Sau categoria "picks & wristbands" din prada de concert de anul asta. Sau hai sa ma laud ca acum numarul de pene din colectie are trei cifre (si nu, nu e prea mare logica in felul in care sunt aranjate). Sau... naiba mai stie...
Poate putin cam tarziu, avand in vedere ca toamna deja a inceput, atat calendaristic, cat si in materie de concerte (mai multe despre asta intr-o alta postare detaliata despre concertul de luni), dar... inca nu e totul clar.
Totusi... sa vedem ce e batut in cuie la momentul asta.
Europe la Dublin pe 12 septembrie. Am mai spus probabil asta, dar mie chiar imi place ce au scos post-reuniune, asa ca... ii vad inca o data! Recomand in primul rand Start From the Dark si ultimul album.
In toamna lui 2016, a picat ca o bomba: Stop! Drop everything!
- se reunesc dovlecii! Adica Helloween cu toata lumea din anii '80. Toata lumea care mai e inca in viata, pe Ingo nu-l mai aduce nimeni inapoi.
Oricum le e putin mai greu acum sa incapa mereu pe scena - Weiki glumea ca trebuie sa fie mereu in garda si intr-o inregistrare de pe YouTube, Andi se impiedica si pica peste Kai. De parca faptul ca au trei chitaristi acum inseamna ca daca doi sunt dezmembrati se poate face unul din bucati...
Sau hai sa ma laud ca a ajuns la 70 colectia mea de pene, dupa ce in 2016 trecea de 50. Deloc rau pentru sase nopti de concerte, in special in conditiile in care la concertele Aerosmith avea loc un camion intre gard si scena, iar la Helloween am avut in fata un magar la paza.
Pentru ca oricum nu exista altceva despre care as vrea? m-as simti in stare? as considera ca merita? sa scriu. Pentru ca, la o luna dupa, inca aproape ca ma bufneste rasul cand imi amintesc. A fost foarte distractiv. Chiar daca a fost doar cateva ore si au urmat apoi niste saptamani oribile. Asa ca probabil nu strica sa subliniez o chestie aici pe blog. Ambele trupe au videoclipuri relativ noi.
Gamma Ray. Videoclipul iesit acum o luna e pentru Master of Confusion, piesa care da si titlul noului EP, care ar fi trebuit sa fie un album complet... but deadlines are not our best friends
spune coperta. Adica n-a fost gata albumul intreg pana la inceperea turneului, asa ca au fost impachetate cele doua piese noi impreuna cu doua cover-uri si cu sase bucati live inregistrate pentru Skeletons & Majesties, dar care n-au mai incaput acolo si s-a adunat in felul asta suficient cat sa umple un CD.
In fine. Piesa suna "catchy". In functie de dispozitie, uneori o gasesc chiar amuzanta. Si spun uneori pentru ca nu mi-e deloc greu sa ma identific cu ea... iar in unele momente, asta ma face sa ma simt mai mult vinovata decat amuzata. Videoclipul e simplu si proaspat, sunt doar ei prostindu-se pe acolo si versurile aparand in dreapta si-n stanga. Ceea ce imi place. Pe langa multe din videoclipurile elaborate care se fac astazi... e ca o para zemoasa pe langa o salata de fructe complicata. Iar bronto alege intotdeauna para!
La mai bine de o saptamana dupa, cu poze putine si proaste - nu-mi vine sa cred ca am facut doar cinci in total cat au cantat Gamma Ray! Desi pe de alta parte... da, asta chiar inseamna ca a fost suficient de interesant incat sa n-am timp sa ma gandesc sa fac poze... Si a iesit si monstruos de lung...
Chiar scurta de data asta. Pentru ca nici nu mai tin minte cum dracu' am dat eu de I Want Out pentru prima data. Tin minte doar ca s-a intamplat tarziu si ca aia a fost piesa cu care i-am descoperit. Si de care nu m-am plictisit nici pana azi, mi se pare in continuare geniala. So they keep talking and they never stop and at a certain point you give it up...
... ale unei fete imperfecte fata in fata cu realitatea la fel de imperfecta.
Lucrat la tema de tumblr pentru blogul de programare. De luni pana... cand termin.
Nu, pentru ca am aflat de chestia despre care am povestit in postarile precedente. Asa ca bineinteles ca am pierdut vremea aiurea facandu-mi draci. De luni pana joi si in continuare. Si apoi, surpriza! m-am trezit cu tati pe cap.
Ca sa fiu sincera, eu am tot tras de el sa vina pe aici, tot bazaindu-l cu veveritele si ciocanitorile mele din parcuri. Dar am facut asta la sfarsit de august, la inceput de septembrie. Cand era cald. Cand nu eram terminata din toate punctele de vedere.
Forever 29...
Pentru ca, asa dupa cum spune mereu mama, eu trebuie sa fiu mereu pe dos fata de tot restul lumii. Si simt nevoia sa comemorez in timp ce tot restul lumii sarbatoreste. Ce anume sarbatoreste nu sunt sigura. Nu mi-a fost niciodata prea clar... ca nu-ti iei o tigaie in cap daca-i iei mamei un cadou, presupun?
Un clip amuzant de pe vremea cand eu eram la gradinita. Ultimul videoclip in care a aparut. Si o bucata pe care urmatorul baterist n-a fost in stare s-o invete.
And I'm Ingo and I'm the... drummer of Helloween and this is my mascot.
Ingo Schwichtenberg.
Candva, intr-un an ca oricare altul, in dimineata zilei de 6 decembrie, undeva, intr-un birou, nu conteaza unde. O tipa e toata rosie la fata si transpirata. Si isi tot misca piciorul intr-un mod ciudat. Timp de un minut... doua minute... cinci minute... zece minute... un sfert de ora... trei sferturi...
Pana cand nu mai rezista...
"Ma scuzati..."
Si cei din jur isi indreapta privirea catre ea... Fata ei devine chiar mai rosie, dar continua...