on the verge of extinction... again

Saptamana trecuta am descoperit ceva nou. Am descoperit la ce e bun un mixer. E bun in situatia in care imi fac o ciocolata calda folosind fulgi sau acadele sau batoane care trebuie topite in laptele fierbinte. Ca pana acum doar am nenorocit mixerele si le-am folosit in alte scopuri... de exemplu ca aparate de gaurit ("mandrina" provine de la un creion mecanic).

Inca visez mult cu ochii deschisi. Ma visez cu ochii deschisi. Ma visez Simba, Jerry, Jessie, Felina, Robin (mhm, fata cu "what the hairy heck?"), Goofy...

Mda, stiu, am vise marete. Daca tot ce-mi doresc eu in viata e sa fiu un pui de leu care canta prin padure intr-un desen animat...

Mi-am luat reviste in care apareau personajele preferate din desene animate. Mi-am luat o gentuta cu Scooby-Doo. Si nu, nu le-am luat pe vremea cand inca eram minora dupa buletin. Ca dupa ce am in cap... clar ca nici acum nu-s majora, desi fac 27 de ani in mai putin de doua saptamani. Am o multime de tricouri cu personaje din desene animate. Tweety, Taz (cu tricoul cu Taz am fost in august la concertul Maiden), 101 Dalmatians, Aristocats (cu tricoul gri cu Marie am fost la Sonisphere in ziua a doua... da, da, in ziua cu Slayer... si am mai si stat in fata, la gard), Bugs Bunny & Lola.

Si mi-am luat o groaza de farfuriute, castronase, paharele cu personaje din desene animate. Poze cu o parte din ele am mai pus pe blog. Dar niciodata cu toate. Tom & Jerry, Looney Tunes, Scooby-Doo, Teenage Mutant Ninja Turtles sau Mickey & co.

Nu, cu Shrek nu am. Stiu ca se gasesc, dar mi-am luat doar cu personajele din desenele care mi-au placut. Shrek nu mi-a placut. Si nici Ice Age nu m-a incantat. Si nu sunt nici fana Winnie-the-Pooh sau Hello Kitty.