on the verge of extinction... again

Cuprins:

• Scurta istorie personala
• Inainte de concert
• Hard Rock Cafe + meet & greet
• Trupele din deschidere
• HammerFall
• Dupa concert
• Ganduri la o zi dupa

Scurta istorie personala

De HammerFall am auzit pentru prima data dupa ce au scos albumul ala de coveruri din 2008 - Masterpieces. Deloc surprinzator, stiu. Mi s-a mai intamplat sa aflu de existenta unor trupe pur si simplu pentru ca au troznit un cover dupa o piesa a unei trupe dupa care sunt nebuna. In cazul HammerFall am zis, mbine, mdeah si am tot amanat sa ascult albumul.

Acum vreo doi ani, YouTube mi-a sugerat sa ascult Any Means Necessary. Piesa care mi-a placut instant, dar de care am uitat dupa o vreme. Nu pentru mult timp. La doar vreo doua luni mai tarziu ma impiedicam din nou de ea pe YouTube. In noaptea aceea am dat click pe ceva de la Related Videos. Pe o piesa care se numea Glory to the Brave. Si apoi am uitat. Sa merg mai departe. Mi-a placut enorm. Am dat Replay in prostie pana dimineata. A fost piesa care m-a facut sa-mi doresc sa le cunosc mai bine muzica.

Primul lor DVD pe care l-am vazut a fost cel live - One Crimson Night. Si daca pana atunci fusesera doar o trupa cu multicele piese care imi placeau mult... dupa ce am vazut acel prim live al lor am devenit nebuna dupa ei. M-a impresionat vocea lui Joacim, expresivitatea lui, felul in care stie sa comunice cu publicul...

Inainte de concert

Anul asta am aflat ca vor veni si in Romania, la Mures. Chiar imi doream sa-i vad live, dar eu nu prea ma deplasez usor din Bucuresti, plus ca era chiar inainte de nunta. Pe de o parte ar fi durut sa nu-i vad, pe de alta parte imi era teama sa ma complic. Asa ca am fost incantata sa aflu ca vor veni si in Bucuresti. Aici nici nu se punea problema sa ii ratez. Am cumparat biletul la scurt timp dupa ce s-au pus in vanzare.

Am fost convinsa ca nu exista pachete care sa includa si meet & greet pana cu vreo trei zile inainte de concert... cand deja era prea tarziu. In cazul lor... ar fi meritat. Pretul era pe undeva in jur de 170 lei pentru un pachet care includea meet & greet, tricou, ghiozdan, ecuson laminat plus chestie din aia cu care se agata la gat (branduita si ea), poster gigant cu autografe plus inca vreo doua dracii.

A venit si ziua concertului, iar mie nu imi era inca deloc clar care avea sa fie programul serii. Peste tot pe net gasisem doar "incepand cu ora 21". Nicaieri nu se specifica exact ce anume incepe cu ora 21, daca este vorba de ora la care intra pe scena prima din cele trei trupe din deschidere sau daca este vorba de ora la care urca pe scena chiar HammerFall. Eu am presupus ca ar fi vorba de a doua varianta pentru ca unu, de obicei la noi atunci urca headlinerii pe scena si doi, HammerFall aveau in deschidere totusi trei trupe si sa urce prima trupa pe scena de-abia la 21 ar fi insemnat ca intreg evenimentul sa se termine pe la ora 2 sau poate chiar mai tarziu... iar eu nu stiu sa se fi terminat vreodata un concert dupa miezul noptii in Bucuresti...

Mai utila decat tot ce am gasit pe site-urile romanesti s-a dovedit a fi o recenzie a concertului lor din Munchen, in care se spunea ca Death Destruction au nceput la ora 19:30, au cantat jumatate de ora, dupa o pauza de 15 minute (deci de la 20:15) au intrat pe scena Amaranthe care au cantat trei sferturi de ora, Vicious Rumours au urmat dupa "another very short rebuilding break" (sa presupunem ca a fost tot de 15 min, deci de la 21:15?) si au cantat si ei 45 de minute, iar HammerFall si-au inceput concertul "shortly after 22:00" (care am presupus ca nu poate insemna mai devreme de 22:15, din moment ce Vicious Rumours terminasera la ora 22). Pana la urma, programul asta avea sa se dovedeasca mai apropiat de realitate decat "incepand cu ora 21".

Inca presupuneam valabila chestia cu ora 21, asa ca am inceput sa imi calculez cam care ar fi ora de deschidere a serii la noi, daca HammerFall incep cu o ora, o ora si jumatate mai devreme. Imi rezulta ca prima trupa ar urca pe scena la 18:00- 18:15, caz in care ar fi fost logic ca accesul sa fie permis de la 17:30, deci eu as fi facut bine sa fiu de la 15:30 sau macar 16 acolo ca sa prind loc in fata. Deci ar fi trebuit sa pleca de acasa nu mai tarziu de ora 15:15. Din fericire, inainte sa zbor pe usa am aflat ca avusesera loc niste modificari...

N-o sa comentez absenta celor trei trupe. Joacim a zis ca li s-a stricat autocarul, hai s-o lasam asa. Oricum eu imi luasem bilet pentru HammerFall fara sa stiu ce trupe vor fi in deschidere. Iar HammerFall anuntasera ca sunt deja la Bucuresti... Am plecat totusi destul de prost dispusa de acasa. Nici nu ma simteam foarte bine si ma temeam ca urmeaza sa mai am parte de surprize neplacute.

Hard Rock Cafe + meet & greet

Am ajuns la Hard Rock Cafe candva intre 17:30 si 17:45. Nu auzisem chestii de bine despre locul respectiv, majoritatea povestilor fusesera despre preturi nesimtite (de genul 10 lei o apa de .33l) si reguli aberante (de genul prajiturile nu sunt mancare, deci nu ai dreptul sa stai la masa daca ai comandat doar asa ceva), asa ca am preferat sa ma invart pe afara o vreme. Doar ca eram plina de nervi si de amintiri cu inghetat la Amon Amarth asa ca m-am hotarat sa intru. Ca si la Amorphis, as fi putut sa intru cu bomba - nu m-a controlat nimeni. Cei de la paza nu venisera inca. M-a luat in primire un tip foarte amabil, m-a intrebat unde vreau sa stau, m-am hotarat pentru bar. De unde n-am comandat nimic pentru ca nu beau inainte si in timpul concertelor. I-am zis tipului de la bar asta si aia a fost.

Si apoi a venit momentul in care m-am felicitat ca am intrat. Pentru ca l-am vazut pe Pontus, tot numai un zambet venind spre bar sa ia ceva. L-am urmarit cu privirea cand a plecat si... i-am vazut si pe ceilalti. Si cativa oameni in jurul lor. Hopaaa! Hmmm, ce se intampla acolo? "Du-te sa vezi..." mi-a zis tipu' de la bar.

Bineinteles ca m-am dus am intrebat si... am constatat ca dadusem... nu de turci, ci de bulgari. "English, please..." Am balbait intrebarea si in engleza (si eu de obicei nu ma balbai in engleza) si am primit un "we bought the VIP package". Mdeah, chestie pe care as fi facut-o si eu daca aflam mai repede ca exista asa ceva... Probabil ca se vedea pe mutra mea... pentru ca a continuat, ridicand din umeri, cu "I guess anyone can go...". Una bucata brontozaurel fericit... si in acelasi timp speriat si incarcat de sentimente de vinovatie. Da' totusi, de ce sa nu ma duc si eu? Si asa am ajuns si la meet & greet cu HammerFall si intr-o poza (de fapt mai multe) cu ei. Simpatic moment...

M-am intors la bar, mi-am parcat haina la garderoba care, spre surprinderea mea, n-a costat nimic - eram convinsa ca o sa usture la buzunar - si apoi m-am mutat pe treptele din fata scenei unde am mai stat de vorba cu bulgarii.

Trupele din deschidere

Putin dupa 20:20 a urcat pe scena prima trupa. Sincer, eu nu mai auzisem de nici una din ele si habar n-aveam care e prima si care e a doua. Pana cand am vazut tricoul cu Blind Spirits al unuia din membri. Aha!

Au inceput cu o piesa numita The Other Me. Sincer, e singura dintre piesele lor careia i-am retinut numele. Si nici macar nu m-am chinuit sa apuc setlistul (ar fi fost interesant, am vazut ca era o lista destul de lunga de pe care taiasera cu un marker jumatate din nume), asa ca habar n-am ce au mai cantat, in afara de un cover nu prea reusit dupa Seek and Destroy, care totusi a fost mult mai bine primit de public decat restul pieselor lor.

Imi place genul lor de muzica, dar n-am fost impresionata de executie. Am remarcat prezenta scenica a solistului, coama lui, faptul ca nu s-a priceput deloc sa mascheze nevoia de a consulta setlistul inainte de fiecare piesa si faptul ca a tinut sa ne arate ca e un barbat adevarat si nu se epileaza. Ma refer la pantalonii rupti intre picioare. Plus ca pe tot parcursul bucatii lor m-a scarpinat pe creier ca seamana cu un personaj foarte cunoscut mie. Recunosc ca nu mi-a troznit prin creieras ca incearca sa-l imite pe Hetfield.

Scurta pauza si a doua trupa, L.O.S.T., cu un membru in minus (cel responsabil cu glumele) si cu o lista lunga de piese, unele in engleza, altele in romana, din care au cantat cate le-au incaput in intervalul de timp alocat (solistul isi consulta mereu ceasul telefonului). Stilul lor nu ma prinde, desi trebuie sa recunosc ca s-au descurcat mai bine decat primii. Din nou, nu m-a durut sa pun gheara pe setlist si nici nu mai tin minte ce au cantat.

A urmat o pauza de demontat de pe scena si de impins in spate oamenii (printre care si una bucata brontozaurel) care fusesera impinsi din spate pana pe scena. Sincer, mie mi-a convenit chestia asta cu impinsul in spatele cordonului, pentru ca deja nu mai suportam sa-mi simt picioarele strivite de scena si trepte.

HammerFall

Am tipat si am topait putin cand am vazut setlistul lipit langa microfonul lui Oscar (mhm, iar m-am pozitionat strategic, exact asa cum voiam, in fata lui Oscar, putin spre Joacim). Stiam deja de ceva vreme ce setlist au in turneul asta si eram chiar foarte multumita de alegerea pieselor. Bineinteles, fiind vorba de turneul "European Outbreak 2011", un sfert din piese au fost alese de pe noul album promovat de turneu - Infected - iar restul se incadeaza la "old favourites". Desigur, ar mai fi fost si alte piese pe care mi-ar fi placut sa le aud, in special A Legend Reborn, dar... stim cu totii cum e, nu? Nu putem sa-i tinem sa ne cante cinci ore... Insa la ultimele concerte renuntasera la una din preferatele mele, Glory to the Brave. Si de-aia am tipat si am topait. Pentru ca am vazut-o pe setlist.

22:31 dupa ceasul meu. Membrii trupei au inceput sa intre pe scena. Sunete de sticla sparta. Alarma. Oscar cu o mutra foarte serioasa in fata mea, intr-o haina lunga de piele de care avea sa scape repede, nemiscat ca o statuie. "Contamination reached sector 7G... beginning emergency shut-down in fifteen seconds... contamination reached sector 7G... evacuation protocols for project Legion in effect... beginning emergency shut-down in five seconds... four, three, two, one... zero".

Mhm, au inceput cu Patient Zero, o piesa foarte "catchy" de pe ultimul album. A intrat in cele din urma si Joacim pe scena si tin minte ca era fix in fata mea in momentul in care canta "forsaken in my misery to battle this ordeal". Nu stiu cati din cei prezenti in momentul acela acolo stiau versurile pieselor de pe ultimul album, dar tin minte ca oamenii din jurul meu chiar s-au agitat pe piesa asta, infectati de cei din trupa care si-au schimbat locurile intre ei si au topait pe scena. Tin minte ca Oscar a avut ceva probleme cu cureaua de la chitara si pe la sfarsitul piesei asteia (si inceputul piesei urmatoare) a tot avut un om in spatele lui incercand sa i-o asigure cumva. Whatever you do, better hold on tight and stay out of my sight...

Dupa ceva nou... ceva vechi! Heeding the Call, o piesa de pe cel de-al doilea lor album, Legacy of Kings. Din nou, o piesa foarte bine primita de public, care a cantat alaturi de Joacim o parte din versuri. Si n-avea sa fie singura pe care s-a intamplat asta. Cred ca am mai spus ca am o slabiciune pentru el si asta e unul dintre motive. Omul este fenomenal pe scena, foarte expresiv - se vede pe fata lui si in gesturile lui cum traieste muzica si asta face mereu oamenii sa reactioneze.

A treia piesa a fost fix cea cu care i-am descoperit, Any Means Necessary, de pe penultimul album, No Sacrifice, No Victory. Inca imi place de mor, inca simt ca ma descrie pe mine foarte bine. Din nou, o piesa pe care publicul a cantat-o impreuna cu Joacim. Kill. Win. Live. Die. Memento mori... Aplauze. Si o pana care a si-a luat zborul incetisor din mana lui Oscar. Pana intre mainile mele. Si de data asta n-am mai fost fraiera asa cum am fost la Scorpions. Nu i-am mai dat drumul.

"Good evening, templars of Bucharest!" Urlete din public. "Un-fucking-believable... How the Hell are you doing there tonight? You know, that was a stupid question... I've never seen such an enthusiastic crowd, thank you! It is an honour and a privilege for HammerFall being down here in Romania. We had a great fuckin' show this summer... you saw us there? Oooh, yeah! But now we are back for more... Yeah?" Hehe, tipic Joacim... internetul e mare, se gasesc concerte sau bucati-bucatele de concerte de-ale lor asa ca l-am mai auzit spunand cuvintele astea de atatea ori, dar adevarul este ca si mie mi s-a parut ca publicul a fost extraordinar (cu exceptia celor care au exagerat totusi de la prea multa bautura sau de la prea putini ani de-acasa). A continuat spunandu-ne ce ne rezerva in continuare seara: "some new songs... a lot of the old songs... and, in between, we're gonna party like there's no fucking tomorrow - OK?". Mai e nevoie sa mai spun ce de urlete si aplauze a primit?

Apoi a introdus piesa urmatoare cu "we're gonna go back to 1981... I was about this big... I went to the record store and I bought myself Saxon, Strong Arm of the Law... as soon as I came back home, I listened to the album and it was like a voice talking straight to my heart... and that voice told me to do one thing... and now my friends, we've got to do it together - it is time to bang your...". B.Y.H. (da, vine de la Bang Your Head, dar numele piesei pe coperta albumului e B.Y.H., nu Bang Your Head). Si ne-au demonstrat apoi cum se face... desi majoritatea cred ca stiam deja asta...

Dupa care Joacim a decis ca e cazul sa ne linistim putin. Cu o piesa de pe cel de-al cincilea album (al carui nume kilometric mi-e lene sa-l scriu, desi deja am scris mai mult asa), inceputa putin altfel, cu "we aim for the sun, the luminous moon will take us high over ground, collecting the stars, we hold a power that is greater than ours... oooh, blood bound..." si mult, mult mai calm. Dar calmul n-a tinut mult si piesa s-a dezlantuit ca de obicei. Si publicul la fel.

A urmat inca o piesa de pe cel mai recent album. Probabil singura piesa din tot setlistul care nu reuseste sa ma prinda aproape deloc - Let's Get It On.

Insa dupa ea a venit una din cele trei piese noi aparute pe compilatia aparuta cu ocazia aniversarii a zece ani de la primul album al trupei. Last Man Standing, o piesa care mie mi se pare absolut delicioasa datorita schimbarilor de ritm, a versurilor si a felului in care o interpreteaza Joacim live. Asa as fi topait pe piesa asta daca nu mi-ar fi fost teama ca o sa-i calc pe picioare pe cei din spate... Taking all and giving whatever my pride would let me, not backing down, not giving in... I wouldn't lose, I couldn't... Seeing clearer what I've done, I'd refuse to let things go, I could never once admit I'm wrong and what do I have to show?

Au intrat apoi in Renegade (de pe albumul cu acelasi nume) si Hard Rock Cafe parca a luat foc. Lumini rosii, pumni in aer, toata lumea din fata scenei cantand impreuna cu ei... Commited the ultimate sin... In cazul meu, acela de a incerca sa cant. Bine ca nu eu aveam microfonul asa ca nici macar nu m-am auzit...

A urmat un moment penibilo-amuzant. Cred ca am mai spus ca eu nu mai fusesem in Hard Rock Cafe pana la concertul asta. Asa ca inainte de concert ma apucasem sa ma documentez in privinta locatiei. Printre altele, am incercat sa-mi fac o idee despre cum arata la interior. Si m-am cam scarpinat in cap cand am vazut pozele de pe site-ul lor - nu stiam ce se intampla in timpul concertului cu toate mesele alea. Sincer, eu mi-am imaginat ca vor strange macar o parte din ele, insa se pare ca au ramas acolo. Si chiar au fost folosite... aaa... in scopul pentru care exista in primul rand? In timpul concertului HammerFall!!!

Asa ca am avut surpriza de a-l auzi pe Joacim spunand... "this is kind of a new experience for us... heavy metal show, with a lot of fans screaming, going crazy... and there are people eating! is the food OK? you should probably throw away the food and come party with us, yeah?"

Am ras ca tampita, dar in acelasi timp mi s-a parut si putin aiurea intreaga situatie. Joacim a fost finut. Sa stai sa mananci in timpul concertului comunica un fel de "mneh, voi cu spectacolul vostru nu sunteti la fel de interesanti ca friptura asta". Ceea ce mie mi se pare a fi lipsa de respect fata de trupa. Da, n-au avut platformele si ecranele alea pe care le-au avut in alte parti, n-au mai avut efecte pirotehnice. Ar fi fost imposibil sa bage asa ceva in HRC. Dar n-au stat pe loc o clipa, s-au chinuit sa faca spectacol pe mini scena aia pe care o parcurg in patru-cinci pasi (in caz ca nu s-a observat, is ditamai oamenii, nu pitici) si cred ca asta merita putin respect.

Trecand peste momentul asta, Joacim a mai oferit cateva explicatii cu privire la setlist spunand ca inaintea turneului s-au interesat de preferintele fanilor pentru ca au vrut sa includa nu doar piesele pe care isi doreau ei sa le cante, ci si piesele pe care fanii adevarati vor sa le auda (moment in care a demonstrat din nou cat de bine reuseste sa controleze publicul pentru ca fiecare incepuse sa urle ce-si doreste, dar a linistit lumea repede cu "this isn't a request show... n-n-n-no-no-no-no... we have the setlist right here...").

Asta fiind motivul pentru care au ajuns sa includa inca o piesa de pe Renegade, foarte ceruta de fete - Always Will Be. Piesa pe care din pacate Joacim a amestecat versurile la inceput - "can this be true, are we really through?" cantat de doua ori cand prima data ar fi trebuit sa fie de fapt "is this the end, my final words to you?". Tin minte ca m-am oprit dezorientata dupa al doilea vers si nu pricepeam cum dracu' am ajuns sa cant altceva si de-abia cand l-am auzit ca repeta bucata m-am prins ca nu eu incurcasem versurile...

Au continuat cu inca o piesa de pe Infected. Dia de los Muertos. Si iar tin minte clar ca Joacim a fost fix in fata mea cand a cantat prima data bucata "so listen, beware, remember what they said... that life is best enjoyed after death...". Si ca de la un punct a disparut de pe scena pana la sfarsitul piesei si l-am vazut apoi in dreapta, in spatele celor din public.

A reintrat cantand "this is riders of the storm" deschizand astfel cufarul cu piese vechi. Bucata foarte apreciata de public, pentru ca a cantat alaturi de el atat pe piesa asta, cat si pe cele care au urmat - Steel Meets Steel, Legacy of Kings, Let the Hammer Fall si The Dragon Lies Bleeding. In timpul Riders of the Storm m-am gandit din nou ca mi-ar placea sa topai, dar am ramas si de data asta cu picioarele infipte in podea de teama sa nu calc lumea. Piesa s-a terminat cu Joacim calare pe pedala lui Oscar. Mor de ciuda ca nu mi-a iesit nici macar o poza semi-decenta cu el in genunchi in fata mea si cu mainile pe pedala. Daca vedeti careva poze din momentele alea pe undeva pe net, va rog anuntati-ma si pe mine.

Apoi Joacim a prezentat trupa. A inceput cu Pontus despre care a spus ca este un vechi membru al trupei (ahem, a fost o gluma, e de fapt ultimul care li s-a alaturat). A continuat cu Fredrik despre care ne-a spus ca a parasit trupa in 1997 dupa ce a descoperit ca "playing bass is gay" si ca a fost incoronat miss/ mister drag queen in Hawaii. A trecut la Anders pe care l-a descris ca fiind omul care a distrus nenumarate camere de hotel, motiv pentru care este astazi falit si trebuie sa-si castige existenta la tobe. Apoi l-a prezentat pe Oscar. Nu ne-a lasat sa-i strigam numele spunand ca el are microfonul; s-a prezentat si s-a inclinat in fata noastra. Dupa care ne-a propus ca, impreuna cu o alta piesa veche de-a lor, sa facem o calatorie inapoi in timp "when steel meets steel".

Inainte de Let the Hammer Fall, Joacim ne-a intrebat cati ii vedem pentru prima data si cati ii mai vazusera in vara. Cum majoritatea intram in prima categorie, i-a rugat pe cunoscatori sa-l ajute sa ne invete ce trebuie sa urlam pentru urmatoarea piesa - "the loudest and the longest 'fall' you can".

"I have one very important thing to tell you: there won't be any rest until the dragon lies bleeding". Lumini de culoarea sangelui. A fost probabil piesa care m-a prins cel mai tare din tot concertul. Come across to the promised land, close your eyes, I'll take your hand...

Ultima piesa pe care au cantat-o inainte de a parasi scena a fost The Templar Flame, de pe cel de-al cincilea lor album. The walls are caving in, life's a sin...

Bineinteles ca s-au intors. Intai cu Glory to the Brave, la care Pontus a busit inceputul... si Joacim a facut o mutra... ca sa o comita apoi si el pe One More Time...

A venit si momentul despartirii. Desi n-au putut sa plece "before setting some hearts on fire". Mhm, aia a fost ultima piesa - Hearts On Fire. Care s-a terminat cu un haos total - o parte din cei din fata s-au varsat peste scena. Da, am fost printre ei. M-am trezit ca in desene animate, impinsa din spate, cu picioarele prinse in cordonul ala care fusese pus in fata noastra, asa ca am cazut ca placinta peste scena. Partea buna a fost ca, spre deosebire de acum 20 de ani cand mi-am spart nasul in felul asta, acum nu-mi mai era teama ca ma cearta mami ca-mi murdaresc manusile punand mainile pe jos. Pentru ca nu purtam manusi in momentul ala si acum nici macar nu mai locuiesc cu ai mei. Partea si mai buna a fost ca Fredrik mi-a pus o pana in mana. Si ca luandu-mi atata timp sa-mi descurc picioarele din cordon si ramanand printre ultimii pe scena am pus gheruta si pe un setlist.

Stiu, concertul asta e sarac in poze. Din doua motive. Nu prea ma simteam bine sa pierd timpul facand poze si au fost atat de vioi incat nici din alea putine cate am facut nu mi-au iesit multe decente.

Dupa concert

Mi-am injurat inghetata. Aia pe care mi-o luasem luni seara. Daca nu mi-as fi luat inghetata aia as fi avut bani de un tricou. Nu ma asteptasem sa fie asa ieftine, fusesem convinsa ca vor fi cel putin 80-90 lei, deci oricum absolut toti banii mei de cheltuiala pan' de Mos Nicolae nu-mi ajungeau de un tricou. Dar au fost la 60 lei tricou'. Iar eu aveam 58 (plus inca 0.45 in haina lasata la gaderoba). Daca as fi trecut pe langa inghetata aia luni seara, as fi avut 61.

Din HRC, am mers catre statia autobuzului de noapte. Unde mi-am umplu timpul topaind vesela cu "come across to the promised land, close your eyes, I'll take your hand..." in cap. Doar ca... desteapta cum sunt, n-am nimerit statia, si, dupa ce l-am asteptat in frig timp de 50 de minute, autobuzul a trecut pe langa - bye-bye! Ocazie buna sa fac recapitulare mentala la capitolul injuraturi. Urmatorul? Dupa inca o ora. Cum asteptat inca o ora iesea din discutie, singura solutie a ramas o plimbare nocturna printre instalatorii de garduri si de steaguri de pe Kiseleff, apoi de la Victoriei pana la Romana, Universitate si Unirii, de data asta cu "whatever you do, better hold on tight and stay out of my sight!" in cap.

S-a dovedit a fi o idee buna. Am ajuns la Unirii inaintea autobuzului pe care l-as fi luat de la Piata Presei Libere daca as mai fi asteptat o ora (acolo unde trebuia de data asta). Plus ca mergand mi-am dezghetat picioarele si cand am ajuns la Unirii nu-mi mai era frig deloc.

Doar ca m-a facut sa-mi injur cadul de RATB. Pe care il incarcasem cu doua calatorii. Si din moment ce am mers pana la urma pe jos pana la Unirii... as fi putut sa nu mai cheltui aia 2.6 lei pe reincarcare. Si asta ar fi insemnat un tricou! Stupid dino...

Ah, da... cand am ajuns langa bloc au sarit toate javrele sa latre la mine. Norocul meu ca e un gard intre. Am intrat in bloc, am luat liftul (stiu, stiu, sa-mi fie rusine! merg pe jos atatia kilometri si acasa urc cu liftul trei etaje), am ajuns in fata usii, am descuiat, m-am descaltat, am intrat si mi-am aruncat haina, setlistul, manusile si cheile pe jos si deodata... am auzit ceva in spate! Era o javra la mine in usa, imi mirosea incaltarile. Asa le-as crapa capu' alora care ii baga pe scara...

Ganduri la o zi dupa

Pfff... Strict legat de HammerFall. M-am dus la concert cu asteptari mari. Toata lumea care ii mai vazuse anul asta, la Mures sau pe la altii, fusese mai mult decat incantata de prestatia lor. Asa ca am fost cam dezamagita de cum au sunat. A nu se intelege gresit, daca mi s-a fi parut ca suna chiar rau, m-as fi carat repede de acolo. Plus ca foarte probabil in mare parte n-a fost vina lor. Si daca nu mi-ar fi placut mult partea de spectacol (care a fost super OK, in ciuda faptului ca scena a fost atat de mica si s-au mai intamplat mici accidente, de genul Pontus luand microfonul in cap sau Joacim intrand in Oscar), nu mi-ar reveni acum obsesiv in cap bucati din el. Concluzie: vreau sa-i vad live. In conditii mai bune!