good girls go to heaven
... but the bad girls go everywhere...
Phil Campbell and the Bastard Sons, Bucuresti, Quantic, 3 septembrie 2018
La ultimul concert Motorhead la care am fost, am reusit performanta de a-mi sparge fata. Acum se pare ca am incercat acelasi lucru in noaptea dinainte.
Ce s-a intamplat a fost o excursie in miez de noapte la baie. Cu intoarcerea la pat pe intuneric. Si asa am subestimat dimensiunile patului, m-am impiedicat de el si am aterizat cu barbia intr-un colt de mobila.
Un inceput deloc promitator. Si concertul mai era si in acelasi club in care vazusem Insomnium in martie - uof!
Judas Priest, Bucuresti, Romexpo, 22 iulie 2018
Mai tot ce tin minte dinaintea concertului asta e ca ma simteam ca dracu'. Stomacul si gleznele sunt una, dar dureri de cap eu nu patesc decat rar, foarte rar... sa zic o data pe an pare mult. Si s-a intamplat fix atunci. Macar vremea fusese ploioasa cam toata vara pana atunci.
Am incercat sa ma trezesc devreme in ziua concertului, nu prea mi-a iesit, am mers la cumparaturi dupa migdale, n-am gasit... ce sa zic, nu incepea deloc bine!
2018, chestii tangibile #2
Adica ce s-a mai adaugat la colectie in materie de muzici in 2018.
signs misleading to nowhere...
2018 a fost un an plin. Si, pana pe la jumatatea lui decembrie, un an pe care l-as fi considerat bun, in ciuda faptului ca a fost uneori brutal cu mine.
Lemmy a murit acum trei ani si eu nu i-am vazut in ultimul turneu. N-as vrea sa se repete asta cu alte trupe care imi plac enorm, asa ca am incercat sa fac ceva in directia asta.
Ceea ce m-a adus anul asta pentru prima si a doua oara in Austria.
Kreator, Linz, Posthof, 8 aprilie 2018 ❤
Linz, 7 aprilie. Oricat de obosita as fi fost dupa cele aproape 36 de ore de cand plecasem de acasa, n-am putut rezista tentatiei de a merge in recunoastere pana la Posthof. Pe harta, nu era departe, dar parea complicat si, la fata locului, s-a dovedit a fi chiar mai complicat pentru ca trebuia sa trec peste, pe sub si chiar inconjurand linii de tren industriale si o autostrada.
Austria - headed for disaster
Titlul e dintr-o piesa Annihilator care imi place in draci - Speed. They say I'm crazy and I'm headed for disaster...
Iar bucata asta descrie perfect cum ma simteam inainte de excursia in Austria. O tara in care nu mai calcasem niciodata, desi era probabil singurul loc in care as fi plecat daca n-as fi ajuns sa tin prezentari la conferinte sau sa creez un precedent pentru ca eram disperata sa mai vad inca o data live trupa de la care a pornit totul.
Insomnium, Bucuresti, Quantic Pub, 22 martie 2018
Cred ca oricine ma cunoaste stie ca sunt moarta dupa ei de cand i-am descoperit, acum vreo zece ani. Si imi doream de multa vreme sa ii vad live, dar intai s-au suprapus faptul ca eu eram studenta si falita, iar turneele lor erau scurte si putine, iar apoi s-au intamplat chestii aiurea de fiecare data cand ar fi trebuit sa-i vad, ori in partea lor, ori in partea mea.
Deja spuneam, desi oarecum in gluma, ca sunt blestemata cand vine vorba de vazut trupa asta live, dar acum veneau in Bucuresti aproape de ziua mea... it was supposed to be revenge!
Kreator, Bucuresti, Arenele Romane, 25 ianuarie 2018
TL;DR - Wow! Au fost extraordinari, atat pe scena, cat si dupa, hehe!
Istorie personala
I-am descoperit acum vreo opt ani, cu videoclipul pentru Hordes of Chaos. Care totusi nu m-a facut sa sap si dupa altceva.
Apoi au scos Phantom Antichrist in 2012 si asta a reusit sa-i "promoveze" la statutul de trupa pe care vreau s-o vad live
. Am luat in considerare sa-i vad la B'Estfest, dar erau singura trupa de pe afis de care eram cu adevarat interesata la momentul respectiv, festivalul nu mai era la Romexpo, ci la mama dracului si nu aveam incredere in optiunile de transport, mai ales la orele alea din noapte... asa ca am spus pas.
Helloween, Bucuresti, Romexpo, 15 decembrie 2017
Istorie personala
In toamna lui 2016, a picat ca o bomba: Stop! Drop everything!
- se reunesc dovlecii! Adica Helloween cu toata lumea din anii '80. Toata lumea care mai e inca in viata, pe Ingo nu-l mai aduce nimeni inapoi.
Oricum le e putin mai greu acum sa incapa mereu pe scena - Weiki glumea ca trebuie sa fie mereu in garda si intr-o inregistrare de pe YouTube, Andi se impiedica si pica peste Kai. De parca faptul ca au trei chitaristi acum inseamna ca daca doi sunt dezmembrati se poate face unul din bucati...
Alice Cooper, Berlin, Tempodrom, 23 noiembrie 2017
La doua saptamani (ma rog, fara cateva ore) dupa plecarea catre Dublin, eram din nou in avion. In drum catre Berlin si un nou concert Alice Cooper. La fel ca la Dublin, am avut noroc cu vremea. Ploaia tocmai se oprise cand am ajuns eu acolo.
Imi rezervasem o camera intr-un fel de hotel-pensiune intr-o casa veche. Din nou, in zona gradinii zoologice, de data asta chiar mai aproape, la vreo 200 de metri de targul de Craciun. Care nu prea era inca deschis la acea data. Speram sa ajung acolo inainte de ora 14, ora la care se inchidea receptia, dar... n-am avut norocul asta! Am ajuns pe la si zece minute. Aveam un numar de telefon la care am putut suna ca sa aflu ce sa fac in situatia asta. Primisem si un mail, dar fusesem convinsa ca voi reusi sa ma incadrez in timp, asa ca... nu-l citisem, oops! In cele din urma, in ciuda zgomotului strazii, am reusit sa inteleg codul care mi se dicta la telefon ca sa-mi deblochez cheia din cutia in care-mi fusese lasata.
Alice Cooper, Dublin, Olympia Theatre, 9 noiembrie 2017
TL;DR: FUCKING EPIC!
De ce
Pe 31 mai, ma intorceam din Germania de la concertele Aerosmith. Fusese prima data cand ma deplasasem in afara tarii strict pentru concerte. Per total, o experienta grozava care m-a facut sa vreau s-o repet.
Alice Cooper e o alta mare obsesie muzicala a mea, iar clipurile din turneul lui american din acea primavara ma facusera sa vreau sa-l revad. Readusese Pain si Escape in setlist.
soundtrack of my life
Pentru ca discutam recent cu Alex despre motive de a merge la concerte. Am inceput sa-mi doresc asta prin 2006- 2007, cand tocmai descopeream internetul. Si faptul ca pe internet circulau concerte sau macar bucati din concerte. Pe atunci nu prea aveam mari sperante de a vedea vreodata anumite trupe in Romania, dar nu puteam sa nu ma gandesc ca ar fi extraordinar daca, intr-o zi, ar fi posibil ca...
Am tras in zadar de colegi de facultate pe care ii stiam macar oarecum interesati de acelasi gen de muzici. Si n-am ajuns nicaieri. Sa vad cum stau cu banii, sa vad cum stau cu timpul, sa vad daca pot sa plec de la scarbici...
Aerosmith, Munchen + Berlin, mai 2017
Aveam postarea asta in draft de vara trecuta. In sfarsit am si formatat-o.
Cuprins
ceva cu dinozauri fraieri si alte lighioane
Pe la mijlocul lui februarie am facut un demo. Pentru care ar fi trebuit sa-mi primesc banii atunci, in februarie. Doar ca asta nu s-a intamplat. Si, in conditiile in care aveam deja niste bilete la concerte si nimic rezervat inca la capitolul transport si cazare, as cam fi avut nevoie de banii aia.
Asa ca, atunci cand mi-a fost publicat un articol in prima jumatate a lui martie, am sarit imediat sa rezolv problema asta, stiind ca intotdeauna am banii in cont in momentul in care iese articolul. Intotdeauna... mai putin atunci! Motiv pentru care pe la 7 seara, m-am trezit cu un mail care imi spunea Attention: Invalid Credit Card, Update Now
- ceee? In fine, respectivul mail imi spunea ca rezervarea mea e inca in siguranta, dar sa rezolv problema in 24 de ore. Ceea ce n-am putut face pentru ca asta se intampla vineri seara si ar fi fost urat din partea mea sa urlu la niste oameni care altfel m-au platit mereu la timp doar pentru ca altii nu ma platisera asa ca ajunsesem sa am nevoie disperata de niste bani. De orice bani!
muzicale. si vizuale. 13
Sau editia gagici. Ma rog, adevarul e ca s-a intamplat sa fie asa si am amanat postarea asta pana in martie.
Lyriel. O trupa din Germania descoperita intamplator pe YouTube acum vreun an. Si pentru care am facut o adevarata obsesie, ajungand sa le strang la colectie aproape toata discografia in interval de cateva luni dupa ce am auzit Paranoid Circus, piesa pe care am decis sa o includ aici. Are si cel mai bun videoclip dintre toate piesele lor, asa ca n-a fost o alegere dificila.
cadoul de ziua mea
L-am primit anul trecut. Cand Insomnium au anuntat turneul european. O sa-i vad peste exact trei saptamani, la doua zile dupa ziua mea.
2017, chestii tangibile
Adica ce s-a mai adaugat la colectie in materie de muzici. Majoritatea nu sunt albume iesite in 2017, motivele fiind multiple. Nu-mi pot permite sa sar pe orice album iese, imediat ce iese, indiferent de pret. Nici macar nu stiu daca e posibil in cazul albumelor in format fizic, in special in Romania. Iar acum exista optiunea de a asculta inainte de a cumpara, asa ca tot ce apare in postarea asta, apare pentru ca am considerat ca merita avut acasa.
Hai sa trecem prin lista...
stronger than hate, stronger than fear, stronger than all...
Primul meu concert in 2018 va fi Kreator!
Vor fi mai multe. Din nou, inclusiv in afara. Adica in primul rand prin Germania. Bineinteles Insomnium. Bineinteles din nou vampiri, dovleci si asa mai departe. Dar despre asta mai tarziu, dupa ce ma vad cu toate biletele in mana.
Au trecut sase ani. Sase ani in care n-am mai trait senzatia aia. Buna, mi-ai lipsit...
muzicale. si vizuale. 12
Dynazty. O trupa de care nu mai auzisem pana acum. Niste copii din Suedia. Pe masura ce trec anii, parca trupele pe care le descopar devin din ce in ce mai tinere...
In fine. Piesa care m-a facut sa scriu postarea asta a fost The Human Paradox, de pe cel mai recent album al lor, Titanic Mass. Cu un videoclip fara pretentii sau pacate. Dar ce piesa!