on the verge of extinction... again

Adica pe la ce concerte o sa ma prezint in toamna asta. Sau cel putin ce bilete am cumparat pana acum.

Alice Cooper in Viena pe 16 septembrie. Ol' Black Eyes Is Back! Serios. Concertele de pana acum de la americani spun clar un singur lucru: daca esti fan, trebuie sa fii de-a dreptul batut in cap sa ratezi turneul asta. Un nou spectacol. Un nou setlist, absolut incredibil. Escape?! Teenage Frankenstein?! Si suna excelent! O sa transpir serios pana o sa-mi soseasca biletul.

Adica ce s-a mai adaugat la colectie in materie de muzici in 2018.

Poate putin cam tarziu, avand in vedere ca toamna deja a inceput, atat calendaristic, cat si in materie de concerte (mai multe despre asta intr-o alta postare detaliata despre concertul de luni), dar... inca nu e totul clar.

Totusi... sa vedem ce e batut in cuie la momentul asta.

Europe la Dublin pe 12 septembrie. Am mai spus probabil asta, dar mie chiar imi place ce au scos post-reuniune, asa ca... ii vad inca o data! Recomand in primul rand Start From the Dark si ultimul album.

Titlul e dintr-o piesa Annihilator care imi place in draci - Speed. They say I'm crazy and I'm headed for disaster...

Iar bucata asta descrie perfect cum ma simteam inainte de excursia in Austria. O tara in care nu mai calcasem niciodata, desi era probabil singurul loc in care as fi plecat daca n-as fi ajuns sa tin prezentari la conferinte sau sa creez un precedent pentru ca eram disperata sa mai vad inca o data live trupa de la care a pornit totul.

Da, doar ziua trei. Pentru ca a fost singura in care am fost. Din aceleasi motive pentru care am plecat mai devreme de la Ozzy in 2010 si am fost varza la Accept in 2012. Si, pana cu doar cateva ore inainte, am luat serios in considerare si posibilitatea de a nu mai merge nici macar in ziua trei. Din aceleasi motive, plus programul care spunea ca totul se va termina la ora 1:30, in conditiile in care intre 0:50 si 3:15 nu mai pleaca nici un autobuz de noapte de la Unirii.

Am asteptat atatia ani sa vad Annihilator live si ma gandeam serios sa renunt. Desi fusesem in prima seara special ca sa iau bratara si sa nu trebuiasca sa astept la poarta pentru asta in ziua trei... sa pot fugi direct spre gard. Drace...

In fine. In ziua mare, am inceput cu aceeasi strategie ca la alte concerte la care mi-am spalat hainele in ziua dinainte. Uscat deasupra aragazului. Desi pana la urma am renuntat la ideea de a ma cara cu sase randuri de haine pe mine, asa ca doua din chestiile alea puse la uscare accelerata au ramas acasa. Decizie inspirata pentru ca ziua s-a dovedit mai placuta decat in scenariile din mintea mea si pe drumul spre Arene geaca s-a mutat de pe spate in brate... simteam ca turbez de cald!

Am trecut prin Billa in dimineata asta. In drum spre banca de unde mi-am ridicat banii pentru chestia asta. Si unde m-am panicat atat de tare la vederea bancnotelor de 200 - serios, cred ca vad asa ceva a doua oara in viata si pentru prima data mai mult de una, incat aproape am uitat ca una din ele ar trebui sa-mi ramana pentru intretinerea pe ultimele doua luni si tren, nu sunt toate pentru depus in cont. Si dupa ce mi-am dat seama... nu m-am simtit bine ca trebuie sa ma plimb cu ea zece minute pana acasa... chiar si in buzunarul interior al hainei.

In fine... revenind, ca am deviat prea mult. La Billa aveau capsune la reducere. Intrasem acolo cu gandul sa-mi iau un mar, unul din acelea mari, de un rosu inchis, la care ma uit mereu cand intru acolo... dar sunt mult mai scumpe decat ce cumpar de obicei, asa ca... nu. Doar imi zic mereu ca "intr-o zi", ceea ce pe undeva e stupid, pentru ca am platit in destule randuri mai mult pe zmeura sau mure... doar ca la alea nu exista alternativa mai ieftina. Intr-o zi chiar am luat unul. Pentru tati, ca venea la Bucuresti in ziua aia. Azi ar fi fost a doua oara, de data asta pentru mine, dar mi s-au aprins ochii cand am vazut capsunele.

Postarea de duminica trecuta ar fi trebuit sa se numeasca de fapt "dileme". Dar le-am sters pe celelalte patru. Poate o sa scriu despre ele, poate nu...

Sunt agitata. Foarte. Din nou, nu fac decat sa astept sa treaca anumite momente decisive. Si dupa aia o sa pot sa-mi vad de viata mea. Mda. Ca intotdeauna. Doar ca mereu se ivesc alte momente de gen mai incolo si sunt ca si paralizata pana trec. Si apoi apar altele si mai incolo si nu mai ies niciodata din starea asta...

Probabil ar iesi o chestie prea deprima(n)ta daca pur si simplu as scrie ce ma roade in momentul asta asa ca...

...o sa bag o listuta. Diminutivul are un rost - e scurta. Sa zicem trei piese pe care nu ma pot abtine sa nu dau din cap. Primele trei care imi vin in minte.

Iron Fist. Piesa cu care au inceput concertul de acum un an si aproape trei luni si concertul de acum aproape o saptamana de la Rock in Rio* si o groaza de alte concerte intre timp, dar asta e o alta poveste. Da, mi-ar placea sa-i vad iar...

Set the World On Fire. I-am descoperit la inceputul lui 2010. Cu King of the Kill. Care mi-a placut instant, dar totusi nu m-a facut sa sap sa aflu mai multe despre trupa. Asta avea s-o faca putin mai tarziu Alison Hell. N-avea sa-mi para rau. Sounds Good to Me, Operation Annihilation, Phoenix Rising, Downright Dominate, Knight Jumps Queen... atat de diferite, dar toate mi-au incantat urechiusele.

Death in Fire. A fost una din cele doua piese cu care i-am descoperit. Si inca mi se pare una din cele mai bune piese ale lor. De-abia astept sa-i vad in noiembrie. Cred ca am mai zis ca asta e pentru mine cel mai mare concert al anului dupa Alice Cooper...

* Concertul e super, in ciuda faptului ca Lemmy a avut probleme in timpul I Know How to Die (de pe ultimul album, super piesa)... Phil & Mikkey s-au descurcat excelent si daca n-ar fi fost cele cateva cadre care sa surprinda agitatia din spatele lui Lemmy si privirile lui ar fi fost greu de observat ca e ceva in neregula. Pacat ca n-au mai intrat in setlist piese precum No Class si nici macar We Are Motorhead sau Just 'Cos You Got the Power care totusi n-au lipsit la multe din concertele de anul asta.

Adica iepe de noapte dulci... Adica nu ca mine. Iapa de noapte oi fi, da' dulce nu-s. Cica m-am apucat sa-mi organizez bogata colectie de DVD-uri. Sutele alea de DVD-uri pline cu muzici si desene. Na, am zis sa fac lucrurile cum trebuie, sa-mi si fac o baza de date, cu trupe, concerte, setlisturi, piese... si asa mai departe. Am lucrat toata noaptea la asta si deja simt ca turbez. Macar asa am avut ocazia sa-mi aduc aminte de cateva piese simpatice.