on the verge of extinction... again

La ultimul concert Motorhead la care am fost, am reusit performanta de a-mi sparge fata. Acum se pare ca am incercat acelasi lucru in noaptea dinainte.

Ce s-a intamplat a fost o excursie in miez de noapte la baie. Cu intoarcerea la pat pe intuneric. Si asa am subestimat dimensiunile patului, m-am impiedicat de el si am aterizat cu barbia intr-un colt de mobila.

Un inceput deloc promitator. Si concertul mai era si in acelasi club in care vazusem Insomnium in martie - uof!

Ziua concertului a fost o zi calda, asa cum nu fusesera prea multe zile ale verii care de-abia se incheiase. Asa ca soarele, plus faptul ca stiam ca in Quantic n-are rost sa te duci prea devreme chiar daca vrei sa prinzi loc in fata, m-au facut sa nu sosesc decat cu vreo jumatate de ora inainte. Si chiar si atat a parut prea mult pentru ca prin jurul clubului era plin de insecte insetate de sange, ceea ce a insemnat ca m-am intors acasa putin... mancata!

Mi-am rezervat bineinteles un loc la gard fix acolo unde stiam ca trebuie sa stea Phil - se putea altfel?

Au fost doua trupe in deschidere, dar nici una n-a reusit sa lase o impresie dunabila.

Imi facusem griji pe tema asta, dar au avut mai mult noroc decat Myrath si mai ales Insomnium la capitolul sunet.

In ciuda faptului ca au inceput cu doua piese proprii, Big Mouth si Welcome To Hell, una din preferatele mele de pe albumul lor, pana la urma setlistul a fost cam 60% cover-uri. Majoritatea cover-uri Motorhead, evident, dar surpriza foarte placuta aici a fost ca, exceptand Ace of Spades si Going to Brazil, au sapat ceva mai adanc!

Rock Out a facut setlistul cam la toate concertele din in turneul Motorizer (ceea ce a insemnat ca o mai auzisem si in 2009), dar a disparut definitiv la scurt timp dupa ce a iesit The World is Yours. Intr-o situatie similara cu Deaf Forever, care a fost data complet uitarii dupa turneul Rock 'n' Roll.

Freak Show a trecut putin pe langa, dar am fost incantata sa aud Born to Raise Hell, care imi place la nebunie si pe care nu avusesem niciodata ocazia sa o mai aud live pentru ca cam tot fost lasata in afara setlisturilor in mileniul asta. Ma rog, cu exceptia turneului aniversar de 35 de ani din 2010 pe care eu nu l-am prins pentru ca n-a mai trecut prin Romania. Born to raise hell, born to raise hell, we know how to do it and we do it real well...

A urmat Get On Your Knees, care e de departe preferata mea dintre toate piesele lor proprii... you treat me like a disease... tell everyone I'm a freak, but you're the monster...

Apoi R.A.M.O.N.E.S., o alta piesa foarte cunoscuta, dar disparuta de multa vreme din setlisturile Motorhead, apoi alte doua piese proprii - Dark Days (pretty haunting) si Ringleader.

Si apoi Silver Machine, un cover dupa Hawkwind, care, pentru toti oamenii picati din spatiu (nu m-am putut abtine), e trupa in care a fost Lemmy inainte de Motorhead. Iar coverul asta a fost lansat ca un tribut pentru Lemmy pentru ca pana la urma el a fost la voce pe versiunea Hawkwind.

La sfarsitul High Rule, ultima piesa proprie a serii si ultima piesa dinaintea a ceea ce avea sa fie un foarte lung encore, Phil s-a intins si i-a dat nebunei cocotate pe gard (scuze, dar sunt mica si daca instalati garduri pe care pot sa ma urc... se intampla si din astea) in fata lui pana folosita. Mai aruncasera pene pana atunci, asa ca aveam deja una la acel moment, dar intotdeauna e ceva special sa primesti o pana folosita.

Stiti, prima pana cu care am plecat vreodata de la un concert o am tot de la el si e tot una folosita. O alta amintire care mi-a ramas de la concertul din 2009 e ca era tot numai un zambet. Si nu pot decat sa ma bucur ca l-am vazut la fel si in seara aia in Quantic. De data asta de aproape.

Just Cos' You Got the Power e mereu speciala pentru mine. Imi place enorm, am plans in cand am auzit-o in 2012 la OST Fest. That don't mean you got the right...

Dar piesa care m-a facut sa explodez cu adevarat in seara aia a fost Orgasmatron. Pe care n-o mai auzisem niciodata live. A facut setlistul in ultimul turneu, dar eu nu i-am vazut atunci. N-am vazut nici DVD-ul timp de multa vreme, mi-a luat un an si jumatate pana sa pot sa ma uit la el. Si, chiar la inceput, e un tip care spune ca a venit la Munchen tocmai din Romania ca sa-i vada. Si asa mi-as fi dorit sa fi fost eu. La concertul ala sau la altul, nu conteaza. Doar sa-i mai fi vazut o data. One.More.Fucking.Time.

Tin minte ca tipul de langa mine m-a strans de mana si a urlat Orgasmatron! - discutasem despre piesa asta inainte de concert. Dar imi dadusem seama deja, deja saream si vedeam lumini verzi. Nici nu stiu daca au fost lumini verzi in seara asta, dar Motorhead au avut mereu lumini verzi pentru piesa asta. Da, le stiu DVD-urile pe de rost. N-am auzit-o niciodata live la un concert Motorhead, dar am primit-o in seara aia in Quantic. Si am facut ca toti dracii pentru ca... e tot ce mai pot face acum, Lemmy nu se mai intoarce...

Dupa Rock 'n' Roll...
Since you've been such a great audience, we'll do an extra song...
Serios. Ambele parti. Quantic, asa ca imaginati-va ca n-a fost multa lume acolo. Dar au avut intr-adevar parte de un public foarte animat in seara aia. Unul din rarele momente in care m-am bucurat enorm ca am ales sa vad un concert in Romania si nu in alta parte. Mai ales ca... am fost nebuni, dar nu magari. Stiu ca mi-am luat un cot in bot si probabil am calcat pe niste degete sarind pe acolo, dar nimic cu intentie. Si da, o piesa in plus, setlistul a fost intr-adevar mai lung decat al celorlalte concerte din runda aia.

Heroes, de data asta o varianta mai relaxata si mai animata decat cea auzita la concertele Hollywood Vampires.

Eram rupta dupa. Baietii au atata energie, Neil e de-a dreptul exploziv, iepurasul Duracell, nu alta... si te molipsesti usor.

Dar aveam la mine doua bookleturi. Ar fi fost pacat sa nu incerc macar. Planul meu era sa ii astept sa iasa, dar nu eram singura care isi dorea o amintire, asa ca m-am trezit impinsa inainte in backstage, dupa logica lui daca vad o gagica, n-o sa spuna nu...

Am avut noroc, Phil s-a intamplat sa fie langa intrare si, cum pe el nu l-a deranjat ca am intrat asa de capul nostru, nu ne-a dat nimeni afara (doar ca cei de la paza ne-au zis sa nu mai spunem nimanui ca facusem asta ca sa nu se trezeasca cu tot clubul pe cap), asa ca m-am facut cu bookleturile semnate. Si am plecat plutind. Ce diferenta fata de data trecuta cand plecasem de acolo dupa concertul Insomnium!

Singurul regret? A doua zi ar fi trebuit sa fie un al doilea concert la Timisoara... anulat din pacate. Aveam bilet si pentru ala inca din ianuarie. Si fusesem atat de incantata cand gasisem bilete de avion cu nici 8 euro...