on the verge of extinction... again

You're all worthless and weak!

Da, Twisted Sister. Trupa aia care pana la urma n-a mai calcat aici. Si uite ce-am pierdut.

Toamna trecuta cineva spunea despre mine ca she keeps putting herself down. Nu. Chiar deloc. Doar ca pasatul responsabilitatii nu e un sport la care sa-mi doresc sa fiu campioana. E tentant si sinistru de usor sa gasesti explicatii conform carora nu ai fost tu de vina. Si spun sinistru pentru ca ma ingrozeste pana unde pot duce unii oameni lucrurile. Se apropie de punctul in care arzi pisica neagra pentru ca ti-a trecut prin fata si asta e motivul pentru care n-ai fost in stare sa te descurci macar decent. Chiar daca explicatia felului in care asta functioneaza are mai multe gauri decat sita mea mare. Aia pe care poate sa o poarte si un vitel pe post de casca.

Nu e adevarat ca n-ai avut de ales. De fapt, asta e problema. Ca a trebuit sa faci o alegere. Si nu ti-a fost niciodata suficient de clar ce vrei mai mult, ai vrut si si. Dar nu s-a putut, cine e de vina? Intotdeauna altcineva.

Daca cineva te-a criticat, nu inseamna ca te-a sabotat. Poti si e responsabilatea ta sa filtrezi ce ajunge la tine. Am inceput sa fac asta cu ani in urma si probabil o sa o fac din ce in ce mai mult. What you don't know sure can't hurt you...

Ca mine! Dar exact ca mine!

Miercuri, 1 iunie. Am fost la Penny. Cel de pe Pallady. Aveau nectarine la reducere. Am luat una, am cantarit-o pe cantarul de la raionul de fructe. 90 de grame. Am mai luat doua-trei maruntisuri si m-am dus sa platesc tot. Am fost usor surprinsa pentru ca totul a costat mai mult decat ma asteptam, asa ca pe drum am inceput sa studiez bonul. Si am constat ca nectarina mea devenise 125 de grame pe ala. Am ajuns acasa si am cantarit-o pe cantarul din bucatarie. La fel ca la raionul de fructe. Ceea ce era de asteptat pentru ca mai luasem chestii de calibru similar si stiam ca nu prea trec de 100 de grame.

Miercuri, 8 iunie. Povestea s-a repetat aproape identic cu o pruna. Acelasi magazin, aproximativ aceleasi gramaje, nu m-am trezit sa verific pana acasa. In conditiile in care cu o zi inainte luasem o pruna de dimensiuni asemanatoare dintr-un alt Penny si aia nu ajunsese sa cantareasca cu 38% mai mult la casa fata de raionul de fructe.

Mbine. Sa speram ca macar acum m-am invatat minte.

Am ajuns sa ma uit la chestia asta din cu totul alte motive, insa prima lista e exact motivul pentru care detest transportul in comun. De fapt, motivul pentru care detest sa existe in jurul meu oameni care nu stiu sa taca dracului. Pentru ca, aproape intotdeauna, tot ce le iese din gura se regaseste pe lista aia.

Mi s-a intampat de multe ori sa fiu intrebata de ce nu spun nimic. Pentru ca nu am nimic de zis. Si pentru ca prea multi alti oameni vorbesc atunci cand nu au nimic de spus. Si imi par ridicoli. Asta in cel mai bun caz. Si nu vreau sa par si eu la fel altcuiva.

Si cred ca nu mai am acum altceva de zis pe tema asta.

August 2015, la aniversarea a cinci ani de la concertul Iron Maiden. Ma rog, pentru altii e sfanta Maria, da' io nu-s asa dusa la biserica. Eram in Carrefour, imi alesesem o felie de pepene verde cu miez galben. Si apoi trecusem la cules zmeura dintr-o ladita. Doar ca atunci cand m-am intors la cos, nu mi-am mai gasit felia de pepene. Hei! Aia era felia mea!

Si cineva mi-a luat-o. Si nici n-am mai gasit alta felie din acelasi soi. Doar pepeni intregi si felii de alte soiuri. Pana la urma m-am oprit la zona cu eticheta Charleston - soiu' ala alungit, cu coaja deschisa la culoare. Cam mari feliile, da' pana la urma am luat una din ele. S-a dovedit a fi delicioasa si totu' s-ar fi sfarsit bine. Daca n-as fi fost toanta in continuare...

Ieri imi puneam o intrebare. Probabil ca raspunsu' e ca as fi tras mai tare, chit ca unele personaje s-ar putea sa nu fie de acord avand in vedere ca au fost pe parcurs multe scandaluri in familie pentru ca dupa ai mei lucram prea mult, caram prea multe culegeri si nu ieseam din casa suficient. Si ca am ajuns sa am un deget deformat de la scris.

Deget care este in continuare deformat, chit ca am terminat-o cu scolile de ani buni. Ceea ce face decopitatu' (cu 'o', nu cu 'a', nu incerc trucurile lu' bunicu' Alice... apropo, a implinit 68 de ani saptamana trecuta!) sa fie o operatiune interesanta. "Interesanta" insemnand aici frustranta. Si uneori sangeroasa.

Ceea ce s-a intamplat si azi. Destul de urat, asa ca am fugit la baie, am bagat degetu' sub robinet si am dat drumul la apa. Surpriza! Apa care mi-a curs direct pe degetu' insangerat era atat de plina de rugina incat era maro-portocalie.

Lectie de tinut minte: intai se da drumu' la apa, se studiaza atent cum arata si abia apoi, daca este totu' in regula, se baga degetele pline de sange sub robinet!

Pai ti se taie telefonul pentru neplata si, desi ai platit, ai chitanta pe care ai studiat-o deja de zeci de ori sa te convingi ca totul de acolo e in regula, nu faci nimic pentru ca asta ar insemna sa vorbesti cu o alta fiinta umana. Oricum nu ai avut nevoie de telefon pentru nimic important, nu simti niciodata nevoia sa suni pe nimeni si, de cele mai multe ori, nici nu raspunzi cand te suna altcineva.

Probabil ca ar trebui sa termin abonamentul ala sa nu-l mai platesc de fraiera, dar mi-e asa groaza si de scarba de ideea ca o sa ma frece la cap cu nu stiu ce oferta, nu stiu ce telefon... eu sunt in continuare cu vechiul meu SE Walkman si nu vreau, nu-mi trebuie smartphone, da' sa ma ia dracu', oamenii astia parca nu stiu ce inseamna cuvantul NU. In rarele ocazii in care am calcat pe acolo sau am fost suficient de adormita incat sa raspund la telefon, de fiecare data cand spuneam NU la ceva, primeam inapoi un dar poate vreti totusi...

... sa apuc un topor si sa va crap capul, da, asta vreau!

Acum vreo doua saptamani, m-am impiedicat de articolul asta. N-am citit cartea, nu sunt cea mai mare fana Behemoth, dar titlul mi-a atras atentia, asa ca am citit articolul. Si mi-am tras o palma (da, foarte la propriu, chiar mi-am tras o palma) la partea asta:

... he started screaming and asking to take him to a hospital but he had all the make-up and pentagrams and shit. I mean, how do you explain that?

Ceeee? Omu' are fata arsa, da' problema mare e cum sa explice la spital toalele si machiaju'? De-a dreptul stupid. Pana nu stai sa te gandesti ca poate exista un motiv. Moment in care nu mai e stupid, ci trist.

Daca tot sunt rockerita, nu?

Meh, in realitate n-are nici o legatura.

Prima chestie ar fi ca m-am impiedicat zilele trecute de imaginea din dreapta. Care presupun ca se vrea a fi un fel de infografic. Ce m-a deranjat a fost insa titlul care spune ca pisicile negre chiar au ghinion. Scuzele mele, dar ce vad eu acolo nu se cheama ca pisicile negre au ghinion, se cheama pur si simplu ca pe biata noastra planeta se gasesc prea multi bipezi al caror ceier e inca la nivel de Ev Mediu.

A doua chestie a fost ca am luat o mini tableta de ciocolata de la Lidl. Cred ca la raft avea eticheta de ciocolata amaruie. Asta si scrie pe spate la descrierea in romana, nu insa si in fata, unde scrie mare doar "Rich Chocolate". Nici urma de "Dark". Probabil pentru ca pe lista de ingrediente apare si laptele, iar legislatia europeana cam spune ca respectivul domn nu are ce cauta in ciocolata amaruie.

Laptopul meu are aproape opt ani, nu mai functioneaza cu baterie, DVD writer-ul e mort, se pare ca nici nu mai pot copia nimic pe USB, tastatura e facuta in asa fel incat permite usor jegului sa se adune printre, trackpad-ul si butoanele dau rateuri...

Asa ca mi-am cumparat un laptop nou. Probabil unul din cele mai performante vazute de mine pana acum. Pentru ca na, vreau sa continui sa fac chestii in 3D. Din ce in ce mai nebunesti.

Doar ca nu ma vad folosindu-ma. Acum sunt tot pe laptopul vechi, pe asta o sa continui sa lucrez la prezentarea pentru Polonia si nici nu concep sa ma duc acolo cu cel nou.

L-am folosit zece minute si am detestat experienta. Asa ca ma gandesc sa-l returnez.

Sunt un dinozaur istet. Cel putin asa cred in momentul in care ajung la casa sa platesc ce-am cumparat. Ma incadrez in fix trei bonuri si sase bani. Sau nu. Imi pica putin prost cand casiera imi spune o suma cu vreo 70 si ceva de bani mai mica decat imi calculasem eu, dar asta e, nu vreau sa mai iau altceva sa completez la trei bonuri.

Doar ca in drum spre casa imi dau seama de ce. Din cauza ca nu suport sa se atinga chestiile reci de chestiile calde. Chestiile reci fiind inghetata si diversele fructe, iar chestia calda fiind covrigul din punga din mana, punga pe care de data asta am uitat sa i-o bag sub bot tipei de la casa, asa cum fac de obicei.

Nu, nu m-am mai intors. Si de lene, de scarba de mers prin ploaie, si din cauza ca probabil mi-ar fi zis ca-s nebuna. Asa cum s-a intamplat acum cateva luni cand am luat din frigider o inghetata care aparea in pliantul cu oferte si la raft la 39.99, dar la casa a aparut un pret de 34.99. Si m-a mancat sa-i zic tipului de la casa de chestia asta. Si am primit o privire plina de mila.

[Nerecomandat minorilor, chiar daca m-am cenzurat.]

Am fost sa-mi activez roamingul. S-a rezolvat instant. Dar... inainte sa pot pleca, m-am trezit asaltata cu oferte.

Sa-mi schimb abonamentu', ca e vechi si cu putine minute... Voi sunteti batuti in cap? Nu stiu ce clienti aveti in rest, probabil de aia care simt nevoia sa anunte telefonic pe toata lumea de fiecare data cand isi scarpina paduchii, da' eu nu consum niciodata nici macar minutele alea. Si cel mai ieftin abonament pe care il aveti acum e mai scump decat abonamentul meu. Da, e cu mai multe minute, dar eu nu consum nici cate am acum incluse! So no, f*** you very much!

rainbows and unicorns

N-am murit. Doar incerc sa inchei unele lucruri. Sa pun punct, sa las in urma... Si m-a mai reapucat si febra experimentelor CSS trasnite. Curiosii le pot vedea pe CodePen. Ah, da, pentru cine nu stie inca, am ajuns pe Hacker News pentru un astfel de experiment.

reduceri incredibile, doar in Auchan!

Dupa cum se poate vedea si in poza. Care e drept ca nu este chiar asa proaspata, dar n-am mai apucat s-o pun pe blog pana acum. Ma intreb daca n-o fi latrat cineva la ei si pentru chestia asta. Ca astazi era cineva in magazin care facea scandal dintr-o cauza pe care n-am fost suficient de curioasa sa incerc sa o aflu.

prea tarziu...

Tot in Auchan, dar data trecuta cand am fost acolo. Era in fata mea la coada o dama cu o amica de-a ei si cu copchila de vreo patru cinci ani. Copchila care s-a miorlait ca vrea... niste chestii dulci intr-o punga galbena. Habar n-am ce dracu or fi alea, dar sunt prea colorate ca sa se incadreze la categoria dulciuri pe care as fi interesata sa le testez. Dama a cedat, dar in timpul asta atat ea, cat si prietena ei au avut ocazia sa studieze rafturile cu produse "impuls" de la case...

O chestie care m-a scarpinat pe creier in urma unei vizite la banca...

Dupa cum cred ca am mai povestit, mi-am schimbat buletinul acum aproape trei luni. Ocazie cu care am aflat ca politia are aparate foto care te pot face sa arati ca un asiatic blond. Si ca la schimbarea buletinului se schimba si seria si numarul lui. Nu radeti, nu stiam asta.

Ma rog, asta a insemnat ca, dupa cateva vizite pe la banca, am dat intr-o zi si de un angajat mai constiincios care mi-a spus ca trebuie sa completez si un formular de actualizare a datelor personale. Am completat numele, seria si numarul de pe buletinul vechi nou, am falfait din gene si am intrebat daca mai trebuie sa completez si restul carnatului sau le iau ei din baza de date ca sa poata babuta de dupa mine sa ajunga sa se sprijine de ghiseu si sa nu lesine de asteptat.

Din categoria ma scarpina pe creier ca vreau ceva, da' nu pot lua in cantitati mai mici (n-am doar eu problema asta, da?) si atunci ce dracu' fac cu ce-mi ramane? Pai...

... inghetata! Adica ceea ce se vede in poza. Nu va speriati, stiu ca arata hidos, dar garantez ca e delicioasa. Si ati cam dat de dracu' daca consumati asa ceva si va urcati apoi la volan. Nu de alta, da' am turnat acolo cu generozitate Jack Daniel's, Bacardi, Finlandia, Amaretto Disaronno... a, da, atat la capitolul alcoale. Si da, se simte. Se simte pe nas, se simte pe cerul gurii, se simte in gat...

Am mai trantit acolo si bucati de briose. Sfat: daca faceti asta, folositi bucati mari. Pentru ca bucatile se fac... bucati mai mici in timp ce amestecati. Asa ca daca folositi bucati prea mici... ghinion! Am mai pus scortisoara. Si zeama si coaja de lamaie. Si bucatele de ciocolata amaruie, jumatati de nuci pecan, stafide si cubulete de pere... ca n-am avut mere. Ultimele patru dupa ce am lasat amestecul sa se inchege putin la frigider, dar inainte sa bag castronul la congelator.

Ah, da, inghetata asta e un motiv de crezut in miracole. Am facut ceva din mai mult de doua ingrediente si mi-a iesit delicios. Asta se cheama miracol!

Ca sa vedeti ca nu e doar presa din Romania - nici altii nu-s mai breji!

Ce mi-a venit? Pai... a se vedea poza. Coperta Metal Hammer de pe luna iunie. Mai precis citatele. Le inteleg scopul, acela de a atrage atentia si de a-i face pe unii sa ia foc. Doar ca sunt complet irelevante pentru o revista de muzica. Sunt demne de o fituica de scandal in schimb.

Scuza cu asta se cere nu mai tine. Daca servesti mancare pentru porci, nu te supara ca doar porcii se reped spre farfurie. Da, da, da, toti avem facturi de platit si ce conteaza ca-s de proasta calitate daca-s multi. Corect, daca nu-ti pasa de propriul nume.

Sincer, ma simt jignita de presupunerea ca astea ar fi chestiile care m-ar interesa cel mai tare din interviul ala. Mi-e greu sa cred ca omul n-a fost dispus sa vorbeasca despre noul album in interviu si ca nu ieseau de acolo patru citate interesante pentru coperta.

Se da urmatoarea bucata dintr-un pliant (poza din lateral). Singura interesanta din pliantu' ala de altfel. Se da una bucata brontozaurel incantat initial pentru ca, dupa stiinta sa, doar Cora practicau chestia cu oferta se aplica si pentru produse diferite din aceeasi gama, nu doar pentru produse identice. Asta fiind si motivu' pentru care brontozaurelu' si-a format deja reflexu' de a marai urat cand vede promotii de tipu' x+1. Si se mai da una bucata dimineata racoroasa (nu protestati, a fost racoroasa - dimineata inseamna chiar dimineata, lenesilor!) de marti, 7 mai 2013, in care brontozaurelu' iese la cumparaturi.

Intreaba totusi la serviciu' clienti. Si se intampla sa intrebe intrerupand conversatia a doi tipi. Care au fiecare o alta parere despre ceea ce inseamna formularea respectiva. Motiv pentru care ii bufneste rasu'. Mbun, da' eu totusi cum pot afla cum stau de fapt lucrurile? Brontozaurelu' e pasat unei tipe de acolo, care cheama alta tipa...

Si da, se dovedeste ca oferta valabila pentru oricare doua produse inseamna oferta valabila pentru doua produse identice din oricare sortiment al gamei. Na! Acum cat se poate de serios, voi ce ati fi inteles din formularea respectiva?

[Lasam la o parte faptu' ca, chiar si la 18 lei pe cutie, inghetata aia tot e mai ieftina decat e de obicei. Si faptul ca e posibil ca limitarea sa fie din cauza unui soft de gestiune cretin. Nu despre asta era vorba.]

What the hairy heck?

De ce ai folosi un formular de contact ca sa-i ceri persoanei respective adresa de e-mail pentru ca vrei sa-i pui o intrebare in loc sa pui intrebarea direct?

No comment.

Cioara de pe gard vs. vrabia din mana

Mi-am luat bilete la Dark Tranquillity si Megadeth. Pentru ca vin la Bucuresti, de-aia! Vrabia din mana? Pentru ca am ratat toate concertele Dark Tranquillity de pana acum si asta ar fi prima data cand ii vad. Si e pe 3 mai, chiar inainte Paste - tare, nu? Megadeth... mda, stiu, n-am mai vazut nici o alta trupa internationala de atatea ori, dar mi-s dragi...

Trecem peste faptul ca anul asta pare ca se incapataneaza sa devina din ce in ce mai mizerabil de fiecare data cand am impresia ca am scapat. Recunosc ca nu e ca anul trecut, dar nu e nici ceea ce speram...

Dupa ce in ultimele zile m-am uitat la ceva documentare cu pisicute, mi s-a aprins un beculet in cap. Stiti ca se spune ca nu-i recomandat sa te mananci in timp ce te uiti la televizor, pentru ca pierzi controlu' si bagi ca porcu'. Si in consecinta te faci ca porcu', da' asta e partea mai putin interesanta aici, ca n-are legatura cu ideea mea.

Eu imi luasem niste ciocolata sa imi tina companie in timp ce ma uit la documentare. Siii... ce credeti ca s-a intamplat? Ciocolata a ramas acolo pana a doua zi. Parca nu-mi venea nici sa mai respir, cu atat mai putin sa-mi mut atentia de la monitor la ciocolata, fie si pentru o fractiune de secunda. Ceea ce m-a facut sa ma gandesc...

[Cine n-are chef sa citeasca gandurile mele fara cap si coada si vrea doar o povestioara poate amuzanta poate sa sara direct la sectiunea "Amintiri"]

1 octombrie 2003. Incepea anu' II. Eram la facultate, luam oraru' de la avizier. Si era plin de materii cu nume amenintatoare, materii la care nu eram sigura cum o sa ma descurc. Cineva comenta de una din materii ca e greu de trecut. Materia se numea FCT. Fundamentals of Circuit Theory. Cei care au studiat in romana probabil o stiu sub numele de electrotehnica.

A doua zi, joi, a fost primul curs. Surprinzator, toate lucrurile au parut simple si clare si frumoase. Si la fel si la cursu' de Advanced Mathematics din aceeasi zi de joi. Si la fel si la seminaru' de FCT de vineri. Dupa care am primit si o tema. Pe care am facut-o chiar atunci, in vinerea aia, imediat dupa ce am venit acasa. Pentru ca... ce dracu' altceva sa fac? Televizor n-aveam, de iesit in oras nu mi-a placut niciodata sa ies, n-aveam nici net acasa sa pierd vremea.

Asta a fost una din chestiile pe care le-am auzit azi la Politie. Poate in alte imprejurari l-as fi intrebat pe individ daca l-o scapat ma-sa in cap dupa ce l-o fatat. Dar azi eram disperata.

Am pierdut doua zile intregi umbland ca disperata si intreband de timbru fiscal pe la toate oficiile postale si chioscurile de ziare. In conditiile in care ma simteam ca dracu', de-abia puteam sa merg, mi s-a facut rau pe strada si am fost nevoita sa arunc bani aiurea pe ceva de baut pentru ca simteam ca lesin altfel si pana la urma si pe transport. Si dupa cate raspunsuri de nu primisem, eram dispusa sa cumpar si de la macelarie sau de la frizerie sau de oriunde dracu' m-ar mai fi trimis.

Dar probabil ca timbrul vocii mele l-o fi dezorientat si si-o fi imaginat ca vreau sa cumpar zimbru... fiscal? Iar la macelarie s-a inteles clar ca am intrebat de timbru, si s-au uitat tipesele la mine de parca eram verde si aveam antene.

Da, pana la urma am gasit zimbru... aaa, timbru. Da' tot nu pricep de ce purecii lu' Labus nu vand dracii de gen la Politie si trebuie sa toc eu timp, nervi si bani batand Bucurestiu' ca tampita timp de doua zile...