on the verge of extinction... again

Era de ani buni in capul listei de dorinte in materie de concerte. O lista de dorinte care s-a cam topit intre timp, pentru ca unele dorinte s-au implinit, iar mortii nu mai pot fi adusi niciodata inapoi. Desi m-as multumi si cu formule incomplete. In fine...

Vineri, 23 ianuarie. Am urlat. Probabil vecinii erau la munca, norocul meu. Malmsteen. Chiar daca n-as mai vedea altceva, tot face sa fie un an bun din punct de vedere concertistic. Malmsteen. Drace!

Am trecut prin Billa in dimineata asta. In drum spre banca de unde mi-am ridicat banii pentru chestia asta. Si unde m-am panicat atat de tare la vederea bancnotelor de 200 - serios, cred ca vad asa ceva a doua oara in viata si pentru prima data mai mult de una, incat aproape am uitat ca una din ele ar trebui sa-mi ramana pentru intretinerea pe ultimele doua luni si tren, nu sunt toate pentru depus in cont. Si dupa ce mi-am dat seama... nu m-am simtit bine ca trebuie sa ma plimb cu ea zece minute pana acasa... chiar si in buzunarul interior al hainei.

In fine... revenind, ca am deviat prea mult. La Billa aveau capsune la reducere. Intrasem acolo cu gandul sa-mi iau un mar, unul din acelea mari, de un rosu inchis, la care ma uit mereu cand intru acolo... dar sunt mult mai scumpe decat ce cumpar de obicei, asa ca... nu. Doar imi zic mereu ca "intr-o zi", ceea ce pe undeva e stupid, pentru ca am platit in destule randuri mai mult pe zmeura sau mure... doar ca la alea nu exista alternativa mai ieftina. Intr-o zi chiar am luat unul. Pentru tati, ca venea la Bucuresti in ziua aia. Azi ar fi fost a doua oara, de data asta pentru mine, dar mi s-au aprins ochii cand am vazut capsunele.

rainbows and unicorns

N-am murit. Doar incerc sa inchei unele lucruri. Sa pun punct, sa las in urma... Si m-a mai reapucat si febra experimentelor CSS trasnite. Curiosii le pot vedea pe CodePen. Ah, da, pentru cine nu stie inca, am ajuns pe Hacker News pentru un astfel de experiment.

reduceri incredibile, doar in Auchan!

Dupa cum se poate vedea si in poza. Care e drept ca nu este chiar asa proaspata, dar n-am mai apucat s-o pun pe blog pana acum. Ma intreb daca n-o fi latrat cineva la ei si pentru chestia asta. Ca astazi era cineva in magazin care facea scandal dintr-o cauza pe care n-am fost suficient de curioasa sa incerc sa o aflu.

prea tarziu...

Tot in Auchan, dar data trecuta cand am fost acolo. Era in fata mea la coada o dama cu o amica de-a ei si cu copchila de vreo patru cinci ani. Copchila care s-a miorlait ca vrea... niste chestii dulci intr-o punga galbena. Habar n-am ce dracu or fi alea, dar sunt prea colorate ca sa se incadreze la categoria dulciuri pe care as fi interesata sa le testez. Dama a cedat, dar in timpul asta atat ea, cat si prietena ei au avut ocazia sa studieze rafturile cu produse "impuls" de la case...

Inca un "la multi ani!" si inca o istorie muzicala personala... amandoua pentru acelasi nume la care am ajuns din mai multe directii.

Probabil ca o sa ma consider mereu inculta din punct de vedere muzical. Mi-am petrecut doua treimi din viata pana acum fara sa am habar de nimic din ce tine de "zona" asta. Si asta face ca ultimii ani sa-mi para foarte bogati in descoperiri. Cum a inceput totul cred ca am mai povestit... Pe scurt, a fost ceva de genul i-am vazut mutra lu' Steven Tyler la televizor, m-am speriat ("brrr, urat mai e individu'!"), am schimbat canalul (nu inainte sa-mi ramana pe creieras ca scria "Aerosmith" in stanga jos)... pentru ca la putin timp dupa sa ajunga sa-mi placa o piesa auzita la radio in timp ce lucram la mate... piesa despre care nu aveam sa aflu decat la sfarsit ca le apartine celor de la Aerosmith. Si asa s-a nascut interesul pentru Aerosmith si pentru muzica rock in general.

Aveam in jur de 20 de ani (mhm, asta se intampla prin 2004) cand, cautand pe net (la altii, eu n-aveam pe atunci net acasa) raritati/ curiozitati Aerosmith, m-am impiedicat de piesa asta (ahem, dupa cum se poate banui, un mp3 gasit pe DC++). Si daca de Dio auzisem (a nu se intelege ca ascultasem inca, doar ca macar imi trecuse pe la urechi numele), celalalt nume imi era complet necunoscut. Si eu am fost initial convinsa ca e vorba de o tipa (ooops, da, stiu... inculta rau). Si n-am "sapat" ca sa aflu mai multe. Pentru o vreme...

But I'm too tired to care...

Prima data cand am vazut cutia in portbagaj la tati am citit... Top Cat! Mda, nimic nou. Mi-au placut la nebunie desenele (ca de altfel mai tot ce a aparut inainte de 1992 si poarta semnatura Hanna-Barbera). Le-am vazut de atatea ori incat stiu toate episoadele pe de rost.

Am mai gasit un concert Alice Cooper. Vechi. 1971. Calitatea e simpatica. In traducere, proasta. Dupa cum se poate vedea aici.

Nu-mi place sa simt ca imi forteaza altcineva mana. Probabil pentru ca de obicei cedez nervos, dau totul dracului si incerc sa-mi calmez nervii prin metode care ajung sa-mi faca rau fizic. Si nu ma opresc decat atunci cand pic lata de oboseala. Sau dupa ce chiar stric ceva. Vinerea asta... n-am cedat. Sambata si duminica nu conteaza, ar putea sa-mi ceara orice, oricum am mainile legate. Nu stiu cum o sa suport saptamana viitoare telefoanele din doua in doua ore... Si chiar daca stau cuminte si ignor, ignor, ignor... tot e neplacut sa-mi aduc aminte cat de urat am reactionat in trecut in astfel de situatii.

There's also a nightmare where our dying has no end...

A intrat in (for)mol. Ca o pitipoanca veritabila. Si a luat-o iute drept inainte spre real. A ezitat putin cand a trecut pe langa Yves Rocher ("mie ce mi s-a topit in incendiu, gelul de dus cu aroma de zmeura sau gelul de dus cu aroma de mure?"), dar a renuntat sa intre ("mai bine verific intai... mai e si plin inauntru..."). A doua ezitare s-a produs cand a trecut prin fata la Plafar ("poate totusi gasesc in alta parte mai ieftin gelul ala de dus cu aroma de caise..."), dar nici aia nu a durat mult. A intrat in real, a agatat un cos si a s-a dus glont catre aleea cu lenjerie intima pentru femei.