on the verge of extinction... again

Cumva, unica postare de anul asta. Un lucru rau si un lucru bun in acelasi timp.

Apare acum pentru ca n-am vrut sa las sa treaca tot anul fara macar una. De-abia acum pentru ca am avut un an plin. Suficient de plin incat sa n-am timp de blog. Si sa nu prea am nici timp de mine. Cel putin nu pana la pauza fortata de acum sapte saptamani si jumatate.

A fost cel mai bun an al meu din punct de vedere financiar. Ceea ce probabil explica de ce n-am prea facut mare lucru in afara de a munci, uneori si peste 18 ore pe zi. Sincer, ma sperie sa admit ca a fost un an bun din punct de vedere financiar. Pe undeva, e ca o mica victorie. Pentru ca mi s-a spus de multe ori ca ar trebui sa fiu normala. Sa fiu angajata undeva. Sa am un program decis de altcineva. Sa lucrez la ce vrea altcineva. Sa lucrez cand vrea altcineva. Sa lucrez cum vrea altcineva. Si sincer, am incercat. Dar... nu stiu, daca as fi mai putin salbatica, mai normala... poate ar merge. Si totusi. Am ajuns pana aici. Si ma sperie. Pentru ca, in acelasi timp, e ca un castel de nisip. Poate fi luat de apa in orice moment. E ceva ce va trebui sa lupt tot restul vietii sa pastrez. Dar nu e ca si cum ar fi singurul lucru despre care as putea spune asta, nu?

Cum am ajuns in Austria si cum a fost la concertul Kreator de la Linz.

N-as mai fi vrut sa plec. Si, la cat de obosita eram dupa noaptea precedenta, asa as fi stat in pat sa dorm pana tarziu... dar a trebuit sa ma trezesc devreme, sa-mi strang lucrurile imprastiate prin toata camera, sa-mi fac bagajul si sa plec la gara. Pentru ca apoi sa ajung in Viena la timp ca sa vad cum sunt hraniti pinguinii de la zoo in dimineata aia.

In tren, am trait unul din putinele momente in care m-am bucurat ca nu-s de-a locului: un tip din nu stiu ce secta era la vanatoare de victime. S-a retras imediat cand i-am raspuns in engleza.

Titlul e dintr-o piesa Annihilator care imi place in draci - Speed. They say I'm crazy and I'm headed for disaster...

Iar bucata asta descrie perfect cum ma simteam inainte de excursia in Austria. O tara in care nu mai calcasem niciodata, desi era probabil singurul loc in care as fi plecat daca n-as fi ajuns sa tin prezentari la conferinte sau sa creez un precedent pentru ca eram disperata sa mai vad inca o data live trupa de la care a pornit totul.