on the verge of extinction... again

Cred ca oricine ma cunoaste stie ca sunt moarta dupa ei de cand i-am descoperit, acum vreo zece ani. Si imi doream de multa vreme sa ii vad live, dar intai s-au suprapus faptul ca eu eram studenta si falita, iar turneele lor erau scurte si putine, iar apoi s-au intamplat chestii aiurea de fiecare data cand ar fi trebuit sa-i vad, ori in partea lor, ori in partea mea.

Deja spuneam, desi oarecum in gluma, ca sunt blestemata cand vine vorba de vazut trupa asta live, dar acum veneau in Bucuresti aproape de ziua mea... it was supposed to be revenge!

Am luat in considerare sa-i vad si la Budapesta, cand ar fi fost chiar de ziua mea, dar n-am putut lua o decizie inainte sa fie sold out. Am luat in considerare sa-i vad si la Dornbirn in Austria, cumva combinat cu faptul ca vedeam oricum Kreator la sfarsitul aceleiasi saptamani la Linz, dar absolut tot ce tinea de excursia pentru concertul ala parea la fel de solid ca un castel de carti si mi-a fost teama ca dezastrul pe care il prevedeam ar putea deveni o catastrofa totala... dar mai multe despre asta intr-o alta postare.

Asa ca a ramas doar Bucurestiul. De-abia asteptam. Turneul a inceput cu o saptamana inainte de concertul din Bucuresti, zi in care am avut surpriza de a vedea cum concertului i se face reclama pe ecranele din statiile de metrou. Serios?! Un concert de metal extrem la metrou?! In tara asta?! Am fost incantata, serios...

La fel de incantata am fost si de clipurile din primele concerte. Singurul aspect care nu-mi placea era vremea. Oricat de mult mi-ar placea, incepusem sa-mi doresc ca ultimul lor album sa fi fost Summer's Gate in loc de Winter's Gate... pentru ca se parea ca o chemasera inapoi.

Avand in vedere cat noroc avusesem, am rasuflat usurata cand au postat o poza din club, cu Markus langa un stalp cu poze cu Alice si cu el. Ajunsesera! Si a doua zi avea sa fie ziua concertului.

Ziua concertului

Mi-a fost frica pana in ultimul moment ca imi voi rupe gatul pe gheata pana sa ajung la concert. Serios, pana cand am intrat in club si am inceput sa ma uit in jur daca nu cumva vad ceva mutre cunoscute.

Ba da! Chiar la masa de sub pozele cu Alice si Markus. Si in timp ce asteptam sa se faca ora la care vom putea intra in cealalta sala, a aparut pe acolo si Niilo cu o cafea. Si bineinteles ca ne-a semnat chestii.

Am refuzat provocarea de a ma lua la intrecere pana la gard. Da, stiu, deloc caracteristic. Dar la Insomnium?! La cat ghinion am avut cand vine vorba sa-i vad live, poate ma imipedic si-mi rup gatul!

Dar logic ca oricum am prins fix locul pe care mi-l doream, fix intre Niilo si Ville. Apoi am dat o tura pe la standul de merchandising unde... nu doar ca n-aveau hanoracul ala pentru fete, dar nu aveau nimic pentru fete din ce-mi lipsea. M-am gandit... ohoho, daca il prind pe Ville dupa, o sa ma plang de chestia asta! Pentru ca nu rateaza nici o ocazie sa strecoare cate un buy our merch, dar daca e sold out pe site si nu e la stand in turneu, cum mama dracului sa fac asta?!

Tribulation

O potrivire poate putin sinistra, dar eu nu auzisem de ei inainte sa se anunte turneul asta. Apoi, nu la mult timp dupa, mi-au aparut in recomandari pe YouTube cu videoclipul asta, care e chiar foarte tare, dar nu m-a facut sa sap mai mult. In fine, unde voiam sa ajung - e a doua oara cand mi se intampla asta cu o trupa anterior necunoscuta care e in deschidere la un concert la care ma duc. Ori coincidenta, ori Google face lucruri... hm, interesante aici.

Dupa cum spuneam mai devreme, singura piesa pe care o stiam era The Lament, pe care n-as fi recunoscut-o daca n-ar fi fost introdusa foarte clar. Probabil ca asta ar fi trebuit sa fie un semnal de alarma.

In orice caz, au turnat foarte multa energie in spectacolul pe care l-au oferit. Sper ca pot sa-si spele hainele alea zilnic, ca n-as vrea sa stiu cum miroase autocarul altfel.

Insomnium

E greu de descris cat de greu a trecut pauza aia, cu cata nerabdare ii asteptam.

Dar evident ca, in cele din urma, au aparut pe scena. Intai cei doi Markus, apoi Niilo, apoi... ceee?! Unde-l pierdusera pe Ville?! Fusese la precedentul concert, cel de la Budapesta, il vazusem in poze si inregistrari!

Avand in vedere ca el si Niilo au compus cea mai mare parte din tot ce a scos trupa asta, a fost o mare dezamagire!

Cel mai rau a fost sunetul. N-am crezut ca ar putea avea mai mult ghinion decat Myrath - culmea, in acelasi club, dar s-a intamplat. Pe tot parcursul concertului, am tot vazut semne de la Markus si Niilo, apoi un tip intr-un tricou alb venind in patru labe, deconectand si reconectand diverse in jurul lui Niilo.

Si totusi, mi s-a parut scurt. Logic, stiu ca n-a fost pentru ca ma tot uitam la ceas nerabdatoare inainte sa inceapa, iar dupa ce s-a terminat m-am uitat sa vad ce optiuni de transport am la ora aia, asa ca stiu ca n-a fost mai scurt decat ar fi trebuit. Dar a parut scurt.

Poate si din cauza ca setlistul a fost scurt, avand in vedere ca a inclus o piesa de 40 de minute. Dar... si aia mi-a parut scurta pentru 40 de minute. Si probabil cel mai bun moment al concertului a fost bucata and yet it wrings me like a strange cold hand... and yet it burns me like a viper's tongue... Nu stiu de ce, dar a fost partea care m-a bantuit dupa...

Au urmat The Primeval Dark si While We Sleep, la care sala a erupt. Ceea ce m-a surprins putin. Nu stiu, pe de o parte, sunt constienta de faptul ca au crescut enorm in astia zece ani, pe de alta parte, e totusi ciudat. Desi nu pot spune ca nu ma bucur pentru ei sau ca nu mi-ar placea piesa.

Mortal Share si Down with the Sun au fost singurele piese din deceniul trecut care au facut setlistul. Nimic de pe primele doua albume, drace... Nu pot spune ca mi-ar displacea ceva din piesele noi pe care au ales sa le includa, dar mi-e dor de piesele cu care i-am descoperit.

Weather the Storm si Ephemeral au sunat poate cel mai bine. Pe The Promethean Song i-am simtit cel mai mult lipsa lui Ville. M-am bucurat ca au incheiat cu Only One Who Waits pentru ca e una din piesele mele preferate de pe albumul ala.

Dupa concert

Am avut norocul de a mai prinde ultimul metrou.

Cu siguranta n-o sa-i mai vad a doua oara in acelasi club. Poate ca am devenit eu mai pretentioasa. Nu e ca si cum asta ar fi primul concert la care am fost la care am avut parte de sunet prost. Dar nu mi-a mai stricat niciodata seara asa. Probabil pentru ca exceptand concertul Helloween de la Romexpo (si nici macar acolo n-a fost chiar asa rau precum ma temusem), sunetul a fost excelent la toate concertele la care am fost in ultimul an si ceva. E drept ca asta a insemnat ori in afara tarii, ori la Arene (oricat de mizerabil ar fi locul ala). Iar ultimul concert la care au fost astfel de probleme a fost Myrath. Si ala tot in Quantic.

Ville s-a intors pentru concertul de la Dornbirn din Austria.

Tell me I'm not cursed now...