Iar ceva ce ar fi trebuit sa fac in ianuarie... se pare ca devine traditie.
Sa incepem deci. In ordine oarecum cronologica dupa anul primei aparitii... adica intr-o ordine ciudata, care s-a dorit initial a fi cronologica, dar a iesit alandala. Ce s-a mai adaugat la colectia mea de muzici in 2019.
Tangled. Adica hai sa dam tigaii ce-i al tigaii. Ah, tigaia! Minunat obiect! Majoritatea oamenilor o folosesc doar pentru gatit diverse mancaruri, uita sa o curete sau nu o curata cum trebuie, zgariind-o sau lasand-o cu pete. Macar acum exista un film animat care ii acorda atentie si ne prezinta o alta fata a tigaii - ea poate fi si o arma eficienta! Am spus de atatea ori ca, daca imi intra un hot in casa si il "mangai" putin in crestet cu frumoasa mea tigaie, urmatoarea casa in care o sa intre (in timp ce-i recita un burtos barbos "in loc cu verdeata...") nu va mai avea ferestre. Cam asta-i principalul motiv pentru care mi-a placut filmul (si mie in general nu-mi plac desenele 3D)...
Ah, da, uitasem... Trailer!
Jungle Cubs. Adica o serie animata care ne prezinta aventurile personajelor din Cartea Junglei (Baloo, Bagheera, Louie, Shere "Khannie" Khan, Kaa si Hathi) pe vremea cand de-abia scapasera de biberon. Facute acum 15 ani, insa eu am aflat de existenta lor de-abia acum cateva saptamani. Sunt dulci. Foarte dulci. In continuare, personajul meu preferat ramane Bagheera. A fost personajul meu preferat cand am citit cartea, cand am vazut filmele animate (1, 2), cand am vazut seria animata (si da, folosesc singularul pentru ca nu m-am uitat la seria din 2010 si nici nu ma tenteaza sa ma uit... nu la cum sunt desenate personajele). Baloo are si el momente in care e foarte simpatic. De exemplu, atunci cand un babuin ii spune ca-i vrea blana ca sa-i tina cald, Baloo ii raspunde cu "Over my dead body! Wait... what am I sayin'? HEEEEELP!". Si Kaa la fel - "I'd give them a hand if I had one".
Before I forget (nu m-am putut abtine)... intro.
Daca tipati cand vedeti un soricel traversand camera, nu cititi mai departe. Pentru ca urmeaza...
Au cazut de pe birou...
Nu stiu exact ce se vrea a fi asta. Poate un fel de explicatie pe care nici macar n-o datorez nimanui. Probabil ca voi mai scrie macar o vreme. Despre muzici, desene, programare, astronomie, desene... la dracu', asta am scris deja... Dar nu va mai fi un blog.
In fine... in caz ca existau oameni curiosi, ideea asta nu tine. Testata azi. Mdeah, tot in mijlocul zilei, tot pe bulevard, eu tot nemachiata, tot fara haine stramte/ in culori stridente. Aceeasi poveste, doar alti idioti. Cinci sau sase, nici nu mai stiu. Mda, atat de atenta eram la ei... Din pacate, ei au fost un pic mai atenti.
Gata, am zis-o. Nu stiu ce mi-a venit. Asa pur si simplu. Atipisem in timp ce scriam alta chestie pe care am sters-o pana la urma. Si m-a pocnit un gand amuzant. Multe din postarile de pe aici n-au iesit asa cum intentionam. Uneori m-am apucat plina de draci sa scriu ceva. Si am adormit dupa trei paragrafe. Si cand m-am trezit am dat click pe Publish Post. Ca se dusesera dracii pe moment, da' erau genu' de draci care revin (hint, hint... caused by interacting with certain people). Si oricum esentialul era in alea trei paragrafe, iar eu is aia aproape corijenta la literatura, deci de imbunatatit scriind mai mult nu se pune problema. Alteori m-am apucat sa scriu despre ceva si am deraiat. Si am ajuns sa scriu despre altceva. Si-am dat Publish Post pentru ca in momentul ala ajunsese sa ma roada mai tare decat gandul initial.
Si apoi m-a pocnit gandul - "I'm not a blogger if I do that - real bloggers have a plan." Si apoi mi-am amintit. De mutra mea reflectandu-se in ecranul laptopului. Cute pe nas si pe sprancene. Caninii dezveliti. Reactia mea la inca un articol despre blogging, bani din blog. Sau poate la inca un articol despre ceva concurs. Sau poate despre facebook. Ma durea fix in piciorul prost sudat al biroului (ca ala nu-i al meu) de chestiunile astea, dar am dat bot in bot cu genul asta de articole atat de des in ultima vreme incat cred ca incep sa devin alergica. Stiu, sunt imatura. E reactia aia de respingere pe care o au copchii atunci cand li se indeasa in fata ceva ce refuzasera.
Dar asta sunt eu. Imatura, imprastiata. Si vreau sa citesc parerile oamenilor despre... diverse. Elegant sau vulgar exprimate. Sau ganduri, povestiri amuzante. Si nu ma deranjeaza sa mai aflu ce se mai intampla pe lumea asta. Chiar daca de cele mai multe ori am o reactie de "vai, sa-mi trag palme!" Si ma atrag ca un magnet muzicile. Sau vreau sa vad cum unii iau un subiect, il intorc pe toate fetele, il fac bucati si il studiaza. Mda, stiu, eu am prostul obicei de a face bucati si chestiile cat se poate de materiale. Chiar daca ma trezesc cu bucati "in plus" dupa ce le asamblez la loc. Uof, inginerii astia, nu? Si cred ca iar am deraiat, nu?
Si intre timp m-am plictisit. Si mi-a trecut... ce-o fi fost ce ma pocnise cand am inceput sa scriu asta. Totusi... in momentul ala aveam in cap piesa asta (bineinteles, din cauza cuvantului cel mai des folosit - the 'f' word). Ar fi fost pacat sa n-o pun, daca tot era in tabul urmator...
Sweet dreams!
[Yes, I did look happier last year. I was happier last year. And, yes, I was stupid enough to be wearing a little black dress and white fluffy socks. But this is not about any of these aspects.]
Joi seara imi faceam o tema de programare. Si am scris gresit numele unei variabile. Si nu oriunde, in conditia de iesire dintr-o bucla. N-am observat si am zis sa testez. Si in cateva secunde m-am trezit cu un apache_error.log de 1GB care m-a lasat fara spatiu pe partitia cu sistemul de operare. Si, cum ascultam muzica in momentul ala, mi-am busit in felul asta si baza de date MediaMonkey (bronto detesta winamp). No more play counts, no more Media Monkey ratings, no more automatic playlists. Grrr! Si bineinteles ca mi-o fost prea lene sa fac ceva. Si asa am ajuns sa ascult piese total la intamplare. Si am dat peste chestii care imi placeau, dar totusi nu le-am mai ascultat de ceva vreme. Cum ar fi asta: