on the verge of extinction... again

La ultimul concert Motorhead la care am fost, am reusit performanta de a-mi sparge fata. Acum se pare ca am incercat acelasi lucru in noaptea dinainte.

Ce s-a intamplat a fost o excursie in miez de noapte la baie. Cu intoarcerea la pat pe intuneric. Si asa am subestimat dimensiunile patului, m-am impiedicat de el si am aterizat cu barbia intr-un colt de mobila.

Un inceput deloc promitator. Si concertul mai era si in acelasi club in care vazusem Insomnium in martie - uof!

Mai tot ce tin minte dinaintea concertului asta e ca ma simteam ca dracu'. Stomacul si gleznele sunt una, dar dureri de cap eu nu patesc decat rar, foarte rar... sa zic o data pe an pare mult. Si s-a intamplat fix atunci. Macar vremea fusese ploioasa cam toata vara pana atunci.

Am incercat sa ma trezesc devreme in ziua concertului, nu prea mi-a iesit, am mers la cumparaturi dupa migdale, n-am gasit... ce sa zic, nu incepea deloc bine!

TL;DR: am vazut iar Stone Sour, am fost la primul meet & greet oficial din viata mea si poate ca inainte de concert ar fi fost usor de etichetat totul ca fiind for old times' sake, dar acolo, in fata scenei, a fost surprinzator de intens. Love your demons, nobody does your hair quite like they do...

Postarea asta s-a nascut duminica la draci. N-a fost planificata, dar am ales ca in cele din urma s-o public.

Se da una bucata brontozaurel si o lista de chestii de rezolvat cu mai putin de 24 de ore inaintea unei plecari de exact patru saptamani din tara. Printre ele, condimente si ceva rechizite de la Obor. Si, daca tot e acolo, de ce sa nu-si ia si ceva fructe pentru cat a mai ramas inaintea plecarii/ escala de la Bruxelles (ca in aeroporturi e mai greu sa gasesti fructe si, daca sunt, sunt la suprapret).

Cred ca oricine ma cunoaste stie ca sunt moarta dupa ei de cand i-am descoperit, acum vreo zece ani. Si imi doream de multa vreme sa ii vad live, dar intai s-au suprapus faptul ca eu eram studenta si falita, iar turneele lor erau scurte si putine, iar apoi s-au intamplat chestii aiurea de fiecare data cand ar fi trebuit sa-i vad, ori in partea lor, ori in partea mea.

Deja spuneam, desi oarecum in gluma, ca sunt blestemata cand vine vorba de vazut trupa asta live, dar acum veneau in Bucuresti aproape de ziua mea... it was supposed to be revenge!

TL;DR - Wow! Au fost extraordinari, atat pe scena, cat si dupa, hehe!

Istorie personala

I-am descoperit acum vreo opt ani, cu videoclipul pentru Hordes of Chaos. Care totusi nu m-a facut sa sap si dupa altceva.

Apoi au scos Phantom Antichrist in 2012 si asta a reusit sa-i "promoveze" la statutul de trupa pe care vreau s-o vad live. Am luat in considerare sa-i vad la B'Estfest, dar erau singura trupa de pe afis de care eram cu adevarat interesata la momentul respectiv, festivalul nu mai era la Romexpo, ci la mama dracului si nu aveam incredere in optiunile de transport, mai ales la orele alea din noapte... asa ca am spus pas.

Istorie personala

In toamna lui 2016, a picat ca o bomba: Stop! Drop everything! - se reunesc dovlecii! Adica Helloween cu toata lumea din anii '80. Toata lumea care mai e inca in viata, pe Ingo nu-l mai aduce nimeni inapoi.

Oricum le e putin mai greu acum sa incapa mereu pe scena - Weiki glumea ca trebuie sa fie mereu in garda si intr-o inregistrare de pe YouTube, Andi se impiedica si pica peste Kai. De parca faptul ca au trei chitaristi acum inseamna ca daca doi sunt dezmembrati se poate face unul din bucati...