on the verge of extinction... again

TL;DR: FUCKING EPIC!

De ce

Pe 31 mai, ma intorceam din Germania de la concertele Aerosmith. Fusese prima data cand ma deplasasem in afara tarii strict pentru concerte. Per total, o experienta grozava care m-a facut sa vreau s-o repet.

Alice Cooper e o alta mare obsesie muzicala a mea, iar clipurile din turneul lui american din acea primavara ma facusera sa vreau sa-l revad. Readusese Pain si Escape in setlist.

Ambele imi plac la nebunie. Prima nu mai facuse nici un setlist de dinainte sa ma nasc, in timp ce cea de-a doua isi mai facuse aparitia doar la 6 concerte dupa incheierea turneului Welcome to My Nightmare de la mijlocul anilor '70. Asa ca... da, ceva foarte special!

Si, desi initial nu dadusem prea mare atentie stirilor referitoare la un nou album si incercasem sa nu ma entuziasmez de teama sa nu fiu dezamagita... am fost foarte placut impresionata de primul single de pe noul album - Paranoiac Personality. Referinta la Vicious Rumours, hehe...

Asa ca m-am hotarat sa-l vad iar daca va reveni in Europa. Erau anuntate niste date pentru vara lui 2017, dar mi s-au parut prea aproape in timp la acel moment si majoritatea erau festivaluri. Asa ca am spus pas si m-am orientat catre turneul european din noiembrie.

Din start, am decis sa exclud cam tot ce era in afara partii centrale a continentului din motive financiare, legate de transport sau de curatenie. Am decis sa exclud si orasele mai mici pentru ca dracu' stie cum ajung acolo si ce optiuni de cazare am.

Asta lasa pe lista Dublin, unde Mihai se oferise sa ma suporte sub acoperis, Frankfurt, Berlin, Viena, Zurich. Da, puteti sa radeti. Sa va tavaliti pe jos de ras chiar. Am exclus nordul Europei din motive financiare, dar, cumva, Zurich, cel mai scump oras din lume, a ramas pe lista. Nu ca as fi avut prea mari sperante, dar am zis sa verific ce optiuni as avea macar. Si... am avut dreptate, Zurich nu avea cum sa fie o optiune la bugetul meu. Dar, din pacate, si Frankfurt si Viena au intrat in aceiasi oala.

Asa ca lista s-a redus la Dublin si Berlin. In cazul Dublin nu mai erau pe lista cheltuielile de cazare, iar in cazul Berlin... era ieftin. Doua orase si trei date, doua in Dublin si una in Berlin.

Biletele

Dar cand am avut in sfarsit bani si am vrut sa-mi cumpar bilete... am avut surpriza de a vedea ca tot era sold out. La inceput de iulie - ceee? Din fericire, Mihai m-a ajutat sa gasesc un bilet pentru zona din fata scenei la cel de-al doilea concert din Dublin printr-un reseller partener Ticketmaster (if that sounds fucked up, I think it really is) si ori fusesem eu ametita cand verificasem prima data pentru Berlin, ori... nici acum nu mi-e clar ce dracu' s-a intamplat acolo, dar am gasit bilet in fata scenei si era doar 52 de euro, adica sensibil mai putin decat pentru Dublin, asa ca l-am luat si pe ala.

Pentru ca universul gaseste ca e distractiv sa o tortureze pe Ana, biletul pentru concertul din Germania mi-a ajuns in Romania in trei zile lucratoare. Asa cum mi-au ajuns de obicei toate biletele din Germania. Ma rog, intotdeauna daca e sa luam in calcul doar din Germania pana in Romania. Doar drumul de la posta pana la mine strica asta. Daaar... biletul pentru concertul de la Dublin i-a sosit lui Mihai, din acelasi oras, doar peste mai bine de doua luni.

Catre Dublin

Probabil din acelasi motiv, banii pusi deoparte pentru excursiile astea mi-au disparut in mod misterios din camera si mi-a fost foarte rau in noaptea de dinaintea zborului la Dublin.

Eh, macar mi-am revenit pana sa ajung la aeroport. Dar intrasem deja in starea aceea in care imi imaginam ca totul va merge foarte prost.

Pentru prima data, locul care imi revenise in mod automat si pe care, in multe cazuri, nu-l pot schimba decat contra cost, parea iesit dintr-un cosmar. Serios, pana in acel moment fusesem extraordinar de norocoasa la capitolul asta, nu se intamplase niciodata sa nu-mi revina un loc bun. Dar de data asta, era pe randul 11 si mie nu-mi place numarul 11. Oricat de stupid ar suna asta. Iar in momentul in care am ajuns acolo, cosmarul a devenit si mai urat: fix langa o pitipoanca botoxata cu un cacacios urlator in brate. Nuuu! Instant am inceput sa aud Dead Babies in cap. Aveam sa rezist oare trei ore de zbor fara sa incerc sa-i strang de gat maimuta?

Din fericire, mama pitipoancei voia sa stea langa ea, dar avea loc la cateva randuri mai in fata. Pentru ca na, companiile low cost au obiceiul de a separa oamenii care calatoresc impreuna ca sa-i oblige sa plateasca extra. Pentru ca locurile care iti revin automat nu se pot schimba decat contra cost. Din fericire, nu costa nimic sa le schimbi pe loc in avion la mica intelegere. Ceea ce am fost extrem de fericita sa fac.

Inainte de concert

Prognoza meteo parea sa fie de partea mea. Desi miercuri, in ziua primului concert, cel la care nu mai prinsesem bilet, plouase, joia se anunta a fi uscata.

A doua zi, putin inainte de pranz, am mers "in recunoastere" la locatia de concert, cu gandul sa ne mai invartim putin prin oras dupa aia. Dar cum erau deja oameni instalati la intrare, "putin" a fost exact cat ne-am plimbat. Na, catar incapatanat, imi vreau neaparat locul in fata, nu pot sta departe.

A fost o asteptare lunga dupa ceas si vremea era destul de rece, insa discutiile de la intrare au fost distractive, iar eu fusesem norocoasa ca uitasem sa-mi iau puloverul de lana. Ceea ce poate ca suna contraintuitiv, dar daca l-as fi purtat si pe ala, n-as mai fi avut loc sa-mi adapostesc degetele in maneci si mi-ar fi inghetat. Plus, cand a inceput sa se intunece, Mihai a aparut iar pe acolo cu o ciocolata calda care si ea m-a ajutat cu pastratul temperaturii la un nivel rezonabil.

Majoritatea celor sositi devreme nu erau localnici. Un grup mare venise din Marea Britanie pentru ca acolo toate locatiile de concert erau cu scaune si nu te duci la Alice Cooper sa stai in fund pe scaun. Si da, concertele alea din Marea Britanie erau fix cele cu trupa originala, dar la momentul in care se anuntase asta, toate locurile bune se vandusera deja. Printre putinii localnici se numara un tip care avea bilet VIP, dar venise devreme doar ca sa stea de vorba cu restul lumii. Mare fan Iron Maiden, cu peste 320 de concerte la activ (suna mult, dar daca spargi pe bucati, iti dai seama ca nu inseamna chiar atat de multe pe an), ii urmarise pana in Australia. Si profitase de excursie ca sa petreaca doua saptamani in desert, cu ghizi locali, mancand doar ce vanau oamenii, de la serpi si insecte la canguri pitici... foarte tare!

La fel ca la concertul Aerosmith din Berlin, coada a fost foarte civilizata, fara sardineala, fara imbranceala. Am fost printre primii cinci care au intrat, dar cand am ajuns in cele din urma in sala, am constatat ca era deja plin in mijloc in fata scenei, desi nu ma depasise nimeni pe parcurs. Hm, mi se paruse mie ca m-am invartit cam mult pe coridoarele alea, deci probabil chiar exista o cale mai scurta. In fine. Oricum nu-mi doream sa stau in mijloc pentru ca nu-mi place cum se simte bariera acolo, asa ca am prins fix locul pe care mi-l doream, fix intre Chuck si Ryan. Purrfect!

Teatrul respectiv arata foarte bine, insa probabil ca dintre toate locatiile de concert din afara e ultima in care mi-as dori sa fiu daca ar fi sa se intample ceva. Dupa cum am mai mentionat, imi luase destul de mult sa ajung acolo de la intrare si asta probabil ar fi valabil si in sens invers.

Alice Cooper

N-a existat trupa in deschidere, a fost, exact asa cum spunea si biletul, spend the night with Alice Cooper. S-au auzit doar cateva piese de pe noul album, care, apropo, e unul din preferatele mele din 20171 - Genuine American Girl, Paranormal, The Sound of A... Eu am fost incantata, dar majoritatea celor din jur mi-au parut indiferenti.

Apoi a urmat acel intro, foarte in stilul lui Alice, care probabil se gaseste pe YouTube (yup!).

Dupa cum am mentionat, am fost fix intre Chuck si Ryan care aveau sa-i arunce liliacului asta evadat (ahem, purtam o chestie cu dungi albe si negre, ca de puscarias, chestie care avea pe laterale niste alte... chestii care semanau cu un fel de aripi) cateva pene fiecare. In caz ca va intrebati cate am reusit sa prind... nici una! Am mai prins pene in aer in trecut, dar in seara aia am fost foarte neindemanatica, chit ca eram foarte aproape. Nu ca pana la urma ar fi contat prea tare neindemanarea mea.

Prima piesa a fost Brutal Planet. Nici o surpriza aici, a mai deschis concerte si in alte turnee. Insa imi place la nebunie si mai era si piesa pe care o avusesem in cap pe timpul zborului catre Dublin, asa ca m-am bucurat sa o aud din nou.

Apoi No More Mister Nice Guy si Under My Wheels, alte prezente deloc surprinzatoare in setlist. Dar, din nou, piese care imi plac, in special Under My Wheels, asa ca...

Apoi surpriza... Lost in America! Adaugata in setlist in ultimul moment, dupa cum aveam sa aflu mai tarziu. Pe de o parte, imi place atunci cand trupele sunt capabile sa schimbe setlistul din mers sau macar in ultimul moment2 si imi place piesa (ca de altfel tot albumul). Pe de alta parte, in acea seara a inlocuit Department of Youth pe care chiar mi-as fi dorit enorm s-o aud. Mbine, poate la Berlin

Apoi Pain! Nu stiu cata lume stie macar de piesa asta (sau de orice altceva din acea perioada), insa mie imi place la nebunie! Circula pe net o inregistrare de la o televiziune franceza de la inceputul anilor '80 - Alice Cooper a Paris. Si cred ca am ascultat versiunea aia de peste o suta de ori. Asta si pentru ca piesa n-a mai facut nici un alt setlist de la acel turneu slab documentat incoace si pur si simplu n-am avut ce alte versiuni live sa ascult. Dar serios, e geniala! I'm the lump in your head when you step on the rake... Si sunt foarte recunoscatoare ca am avut ocazia sa o aud live. Ar fi extraordinar daca ar mai readuce in viitor in setlist si alte astfel de bijuterii din acel turneu - Vicious Rumours, Who Do You Think We Are?, Generation Landslide...

Nu ca m-as putea plange de ce a urmat - Billion Dollar Babies! Una din cele mai bune piese ale lui, una de care n-o sa ma satur niciodata live. If I'm too rough, tell me, I'm so scared your little head will come off in my hands... A fost si una din piesele in timpul careia Kyler a venit in pit sa faca poze si mi-a dat una din penele pe care nu reusisem sa le prind in aer. Dupa urmatoarea aveam sa ma arunc cu capul inainte peste gard... socata ca nimeni nu facuse asta inaintea mea. Eu nici n-o observasem pana nu-i vazusem pe cei de langa aratand catre ea. Na, lumea prin partea aia a Europei e... ceva mai civilizata? Pe ultima aveam sa pun gherutele la sfarsit, cand l-am bazait pe unul din cei de la paza pana l-am convins sa ridice putin cortina sub care vazusem ca se dusese o pana. Si bineinteles ca nu ma inselasem. Pana era acolo... si a fost a mea!

In orice caz, sa aud Pain si imediat dupa Billion Dollar Babies a fost unul din momentele culminante ale serii.

Woman of Mass Distraction si The World Needs Guts sunt alte doua piese de care nu stiu cata lume stia, dar mie imi plac si nu le mai auzisem live pana atunci, asa ca inca un plus. Au adus numarul pieselor pe care nu le mai auzisem pana atunci la patru - deloc rau!

Apoi mare parte din trupa a avut parte de o pauza cat timp Nita a avut acel moment solo dinainte de Poison. Da, perioada lui de "hair metal", da, are o multime de piese mai bune, dar a mers extraordinar live. Si a fost urmata de Halo of Flies, dupa care sunt absolut nebuna si de care n-o sa ma satur niciodata. And I put a time bomb in your submarine! Un alt punct culminant al spectacolului.

Feed My Frankenstein e una din piesele la care as da skip acasa. Nu ma pot plange de cum a sunat, si a fost distractiv cand Kyler alerga costumat in monstrul FrankenAlice pe scena, dar eu m-am cam saturat de ea. Daca tot e de ceva cu Frankenstein in setlist, as prefera Teenage Frankenstein, care imi place mult mai mult si care n-a mai facut un setlist de muuulta vreme!

Cold Ethyl a fost plina de momente amuzante cu manechinul. Pentru Only Women Bleed, mi-a parut rau ca nu-mi luasem aparatul de fotografiat la mine. Au mutat putin microfonul lui Chuck ca sa aduca un cos de gunoi pe care s-a asezat Alice ca sa cante mare parte a piesei - fix in fata mea! Logica mea a fost ceva de genul oricum nu ma pricep sa fac poze, oricum vor face altii unele mult mai bune, de ce sa ma obosesc? Dar mi-ar fi placut sa imortalizez momentele alea din locul in care stateam eu. Ar fi fost perfect!

Paranoiac Personality. Ufff... asta e atat de amestecata. Pe de o parte, imi place, ma bucur ca am avut sansa sa aud live macar o piesa de pe ultimul album, se potriveste foarte bine in acel moment in setlist ca parte a povestii pe care o spune spectacolul. La sfarsitul Only Women Bleed, Sheryl venise pe scena ca o papusa mecanica care brusc prinsese viata si incercase sa-l stranguleze, dar nu reusise, iar el i-o platise injunghiind-o... Moment in care piesa s-a terminat, au inceput sa se auda sirene, iar personajul Alice a inceput sa fie cuprins de teama, sa se uite mereu inapoi, imaginandu-si ca e urmarit, sa devina paranoic. Ceea ce a facut Paranoiac Personality o continuare foarte buna.

Pe de alta parte, a inlocuit Escape, fix piesa pe care imi doream cel mai tare s-o aud. Si care, din pacate, n-a facut decat doua setlisturi in Europa, ambele la festivaluri la inceputul verii - ufff! Ar fi extraordinar daca ar readuce-o in setlist in turneele viitoare si de partea asta a baltii atlantice...

Apoi partea probabil deja cunoscuta. Alice isi pierde capul la figurat cand asistenta Sheryl il declara cu satisfactie nebun, o stranguleaza si apoi plateste pentru asta pierzandu-si capul la propriu... De data asta fara "sange" in timp ce se jucau cu capul. La Bucuresti, atat tricoul, cat si banii prinsi in timpul Billion Dollar Babies mi-au prins "sange".

Apoi fum dupa I Love the Dead... ce naiba, deja se termina?! Pauza dinainte de encore a fost scurta, Alice a reaparut cu capul intr-o mana si cu carja in cealalta pentru I'm Eighteen. Apoi School's Out, cu baloanele enorme cu confetti, cu bucata din Another Brick in the Wall in mijloc. Tipul cu bilet VIP care venise devreme era pe scena la aruncat baloane in public. Ceea ce trebuie sa fi fost foarte fain pentru el pentru ca stiu ca doar unul din cei cu bilet VIP are ocazia sa faca asta la fiecare concert. Nu stiu daca e prin tragere la sorti sau altceva.

Una din bucatile alea lungi de hartie s-a lipt de fata mea transpirata si am lasat-opur si simplu acolo, asa ca probabil arata ca si cum aveam o limba lunga ca de dragon atarnand din gura. Tin minte ca Chuck a observat-o si i-a aratat-o lui Ryan si s-au amuzat amandoi.

Dupa...

Per total, a fost o experienta super, foarte satisfacatoare! Tipa din Rusia care statea langa mine m-a intrebat daca am fost strivita din cauza felului in care respiram, dar nu, nu era cazul. It was all the excitement. Bine, poate a contribuit putin si fumul.

Dar eram ca iepurasul Duracell pe baterii noi. Am iesit afara doar in bluza mea fara umeri si, desi se lasase noaptea si incepuse sa ploua, dupa cateva minute de mers tot eram suficient de incinsa incat sa simt nevoia sa-mi racoresc obrajii cu sticla de apa de la frigider.

Si, dupa ce am coborat din autobuz, M-am urcat pe un fel de zid (?) si am inceput sa alerg cu aripile intinse, imitand un avion.

Nu stiu ce parere a avut Mihai despre manifestarile mele de nebunie, dar da, sunt uneori intr-o astfel de stare dupa concerte.

Mi-as fi dorit sa nu se fi terminat asa repede. Da, stiu, 70 de ani, in medie 5-6 concerte pe saptamana, la 20 de piese nu pot spune ca setlistul a fost scurt, dar... macar alea doua piese de pe Welcome to My Nightmare, Escape si Department of Youth! Paint on my cruel or happy face and hide me behind it, it takes me inside another place where no one can find me...

Si trebuie sa revina in Romania. Sau undeva unde sa nu trebuiasca sa ma deplasez cu avionul... Si-a aruncat bastonul la sfarsit si poate as fi putut sa-l prind daca nu m-ar fi pocnit ca ma voi intoarce cu avionul si s-ar putea sa n-am voie cu asa ceva. Asa ca mi-am tras mana inapoi ca sa-l prinda cineva care chiar poate sa se intoarca cu el acasa. Macar tipul care l-a prins a fost foarte fericit...

Cam da... asta a fost experienta mea la concertul Alice Cooper din Dublin. Daca nu l-ati vazut live, nici nu stiti ce pierdeti! Inregistrarile de pe YouTube nu reusesc sa o prinda cum trebuie...

Mersi frumos Mihai pentru acoperis, ciocolata calda, ciocolata cu cacao din Madagascar, ciocolatele cu sare, perele Nashi, plimbarea prin parcul plin de pasaret... pentru tot!

• ¹ Celelalte fiind Gods of Violence (n-am mai facut o asemenea obsesie pentru un album de multa vreme), Novum si Walk the Earth. ➚
• ² E unul din motivele pentru care mi-am luat VIP pe turneu la Saxon - dupa cum spunea Biff, we're not a setlist band. I-am vazut de multe ori modificand setlistul din mers in functie de dorintele publicului. La dracu', au facut asta la Bucuresti cand ne-au pus sa alegem intre doua optiuni si a fost extraordinar pentru mine pentru ca am fost printre cei care au votat pentru Crusader si se uitau fix la mine cand au inceput-o! Exista chiar o inregistrare de la Wacken unde Biff ia setlistul de pe jos, il rupe (fuck the setlist!) si... il mananca! E drept ca in cazul lor spectacolul nu are o componenta vizuala cu care nu se poate jongla la fel de usor, asa cum se intampla in cazul altor trupe. ➚