarsitul saptamanii trecute in gara. Habar n-am ce-i cu clopoteii din crengile alea. Daca stie cineva, poate ma lamureste si pe mine...

... na!

La inceputul anului trecut scriam asta. E mai adevarata ca niciodata. Sunt foarte salbatica si necizelata. Si copilaroasa.

... ii leg un Doberman de scaun?
Am spus asta astazi la un interviu cand am fost intrebata ce as face daca un coleg tot amana sa faca diverse chestii de care am nevoie eu ca sa imi fac treaba.

Ohne Zucker, bitte!

Doar o amintire. Nu mi-am mai luat vreo gogoasa... hmmm, cred ca de la inceputul verii, din ziua de dupa ce s-a terminat OST Fest (ca veni vorba, ar trebui sa pun si articolul despre ultima zi, e scris de la inceputul lui iulie, dar mi-a fost lene sa-i pun poze). Atunci mi-am luat una cu mar si scortisoara.

Dar mi-am adus aminte de un astfel de moment si m-a pocnit un gand. Cine a inventat obiceiul gogosilor tavalite prin zahar trebuie ca era sadic rau. Si ii placea sa rada de bietii oameni care se chinuie sa impiedice transferul de zahar de pe gogoasa pe propria persoana.

Si fara subiect.

Nici macar nu mi-e clar despre ce ar trebui sa fie postarea asta.

A million memories flood my brain...

Am din nou starea asta. Si mi-e frica. Imi spun mereu tot timpul ca imi doresc sa fiu la fel de nebuna, dar mi-e frica. Au trecut patru ani, m-am degradat fizic, nu mai sunt la fel de rezistenta...

Atunci a mers si a fost al dracului de distractiv. Uneori sunt furioasa ca m-am lasat sa uit ca metoda nu e scopul in sine, alteori ma bucur ca am inchis ochii, pentru ca pana la urma asta m-a ajutat...

Atunci a inceput cu o pereche de sosete verzi. Acum a inceput dupa ce am vazut clipul asta. Cautam inregistrari cu piesa, e una din cele de pe noul album care va iesi pe 6 noiembrie. Prima pe care am gasit-o era de aproape. Si apoi am vazut pe coloana din dreapta thumbnail si link catre versiunea asta. Arata asa interesant in thumbail, filmat de sus. Am fost curioasa...

De parca uitasem ce iseamna sa iesi vara in tricou cat cortul, negru si cu o moarte albastra pe el. Asta pentru toata lumea de pe strada. Pentru cunoscatori, Follow the Reaper. Si nu, dupa atatia ani tot nu stiu ce dracu' zice Alexi in piesele de pe albumu' ala. E un fel de "la dracu', suna bine, hai sa nu stricam asta cu versurile, da?" Nu de alta, da' am avut curiozitatea sa ma uit peste versurile unor piese mai noi. Motiv bun sa-mi trag palme. Is de-a dreptul idioate. Revenind. Aaa... la ce? Ah, da, la costumatie. Tricou negru cat cortul, pantaloni scurti simpli, negri 100%, sosete negre lungi cu romburi albastre in partea de sus, adidasi albastri.
"Fata mea, da' ce craci albi ai!" Da' te-ai holbat ceva ca sa observi, ca nu se vede multa piele intre sosete (care imi acopera si genunchii) si tricou (care chiar e cat cortul, larg de ar intra 2-3 cat mine si lung de imi acopera complet pantalonii).
"La ce echipa esti de ai jambierele cu albastru?" Dragut ca eu port sosete lungi ca sa ascunda din cicatricile pe care le am tot multumita unor animale pe 2 sau 4 picioare.
"Vai, da' schimba hainele alea ca mi-a stat inima in loc..." Imi pare rau ca nu s-a intamplat cu adevarat. Poate maine. Si sper sa se bucure neamurile de coliva. Eu o sa ma bucur de un idiot in minus.
"Las-o, ba, nu vezi ca-i criminala?" adresata celui de langa el care incercase sa ma ia in brate. Imi pare rau ca nu sunt cu adevarat. Ca nu umblu cu drujba dupa mine. Pentru ca o dorinta am simtit... De a-l face bucatele.
"Te iubesc..." WTF? Din pacate mi-am uitat caramida. Mi-ar fi facut o enorma placere sa-ti sparg ranjetul.

Cum stau lucrurile cu afirmatiile de saptamana trecuta.

1. Nu am pescuit niciodata. Falsa. Nu cred ca am si prins ceva, pentru ca sigur as fi tinut minte. Aveam intre 5 si 6 ani, eram la mare, la Mamaia, pe malul lacului. Bineinteles ca activitatea mea principala atunci n-a fost pescuitul, ci datul pe un tobogan de la marginea lacului... de era sa-mi sparg capu' si sa pic in lac.
2. Nu am fost niciodata la opera. Falsa.
3. N-am mai fost la cinematograf de cand aveam trei ani. Adevarata. Am vazut o chestie cu o fetita si niste pisici si am visat urat noaptea dupa aia.
4. Am avut probleme cu legea din cauza consumului de substante. Falsa. Cu consumul excesiv da, dar a fost vorba doar de chestii care se gasesc la farmacie. Si se elibereaza fara reteta.
5. Nu m-am sarutat cu nimeni cu adevarat (sarut din ala pasional). Adevarata. Nicodata pana la capat. Nu stiu cum se incheie un sarut. Cumva, nu mi-a placut niciodata si ori a fost stop joc, ori am avut grija sa se transforme in lins/ muscat.
6. Am mers singura prin padure si era sa dau bot in bot cu nenea ursu'. Adevarata. Asta cred ca era destul de simpla.
7. Prima mea nota sub 9 a fost la muzica. Adevarata. Primul meu 5.
8. Am fost doar de trei ori la mare. Falsa. Am fost de doua ori la mare.
9. Cand eram in clasa a noua m-a cautat politia pentru ca la ora 8 seara eu nu ma intorsesem acasa de la colindat profesorii. Adevarata, am si scris despre asta in ianuarie.

Sunt asa obosita in ultima vreme. Poate ca n-ar trebui sa ma mire. Nici nu mai stiu de cand nu m-am mai culcat asa, pur si simplu. Dorm atunci cand pic lata de somn. Cateva ore. Apoi ma trezesc. Obosita. Pana cand pic iar. Si iar dorm doua-trei ore. Si parca nici nu mai exista nimic altceva in afara de oboseala si de somn.

Asa am patit si azi la pranz. Si m-a trezit o senzatie de greata. Si masina de gunoi. Nu stiu ce mi s-a parut asa fascinant azi la masina de gunoi. Am inceput sa ma gandesc la cat gunoi putem produce, la cat o sa mai dureze pana cand orasele o sa fie ingropate sub propriile lor gropi de gunoi. Si, daca un pliant de la o pizzerie numita Donatello's mi-a adus aminte de testoasele ninja, masina de gunoi m-a facut sa ma gandesc la desenele cu Captain Planet.

Si l-am invidiat putin. Pentru energia pe care o avea, canalizata in scopuri pozitive. Energie care mie imi lipseste cu desavarsire in ultima vreme. Eh, macar invidia asta m-a motivat sa sar in adidasi si sa ma duc sa-mi iau bilet de tren. Uuu... se poate plati din nou cu cardul. Tin minte ca in primavara a fost o perioada in care asta n-a fost posibil "din motive tehnice."

La intoarcerea de la gara... animalute! Intai trei iepurasi (diminutiv pe merit, nu erau ei chiar mici-mici, da' nici prea mari nu erau). Acum, eu nu prea ma dau in vant dupa iepurii albi cu ochi rosii, dar astia mi-au atras atentia. Iepurii albi cu ochi rosii imi par... mmm, nu stiu exact cum ar suna corespondentul in romana... "demoniac." Amuzant ca am recitit recent Strange Event in the Life of Schalken the Painter... pentru ca o piesa mi-a adus aminte de descrierea tabloului pictat de Schalken si a inceput sa ma roada pe creieras ca nu-mi mai amintesc unele detalii. Acolo m-am impiedicat pentru prima data de cuvantul asta, "demoniac" - "the livid and demoniac form of Vanderhausen." In toamna lui 2002. Atunci am cumparat cartea. Gothic Short Stories. Tin minte ca o citeam atunci de sarbatori si mi-a socat putin rudele care au vazut-o pe noptiera - am fost intrebata daca e "satanista." Asta in timp ce se holba la craniul si la lumanarea de pe coperta. Nu stiu de ce, pe undeva m-a amuzat reactia. Asa cum avea sa ma amuze, aproape sase ani mai tarziu, o alta pereche de ochi mari atintiti asupra cartii. S-a intamplat cand cu aripa rupta. O luasem cu mine in spital (aaa, cartea, nu aripa, aia e oricum mereu la mine) si atipisem cu ea in mana. Si primul lucru pe care l-am vazut cand m-am trezit a fost privirea respectiva. O, da, evident, nu? I must be a devil worshiper. Mai ales ca la momentul respectiv mai purtam si un tricou cu doamna cu coasa. La sfarsitul lui 2002 a fost si prima data cand am citit ceva de Le Fanu. A ramas preferata mea din toata cartea aia. Si m-a facut curioasa. Asa ca am "vanat" si alte carti de Le Fanu. Asa am dat de In a Glass Darkly, care contine si Carmilla. Si The Familiar, si The Room in the Dragon Volant.