on the verge of extinction... again

TL;DR - Wow! Au fost extraordinari, atat pe scena, cat si dupa, hehe!

Istorie personala

I-am descoperit acum vreo opt ani, cu videoclipul pentru Hordes of Chaos. Care totusi nu m-a facut sa sap si dupa altceva.

Apoi au scos Phantom Antichrist in 2012 si asta a reusit sa-i "promoveze" la statutul de trupa pe care vreau s-o vad live. Am luat in considerare sa-i vad la B'Estfest, dar erau singura trupa de pe afis de care eram cu adevarat interesata la momentul respectiv, festivalul nu mai era la Romexpo, ci la mama dracului si nu aveam incredere in optiunile de transport, mai ales la orele alea din noapte... asa ca am spus pas.

Cumva, am ratat si urmatoarele lor prezente in Romania (tot festivaluri), chiar daca ma cam rodea ca eu tot n-am reusit sa-i bifez de pe lista de dorinte de fiecare data cand cineva imi spunea ca i-a vazut aici sau in afara.

Pe de alta parte, pana spre sfarsitul lui 2016, fusesera doar o trupa care imi placea strict din cauza a ceea ce scosesera recent. Ce auzisem din anii '80 mi se paruse fad si, in afara de Phobia, nu stiam absolut nici o piesa din anii '90 pentru ca asta se intampla cand toata lumea iubeste sa urasca o decada din istoria unei trupe - nici macar nu te gandesti sa-i dai o sansa.

Apoi... mi-a aparut in feed-ul de YouTube videoclipul pentru Gods of Violence, piesa care da titlul noului album. Si am fost impresionata din prima. A fost doar primul dintr-o serie de videoclipuri pe care le-au filmat pentru albumul asta. Pentru toti cei care nu sunt la fel de obsedati ca mine si n-au devorat toate clipurile de promovare facute de Nuclear Blast pentru albumul asta, Mille tine foarte mult ca experienta artistica sa fie completa, sa existe o componenta vizuala care sa imbrace muzica. Asa ca avem acum toate videoclipurile astea.

La al patrulea, Fallen Brother, mi-a fost clar ca asta e un album pe care trebuie sa il am. Editia limitata daca se poate. Ceea ce s-a si intamplat la scurt timp dupa. Si asa a meritat! E o capodopera!

Deruland inainte peste cateva luni foarte pline, a iesit si cel de-al cincilea videoclip - Hail to the Hordes. De data asta, filmat in timpul unui concert. Si nici mie nu mi-e clar ce s-a intamplat atunci cand l-am vazut.

Probabil ceva foarte similar cu ce se intamplase intr-o noapte de Craciun in care nu facusem altceva sa ma uit la concerte Motorhead. Atunci, Motorhead s-au transformat peste noapte dintr-o trupa care imi placea pentru (Don't Need) Religion, Please Don't Touch, Louie Louie, Iron Fist si alte cateva piese... intr-o adevarata obsesie muzicala.

De data asta, a fost momentul in care am inceput sa ma zgarii pe ochi ca nu-i vazusem in Germania in timpul turneului din 2017 (mai ales ca piesele de la Violent Revolution incoace faceau doua treimi din setlist) si ca singura mea sansa sa-i vad ramanea concertul din Bucuresti, de care de-abia aflasem.

Mi-am luat bilet la Bucuresti. Precizare probabil inutila, probabil n-as mai scrie asta acum altfel. Si da, cred ca am innebunit lumea din jur la concert plangandu-ma ca e singura data cand ii vad in turneul asta... daca as fi stiut!

Primul meu concert in ianuarie. Mi-a fost teama ca o sa inghet, dar, pe masura ce se apropia data, a devenit clar ca, desi va fi frig, nu va fi atat de frig pe cat s-ar fi putut sa fie in ianuarie.

In saptamana concertului, tocmai terminasem un articol. Si apoi ma apucasem de altul. Ma bucur ca am reusit sa fiu productiva, dar intrasem in acel mod in care nu ma mai pot opri nici daca vreau. Asta daca nu exista ceva care sa forteze asta.

Imi propusesem sa ma odihnesc in noaptea dinaintea concertului. Si in dimineata concertului.

Ziua concertului

Dar nu doar ca planurile de odihna s-au dus dracului, dar am si ajuns la Arene mult mai tarziu decat planificasem. Mi-am uitat sticla de apa acasa, m-am intors dupa ea si, cand am ajuns iar in statie, tramvaiul mi-a plecat din fata. Asa ca a trebuit sa astept inca aproape un sfert de ora. Prea tarziu, ma gandeam eu. Dar tot am fost prima. Se pare ca sunt singura nebuna dispusa sa inghete pentru un loc in fata. Dar imi plac enorm, in special de la Violent Revolution incoace. Perioada de melodic thrash, pentru cine n-are idee cu ce se mananca albumele astea.

N-am inghetat prea tare, chiar daca n-am urmat sfaturile de a face tumbe (ca te-am vazut eu ca poti) primite la telefon. Pe asfalt?! Cu doua perechi de blugi pe mine si sase randuri de haine in partea superioara?! In ditamai ghetele super grele?! Da, se cunoaste ca asta a fost primul meu concert in ianuarie si mi-a fost frica de frig?

Accesul a intarziat cu 10, 15, 30, 40 de minute... intarziere pentru care s-a dat vina pe trupe... mbine, sigur...

Dar in cele din urma am intrat si am reusit sa prind loc fix in mijloc. Aaa... da! Eu, aia care uraste cum se simte bariera acolo. Miha s-a uitat la mine de parca devenisem verde si imi crescusera antene - vrei sa stai in mijloc?!

Mda. Dar ma gandisem de acasa ca as putea sa comit si nebunia asta din moment ce, la momentul respectiv, eram convinsa ca va mai trece ceva timp pana cand voi avea o noua ocazie de a-i vedea live. Asa ca voiam sa am vedere la... tot! Nebunia n-o sa se mai repete prea curand, va asigur. Urasc in continuare la fel de mult cum se simte bariera in mijloc. Poate chiar mai mult din moment ce experienta e inca relativ proaspata.

Am incercat s-o fac insa cat mai suportabila parcand cat mai multe haine pe gard. Haina, perechea exterioara de blugi, un hanorac, un pulover, esarfa, o bluza... aveam ditamai teancul acolo!

Dagoba

Nu mai auzisem niciodata de ei (desi, din ce am aflat dupa, exista de mai bine de 20 de ani!) si nici n-aveam idee la ce sa ma astept. Cand am inceput sa merg la concerte acum zece ani, chiar ma documentam inainte in privinta trupelor care imi erau necnoscute, dar n-am mai avut energia, timpul sau dispozitia pentru asa ceva de cativa ani buni. Ceea ce a insemnat ca am avut parte de niste surprize foarte placute. Dar si de niste momente de dafuq is this?.

Nici in cazul Dagoba nu mi-a fost prea clar ce ar vrea sa fie muzica lor, dar am putut da din cap pe ea, asa ca... bila alba, chiar daca nu pot spune ca vocea solistului se incadreaza la ce imi place mie in general. Am spreciat-o mai mult pe cea a basistului, sa fiu sincera (growls).

Vader

Ei evident ca nu-mi erau necunoscuti - ar fi fost probabil imposibil sa ma uit la sute, poate mii de clipuri death metal pe YouTube si sa nu-mi apara niciodata si Vader printre recomandari. Insa nu-i mai vazusem niciodata live si, din clipurile de care ma impiedicasem pe YouTube, mi se paruse cam fad stilul lor.

Impresie care nu s-a schimbat prea tare, desi mi-au placut mai mult live. Nice guitar work, I must say... Dar per total... nu m-as duce sa-i vad doar pe ei.

Kreator

Hehe, motivul pentru care eram acolo!

A inceput sa se auda Mars Mantra si sa se vada pe ecrane inceputul DVD-ului Dying Alive, cu imagini din bookletul Phantom Antichrist si versuri din piesele de pe album. E ciudat pentru ca acum nu-mi mai amintesc care versuri exact. Nu mai tin minte decat ca am vazut bucati din the brave may fall but they never yield, a king is born si end this torture and misery for souls awake enough to see far beyond the lies, dar sunt sigura ca trebuie sa fi fost mai multe. Apoi ecranele s-au stins si trupa a aparut pe scena.

Prima piesa a fost Phantom Antichrist. Probabil cea mai buna alegere pentru mine personal pentru ca este fix piesa care m-a facut sa vreau sa-i vad live. Nu mi-a luat decat... aproape sase ani! A new beginning that has no end, an open mind, a forceful will numbs the lurking fear that killed the soul of love and life...

A doua piesa a fost Hail to the Hordes. In timpul careia au fost poze ale fanilor pe ecrane (daca ati vazut videoclipul, la sfarsit scrie this song is dedicated to all Kreator fans worldwide). Strambasem din nas cand vazusem setlisturile concertelor precedente. Imi place in draci, a fost piesa al carei clip live m-a facut sa-mi para rau ca fusesem fraiera si nu incercasem sa-i vad in Germania.

Asa ca n-as fi vrut sa fie asa devreme, imi placea mai mult ideea de a o auzi pe sfarsitul concertului. Plus ca nu voiam sa am si grija de a nu trosni vreun cot in cap vreunui fotograf. Asta nu s-a intamplat oricum pentru ca n-au avut voie acolo din cauza unor probleme tehnice aparute inaintea concertului, asa ca au trebuit sa se descurce cum au putut de printre noi, dar despre asta o sa mai am ceva de zis putin mai incolo...

In orice caz, acolo, pe loc, n-a mai contat ordinea. Ma rog, poate ca cel mai corect spus ar fi ca nu m-a impiedicat pe mine sa bucur de piesa si... sa ma manifest intr-un fel pentru care probabil unii m-ar eticheta ca fiind "posedata". Din fericire, personajele de gen nu calca pe la astfel de concerte. Si nu e ca si cum ar putea sa ma schimbe. Stronger than hate, stronger than fear, stronger than all!

Apoi Mille a tinut sa precizeze ca this is a fucking thrash metal concert si ca-si doreste sa vada haos... in timp ce au inceput putin din Army of Storms. Doar putin. Cruel, cruel tease! E una din piesele mele preferate de pe ultimul album si asa as vrea sa o aud intregime. Mille mi-a zis ca maybe on the next euro tour? asa ca na, astept sa anunte turneul ala de la sfarsitul anului si vedem atunci... mai ales ca a mai zis si ca e din ce in ce mai greu sa faca setlistul. Nu ma intrebati de cate ori intentionez sa-i vad anul asta... probabil ajungem la de mai multe ori decat am vazut in total orice alta trupa internationala...

Enemy of God. Stiti, piesa al carei videoclip se pare ca i-a facut pe multi sa-si doreasca un copil. Nu orice copil, fetita din videoclip! In orice caz, o alta piesa care imi place enorm, ultima parte suna orgasmic si prinde foarte bine live. Now the fury is unleashed, the hunter became prey before the beast... Siii... aici am avut parte de ceva total neasteptat! Spre sfarsitul piesei, Sami a venit langa microfonul lui Mille, in fata mea, iar la sfarsit de tot, s-a intins si mi-a dat pana pe care tocmai o folosise - aaah! Asta a fost o surpriza extraordinara!

Dupa cum am mai spus, au devenit una din cele mai mari obsesii¹ muzicale ale mele in ultimul an si jumatate, asa ca bineinteles ca-mi doream sa plec cu ceva amintire materiala, orice, nu conteaza, de acolo. Dar nu ma asteptam deloc la asta! A treia piesa, pana folosita! Si ce e cel mai amuzant e ca... il vazusem facand asta in inregistrarile live vazute acasa! Dar nu dadusem niciodata importanta, pur si simplu trecuse pe langa mine.

Apoi Satan Is Real. Aaa... na, titlurile de gen vand - e probabil de departe cel mai vizionat videoclip al lor. Dar, asa dupa cum au spus de multe ori, piesa e o reactie la faptul ca li se pare ridicol ca in secolul asta religia poate juca in continuare un rol important in viata oamenilor. Reverence, your lies are obsolete, now come along, let the one-eyed lead the blind...

Let there be darkness, let there be blood tonight... yup, Civilization Collapse! Introdusa de Mille ca Romanian Civilization Collapse. Um, o sa ma abtin de la comentarii despre cum se potriveste asta in contextul actual. Mai ales ca sunt sigura ca n-a avut nici un fel de legatura cu nimic si ca se schimba in functie de locatie, la fel ca si acel circle pit! Romanian style! cerut pe la mijlocul piesei.

A urmat People of the Lie, cu siguranta una din piesele mele preferate de dinainte de Violent Revolution. You are to me a waste of flesh and blood, I'd love to see you buried in the mud! And when you die, no one will shed a tear!

Dupa care s-a facut intuneric si Mille a aparut cu un steag. Mhm. It's time to raise the flag of...

Teoretic, raspunsul ar fi trebuit sa fie HATE, dar parca a fost mai degraba ceva de genul _hate, asa ca...

Nein! No... you know, last time we were here, this sounded a lot, lot, lot... I think ten times louder than this. What's up with that? Ma scuzati, eu ma inecam de ras. Mbine, probabil fumul cu care ne "hranisera" pana atunci contribuise si el. Apoi clasica people in the back vs. people in the front, incurajarea competitiei, stiti povestea...

Not bad, you're getting there... but it wasn't loud enough for fucking Romania! We're not in the middle of nowhere, this is Bucharest, riiight? The city of fucking metal, right? Reactia mea interna. Mille... e orasul in care am fost imbrancita peste un gard cu tepi din cauza unui tricou cu o trupa de metale.

Probabil ca ar fi trebuit totusi sa trec pe la standul de merchandising? Banuiesc ca ar fi trebuit sa aiba caciuli lungi. Stiti, ca sa ma ascund sub una. Incerc sa-mi amintesc cum reactionam inainte la chestiile de genul asta. Poate ca am devenit eu mai cinica odata cu varsta... but it just feels so cheesy and cringeworthy now.

Au continuat cu Phobia. Si cu fum. Arata foarte fain in poze, dar caile mele respiratorii nu prea s-au simtit in stare sa aprecieze asta.

Apoi, un moment pe care de-abia il asteptam: piesa care da titlul ultimului album, Gods of Violence, cu acel solo al lui Sami inainte. Daaar... n-am putut sa ma bucur de prea mult din el pentru ca am simtit cum o mana imi apleaca capul in jos. Dupa cum spuneam mai devreme, fotografii n-au avut voie in fata asa ca au trebuit sa-si faca treaba asa cum au putut printre noi. Acum... n-as fi vrut sa pun nimanui bete in roate si, logic, stiu de ce fix atunci. Pentru ca luminile erau favorabile, Sami era mult mai static decat in rest. Dar pentru mine, momentul a fost foarte prost ales.

Au urmat Total Death si o alta piesa pe care m-am bucurat s-o aud - From Flood into Fire! I don't know if I can trust you, all I know is that I can not trust myself...

Apoi mi-a stat inima in loc pentru ca s-a facut intuneric si a inceput sa se auda The Patriarch, dupa care evident ca avea sa urmeze Violent Revolution. Care eu tineam minte ca ar fi ultima piesa dinainte de encore... nu se poate, se termina deja?! In orice caz, Violent Revolution fusese dragoste la prima ascultare pentru mine si aveam de gand sa fac ca toti dracii. Dar cum socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ, am simtit iar cum o mana ii cere iar capului meu sa se calmeze putin ca sa mai faca niste poze.

Broken hearted... Dar din moment ce coborasem capul suficient incat sa vad in jos, mi-a sarit in ochi ghiozdanul. Ca sa explic: ne mai parcam cateodata lucruri unii prin traistele altora. In cazul meu in seara aia, imi parcasem cheile, bookletul ultimului album si un marker pentru ca ma gandisem ca poate se intampla o minune si nu uit sa-i rog sa mi-l semneze la sfarsit inainte sa plece de pe scena.

Asa ca m-am scufundat putin mai tare in fata ca sa ajung sa-mi iau lucrurile. Si, din fericire, mi-am recapatat si libertatea de a da din cap pana la sfarsitul piesei.

Ultima piesa dinainte de encore a fost Totalitarian Terror. Yay, inca o piesa de pe ultimul album!

Dupa o scurta pauza, au revenit cu Fallen Brother. I want to dedicate this next song to Mr. Fast Eddie Clarke, Philty Animal Taylor and Lemmy Kilmister of Motorhead! Also to our friend Mr. Martin Eric Ain from Celtic Frost and all the ones who went before us... Stiti, cu vreo saptamana inainte de concert ma pocnise ca piesa asta e in setlist si ca nu stiu daca voi putea sa nu plang...

Raspunsul a fost nu, n-am putut. Si bateriile mele personale s-au terminat odata cu piesa asta. Au mai urmat Betrayer, iar cu dedicatii si Pleasure to Kill, dar nu mai tin minte mare lucru, creierul meu se cam deconectase, mi-era si greu sa respir de la atata fum.

Dupa concert

La sfarsit, ma uitam pe unde zboara penele negre de la Mille, gandindu-ma ca mi-as dori si eu una. Nu s-a intamplat, dar, complet neasteptat, mi-a aruncat altceva si s-a asigurat ca tipul de la paza mi-o da mie. Moment in care am constatat ca o purtase pe dos si pe cealalta parte era branduita - serios?! Surprize peste surprize!

Mi-am adus aminte de booklet si m-am intins cat am putut sa i-l dau sa mi-l semneze. Doar ca... unu, era ceva distanta si suntem amandoi... mai pe minus la inaltime. Si doi, Mille nici nu vede prea bine. A stat putin pana si-a dat seama ce naiba ii intind, dupa care mi-a zis sa vin la autocar.

Asa ca ghici cine isi imaginase ca va sta sa leneveasca exact ca o carpeta pe gard in timp ce din boxe se aude Death Becomes My Light... si cine de fapt se imbraca in viteza? Exact, brontozaurelul asta!

Am iesit afara, dar n-am indraznit sa ma apropii prea tare de autocar de teama sa nu faca urat cei de la paza. Asa ca pur si simplu mi-am gasit un loc langa poarta de unde puteam vedea bine usile autocarului.

A aparut imediat si Miha care, afland de ce astept acolo, m-a intrebat daca nu pot sa cer si o pana pentru ea cand o sa-mi semneze bookletul. Si cu ocazia asta am aflat ca nu-l cunostea pe tipul care aparuse intre noi, ca pur si simplu isi facuse loc imbrancind. Am vrut sa-i zic ca trebuia sa-mi spuna - nu sunt genul care sa lase pe cineva sa se bage cu nesimtire. Poate par fragila, dar sunt un drac! Dar m-a pocnit ca poate dupa aia individul ar fi ales sa se razbune si nu pe mine. Si... nu venisem la concert ca sa pazesc pe nimeni, venisem sa ma distrez.

N-a mai trecut mult pana cand a aparut si Mille. Cu un tip inalt. Dar mi-a fost imediat clar ca vor intra in autocar pe usa din spate, deci va trebui sa trec de cei de la paza. Mi-era putin teama de cum avea sa decurga asta, dar, pana la urma, Mille era acolo si el imi spusese sa vin la autocar si n-aveam nici un fel de intentii necurate, asa ca...

Ahahaha... cei de la NEI (In)Security erau atat de prinsi in conversatia lor incat nici n-au observat. Oricat de incredibil ar suna asta. Am ajuns la usa autocarului cam in acelasi timp cu Mille.
Excuse me, sir, I don't mean to be a pest, but would it be ok to ask you to sign my booklet?

S-a dus sa lase ceva in autocar mai intai, dar a revenit imediat. Si cred ca de-abia atunci si-a dat seama.
Oh, you were in the front row!
Una bucata brontozaurel dand din cap in semn ca da.
Did you enjoy the show?
Ahahaha... as mai fi fost oare acolo in momentul ala altfel?
I loved the show! And I love the new album! aratand spre bookletul pe care tocmai il semnase.

Nu stiu cum sa explic, dar eram atat de relaxata in momentele alea. Si atat de usurata ca si el parea relaxat. Dupa cum am mai mentionat, devorasem toate clipurile de promovare ale albumului si imi paruse timid si... nu stiu, uncomfortable? Si n-as fi vrut sa ma comport intr-un fel care sa para invaziv si sa-l fac sa se simta aiurea.

Miha ma rugase ceva. Doar pentru mine n-as mai fi cerut inca ceva, primisem deja atatea!

Do you still happen to have a pick... or two? For me and my friend... aratand spre poarta. She's shy...
Let me see... si a inceput sa se caute in buzunare... No, sorry...

M-am gandit ca aia e, dar apoi l-am auzit pe tipul inalt...

I can bring a couple of picks... Apoi catre mine... if you don't mind waiting a few minutes...
That would be great!
It's going to be a few minutes - are you sure you don't mind?
Serios?! Sunt in stare sa astept cu orele ca sa prind un loc in fata, cum sa ma deranjeze sa astept cateva minute?
Oh, that's perfectly fine!

Si asa a ramas. I-am mai multumit inca o data lui Mille pentru muzica pe care ne-au oferit-o. Apoi el a disparut in autocar, iar tipul inalt a plecat sa-mi aduca penele.

Eu nu m-as mai fi miscat de acolo pana nu s-ar fi intors daca tipii de la paza nu si-ar fi incheiat conversatia ca sa plece acasa. Bineinteles, nu cu autopingeaua, ci cu masina. Care, intamplator, era parcata langa usa din spate a autocarului. Si asa au observat in sfarsit si prezenta mea si m-au intrebat ce naiba fac acolo.

Bineinteles ca am explicat ce si cum si reactia a fost ceva de genul da, sigur, nu-ti aduce nimeni pene, fa cativa pasi de aici...

Arenele sunt una, dar din parc nu putea sa ne dea nimeni afara, asa ca am ramas la poarta, iar ei s-au urcat in masina si au plecat.

Omul s-a intors destul de repede cu penele. I-am multumit si l-am intrebat daca are idee cand ar putea sa apara si ceilalti. Maxim 45 de minute. Moment in care m-a pocnit cat de stupida era intrebarea mea din moment ce aveau a doua zi concert la Budapesta, deci probabil ca nu mai puteau pierde mult timp vremea prin Bucuresti.

Si... am avut parte de o noua surpriza pentru ca omul mi-a zis sa vin cu el in backstage sa-i cautam ca sa nu astept in frig. As fi crezut ca poate in situatia asta as fi cautat sa ma asigur intai ca nu incurc pe nimeni in felul asta, dar era noapte, iarna, frig, tineam in mana bookletul, pana si alte chestii si... oricat de bine as fi fost baricadata in rest, manusile mele erau inutile.

Asa ca doar i-am multumit foarte entuziasmata si am inceput sa facem pasi. Repede, pentru ca nu voiam sa-i mananc prea mult timp si, in caz ca n-am mentionat asta de suficiente ori, era totusi frig!

Where are you from?
From here...
A parut surprins.
Your English is very good...
I went to a bilingual school...

Naiba sa ma ia daca mai tin minte ce-am mai vorbit. Tot ce aveam in cap era please don't drop stuff, Ana, please don't drop stuff....

Let's see the dressing room first.
Am dat din cap aprobator ca un catelus. Jegos loc, jegos... asa ii primim? Uff!

Pana acolo imi deschisese usile si ma lasase sa trec intai.
Let me go in first to check if they're not naked.
Good call.

Yupee, Speesy si Ventor erau acolo! Mi-am desclestat stangace degetele de pe booklet si marker si... mi-ar placea sa cred ca le-am pus pe masuta, dar probabil mai mult mi-au cazut din maini pe masuta. Au fost foarte draguti si si-au cautat paginile cu pozele lor si mi-au semnat acolo, chestie care mie nici nu-mi trecuse prin cap pana atunci (nu ca as fi fost in stare de asta cu degetele mele inghetate). Mai e nevoie sa precizez ca nu gandisem chestia asta dincolo de poate nu uit ca am bookletul la mine?

Mai ramanea doar Sami. Dar unde era?

Keine ahnung! a fost singurul raspuns initial. Omul s-a mai uitat dupa niste usi, dar n-a dat de el pe nicaieri. Pana la urma, cineva a zis ca probabil s-a intors deja la autocar, asa ca hai inapoi la autocar, dar Sami nu era jos, asa ca omul s-a gandit ca o fi deja sus, dar daca nu vreau decat bookletul semnat, poate el sa i-l duca sa mi-l semneze. Sigur, perfect asa!

Daaar... a coborat fix asa cum urcase, Sami nu era in autocar! Deja incepea sa aduca a Scooby-Doo...

I-a mai venit o idee si ne-am intors inapoi inauntru pe alte trepte si pe alta usa. Si l-am gasit in sfarsit pe Sami, intr-un fotoliu intr-o sala la fel de "luxoasa" ca tot restul Arenelor. Lasand gluma la o parte, mi-a fost rusine de cum arata locul ala.

A fost ciudat pentru ca intrasem peste Sami in timp ce era pe telefon, cred ca in timpul unui apel video. Pe de o parte, in situatia respectiva nu voiam decat sa ma car si sa-l las in pace, dar ar fi fost atat de aiurea sa dau inapoi in momentul ala. Deja intrasem peste el, ar fi fost si mai rau sa zic ca nu-mi mai trebuie autograf.

Si nu stiu de ce, dar Sami mi-a parut mai degraba amuzat.
Looks like I'm signing an autograph... catre telefon.
Mai e nevoie sa precizez ca imi venea sa intru in pamant, sa ma ascund sub caciulita?

M-a intrebat unde vreau sa-mi semneze, dar stiam ca n-are cum sa mearga rapid cu degetele mele inghetate si nu voiam decat sa dispar cat mai rapid, asa ca i-am zis ca oriunde e bine, am deschis bookletul la intamplare, mi l-a semnat, am multumit si am tulit-o de acolo!

Da, sigur, nu-ti aduce nimeni pene... l-a maimutarit Miha pe tipul de la paza dupa ce am iesit si am plecat spre Unirii. M-a bufnit putin rasul. Ar fi fost tare ca indivizii sa mai fi ramas vreo doua- trei minute sa ne vada cu penele.

Inca nu-mi venea sa cred. Ce... cum naiba s-a intamplat tot ce tocmai se intamplase? Mai ales faptul ca cineva fusese dispus sa piarda atata timp ca sa ma ajute sa-mi strang toate semnaturile...

E dragut... Ma refer si la comportament si la... n-a terminat, dar n-aveam cum sa nu inteleg ce voia sa zica. Nu-s oarba.

Eram atat de obosita cand am ajuns acasa, dar tot n-am putut sa adorm decat spre dimineata. A fost extraordinar sa ma rup de orice altceva pentru o seara. Si mi-a prins atat de bine. Cand m-am intors la articol, mi-a fost atat de usor sa vad ce ar mai trebui sa adaug, ce ar putea fi imbunatatit...

Regret enorm ca nu i-am vazut live mai devreme. M-am uitat acasa la concerte din perioada 2012- 2017 si imi venea sa ma zgarii pe ochi vazand ce-am ratat. Dar acum nu mai pot schimba asta.

Ce am putut face insa a fost sa-mi iau bilete la doua din cele trei concerte de dupa luna ianuarie care erau in Europa si nu erau la festivaluri - Linz si Rostock. Si, in continuare, astept turneul ala european inca neanuntat de la sfarsitul anului. Care probabil nu va mai trece prin Romania, dar nu conteaza. Poate e chiar mai bine asa.

• ¹ Serios, cred ca bifez tot de pe lista cum recunosti un om obsedat. Cum ar fi ca nu-mi ajunge sa-i vad de trei ori in prima jumatate a anului si mor sa anunte odata turneul din toamna/ iarna. Cum ar fi reactiile de genul why would you film Mille during Sami's solo? la unele clipuri live (imaginati-va ceva de genul asta) - serios, nu pot intelege cum ar putea cineva gresi aici cand au stiluri atat de diferite! Ah, da, nu toti sunt la fel de obsedati... oopsie! ➚