on the verge of extinction... again

Titlul e dintr-o piesa Annihilator care imi place in draci - Speed. They say I'm crazy and I'm headed for disaster...

Iar bucata asta descrie perfect cum ma simteam inainte de excursia in Austria. O tara in care nu mai calcasem niciodata, desi era probabil singurul loc in care as fi plecat daca n-as fi ajuns sa tin prezentari la conferinte sau sa creez un precedent pentru ca eram disperata sa mai vad inca o data live trupa de la care a pornit totul.

In acelasi timp, o tara foarte scumpa daca e sa ma raportez la ce imi permit eu in mod normal. Am ales cele mai ieftine optiuni posibile¹ si asta tot a insemnat vreo 207- 208 euro pentru transport intre orase si cazare pe doua nopti. Iar asta e ceva ce poate face regretele sa se iveasca mult mai usor atunci cand realitatea nu corespunde cu asteptarile.

Iar asteptarile... erau ridicole. Motivul pentru care imi doream de atata vreme sa vad Austria fiind... Kommissar Rex! Aaa... da, stiu. So facepalm-worthy! Iar concertul Kreator? Experienta din ianuarie fusese extraordinara, n-avea cum sa fie mai bine, aveam sa fiu dezamagita...

Si totusi...

Si totusi, in data de 6 aprilie m-am prezentat la autogara, chit ca sentimentul ala cum ca totul va merge foarte prost era din ce in ce mai puternic pentru ca intre momentul iesirii pe usa si momentul sosirii pe peron incepusem sa ma simt ca dracu'. Da, cea mai ieftina optiune a insemnat autocar pana la Viena si de acolo tren pana la Linz. Si a fost atat de ciudat pentru ca nu eram singura pe peron cand a sosit autocarul, dar soferii au coborat si au venit direct la mine sa ma intrebe unde merg. Viena!

A fost destul de putina lume in autocar, dar intotdeauna e suficient sa existe o singura persoana pe care sa-ti doresti sa o strangi de gat. Stiti, genul care nu stie sa tina volumul la un nivel rezonabil si iti baga pe gat cu forta conversatiile personale si muzica pe care o asculta. Si da, aveam castile in urechi, imi ascultam propria muzica (apropo, noul Saxon chiar merita... Sons of Odin cel putin s-a transformat intr-o adevarata obsesie). Sau mai corect spus... asta as fi dorit sa fac pentru ca nici volumul dat la maxim in urechile proprii n-a fost suficient sa il acopere. E drept ca asta spune ceva si despre cat de bine izoleaza castile mele, dar na... momentan pe astea le am.

Society failed to tolerate me and I have failed to tolerate society... yup!

Dupa cam 10% din drum, aveam 15 minute intarziere, ceea ce m-am gandit ca se va traduce prin 150 de minute la destinatie. Adica am fi ajuns in Viena pe la 8:30 in loc de 6:00. Dimineata. Ceea ce nu era neaparat un lucru rau, pentru ca nu-mi imaginam ca ar fi prea multe de facut in Viena la sfarsit de saptamana la 6 dimineata.

Mi-a fost rau pana aproape de Deva, apoi m-a lasat in pace. Insa incepeam sa regret din ce in ce mai tare ca nu imi luasem nici o haina groasa. Asta pentru ca iesisem in zilele precedente prin oras la temperaturi comparabile cu ce imi arata prognoza pentru Austria si nu doar ca simtisem ca turbez de cald in hainuta de primavara/ toamna, dar mi se paruse destul de cald si in hanorac. Adaugand asta peste faptul ca imi doream sa fiu cat mai putin incarcata pentru ca aveam sa ma plimb doua zile prin Viena cu ghiozdanul in spate... am decis sa nu-mi mai iau hainuta aia, ci hanoracul.

In total, aveam exact doua chestii cu maneca lunga: hanoracul de pe mine si geaca subtire de piele falsa. Cea pe care o purtam in poza cu Brad... la sfarsit de mai! Asa ca aveam sa tremur bine in autocar.

Intarzierile s-au tot adunat in Romania (multumiri drumurilor noastre proaste), dar lucrurile s-au schimbat odata cu trecerea in Ungaria. Nu doar ca am recuperat cele vreo doua ore de intarziere, dar, in loc sa ajungem la Viena la ora 6:00, asa cum scria pe biletul meu, am ajuns pe la vreo 4 si ceva. Aaa... ce mama dracului faci intr-o zona mai industriala din Viena, unde nu se vede nici un fel de local in care ai putea intra, sambata, la ora 4 si ceva dimineata? Cand sunt vreo patru grade, bate vantul si nu ai haine pentru vremea respectiva?

S-ar putea spune ca a fost un inceput prost. Dar, in timp ce incepusem sa ma indrept catre nord pentru ca in directia aia imi spunea GPS-ul din creier ca s-ar gasi centrul (apropo, nu s-a inselat), mi-a atras atentia ceva de cealalta parte a strazii - un tren! Wait, what?! Circula ceva la ora asta?!

Dupa cum am mai spus, eram intr-o zona mai industriala, iar strada respectiva era lata si circulata de camioane si autocare - nu se punea problema sa traversez "pe aiurea". Dar am vazut o pasarela pe deasupra ei, intre cladirea de langa mine, ce parea a fi o parcare enorma si... ce dracu' o fi fost in partea cealalta. Asa ca m-am apucat sa caut intrari in parcarea aia etajata si o cale spre pasarela aia.

Nu mi-a luat mult pana am gasit una, am trecut peste strada, am ajuns in partea cealalta intr-o zona cu cateva magazine, toate inchise la ora aia, asa ca am mers mai departe si am ajuns intr-o statie de U-Bahn. Unde am avut un soc: metroul in Viena circula toata noaptea! Repede, mi-am luat un abonament pe o zi si am coborat pe peron, unde a venit un tren peste vreo cateva minute.

Asa ca timp de vreo doua ore, cand au inceput sa se deschida primele magazine si cafenele, m-am plimbat pe diverse linii prin Viena... ma rog, mai mult pe sub Viena, chiar daca unele linii ies la suprafata in unele parti. Ceea ce a fost chiar relaxant. Totul e semnalizat foarte clar si ar trebui sa fii de-a dreptul batut in cap sa nu te descurci sa ajungi unde trebuie.

Apoi am iesit la suprafata si la plimbare prin centrul Vienei. Care este atat de plin de turisti! Nu cred ca am mai fost vreodata intr-un oras atat de plin de turisti. Sau poate mai corect spus ar fi printre atatia turisti intr-un oras. Sunt convinsa ca oamenii aia care formau cozile alea lungi la diverse atractii din Paris erau turisti, dar atunci am evitat aglomerarile de gen ca pe ciuma.

Dar de data asta nu era vorba de o atractie in particular, pur si simplu ma plimbam pe strazi si auzeam atata romana, spaniola, chineza, rusa, engleza... iar la magazinele din zona, daca nu le vorbeai tu in germana intai, nici nu se oboseau, ti se adresau direct in engleza.

Stiu asta pentru ca... mi-am luat inghetata. Dupa ce ma holbasem sa vad ce sortimente au ca sa nu stiu sa ma decid cand imi vine randul. Cand mi-a venit randul, am zis rapid Zwei Kugeln, Zitrone und Schokolade (da, stiu, erau atatea sortimente interesante acolo si eu am mers pe clasica varianta "safe"... ma rog, pentru mine) inainte sa ma intrebe ce vreau si dupa aia m-au intrebat in neamta daca vreau cornet sau pahar. Dar pe cei de dupa mine (apropo, romani!) i-au intrebat direct in engleza ce sa fie.

Si ca veni vorba de magazine, pur si simplu m-am topit cand am vazut asta in vitrina primului magazin de suveniruri pe langa care am trecut, atat de dulce mi s-a parut: Love is being owned by a German Shepherd. Rex! Da, stiu, sunt obsedata...

In general, n-am considerat ca merita sa intru in magazinele de suveniruri, convinsa fiind ca sunt doar de jumuleala. Dar am trecut pe langa unul care avea agatate afara manusi si esarfe si... mi s-a pus pata pe niste manusi bleumarin. Pentru ca erau dragute, finute, eticheta spunea touchscreen-compatible (desi n-am testat asta nici pana acum, la mai bine de doua saptamani dupa) si... mai ieftine decat sunt in general manusile la noi prin magazine de genul Meli Melo sau hipermarketuri. Asa ca mi-am luat una din perechile agatate acolo si am intrat sa le platesc.

Si n-am putut sa nu observ o multime de chestii (tricouri, sepci, genti, cani si altele...) cu semnul care se poate vedea in dreapta: no kangaroos in Austria (gradina zoologica n-ar fi de acord, dar asta e alta poveste). Oarecum putin sinistru. Atat gandul ca, fiind agatate afara, oricine ar fi putut sa ia niste manusi sau esarfe si sa plece pur si simplu cu ele fara sa le plateasca. Cat si gandul ca semnul ala poate fi cu adevarat necesar pentru unii... And isn't life strange? Am ajuns in Australia si am vazut canguri de toate neamurile cu ani buni inainte sa ajung in Austria si sa nu vad decat canguri pitici la zoo.

Din categoria memes become reality, primul lucru la care m-am gandit cand am vazut statuia asta si porumbeii care poposeau pe ea... a fost bineinteles clasica please don't shit. Se pare ca porumbeii vienezi sunt totusi ceva mai educati... sau statuile alea sunt curatate ceva mai des.

Dupa plimbarea prin centru, am vrut sa dau o tura pe la Prater. Bineinteles ca n-aveam voie sa incerc nimic interesant cu ghiozdanul in spate si nici nu cred ca m-as fi indurat sa dau bani pe asa ceva, dar am vrut sa vad locul. Simpatic. Mi-a atras atentia domnul dungat, probabil singura jucarie faina de gen vazuta de mai bine de sase, poate chiar sapte ani... dar era de doua ori mai mare decat al meu, nici nu stiu cum as fi putut sa-l car sau sa-l indes sa incapa pe usa autocarului, sau in tren, sau pe scarile si coridoarele hotelului. Si nici nu cred ca as fi vrut sa aflu cat costa. Probabil enorm.

A urmat o scurta plimbare prin parcul pe langa, ca sa umplu putinul timp ramas pana la plecarea trenului catre Linz². Ma rog, catre Salzburg, prin Linz doar trece.

Apoi drumul propriu-zis. Aproape 200 de kilometri, facuti in o idee sub o ora si jumatate. Adica pe undeva pe la 130- 135 km/h in medie. Aaa... comparati asta cu cei 166 de kilometri intre Bucuresti si Brasov pe care absolut nici un tren nu ii face in mai putin de 2 ore si 23 de minute. Adica in cel mai bun caz 70 km/h in medie. Ah, si asta in conditiile in care doar in Viena a oprit prin de doua ori mai multe statii decat are respectivul interregio intre Bucuresti si Brasov.

Si da, mai curat, mai bine intretinut si ceva mai dotat decat la noi, desi, la capitolul asta, cu putin efort, s-ar putea ajunge si in Romania la acelasi nivel.

Dar... nu doar trenul s-a dovedit a fi mai curat si mai bine intretinut, ci toata tara! Peisajul vazut pe geam, absolut superb! Si da, avem si noi munti, avem si ceva castele. Dar, din pacate, si al dracului de mult gunoi, si foarte multe cladiri in paragina, foarte multe terenuri nefolosite pentru altceva in afara de adunat gunoaie. Ceva ce n-am vazut pe acolo aproape deloc. Mergand prin Romania pe sine sau pe sosea, aproape ca imi vine sa vomit cand ma uit pe geam - e plin de sticle, pungi, cutii, resturi de mobilier, masini, canistre, caramizi sparte... In Austria era verde pe langa tren - iarba, nu gunoaie! Si mai departe, aproape nici un petec de pamant nefolosit. Ceea ce arata atat de frumos!

I'll be damned, such a ridiculously pretty country!

Si apoi am ajuns in Linz. Atat de curat, atat de frumos! Hotelul meu, la capitolul dotari, o idee sub caminele Politehnicii³... aaa, caminele Politehnicii minus jeg. Si da, foarte scump pentru ce ofera. La acelasi pret, voi sta intr-un hotel absolut superb in Berlin si am inchiriat o casa in Rostock. A nu se intelege gresit, nu ma plang de ce am primit, e doar o comparatie intre ce pot cumpara cu aceiasi bani in locuri diferite. Nu aveam nevoie de mai mult, asa ca am ales cea mai ieftina optiune⁴.

Si am fost foarte multumita pentru ca totusi putinul spatiu era organizat practic si imi oferea tot de ce aveam nevoie, iar tipa de la receptie a fost foarte amabila, atat atunci cand m-am cazat, cat si cand am coborat si am rugat-o sa ma ajute cu manusile pe care le cumparasem cu cateva ore mai devreme din Viena si care erau inca prinse cu un plastic pe care eu nu aveam cu ce sa il tai.

Am fost foarte fericita sa scap in sfarsit de ghiozdanul din spate. Stiu ca lumea a reactionat cu doar atat ti-ai luat la tine? vazandu-l, dar serios, devine greu in momentul in care umblu cu el in spate aproape non-stop mai bine de 12 ore. Mai ales avand in vedere ca n-am nici 45 de kile.

In fine... asta e momentul lui to be continued!

• ¹ Ma rog, as fi putut probabil sa ies cu vreo 5- 10 euro mai ieftin, dar orele de sosire/ plecare din Linz ar fi fost mult prea aiurea. As fi ajuns mult prea tarziu ca sa prind receptia deschisa dupa o zi super obositoare si ar fi trebuit sa plec prea tarziu, ceea ce ar fi insemnat sa ratez cateva momente interesante la zoo. ➚
• ² Desi pleaca din ora in ora si pe biletul meu scria clar ca nu e legat de un tren anume si pot sa-l folosesc pentru orice alt tren din acelasi interval (adica la acelasi pret). ➚
• ³ Baie cu pereti din plastic nu mai vazusem nici macar acolo, serios. ➚
• ⁴ Cat se poate de serios, nu exista absolut nimic mai ieftin in Linz. In orase precum Berlin sau Paris exista optiuni super-ieftine, sub 15 euro pe noapte pe care eu personal le-am evitat mereu pentru ca, desi nu tin la confort, sunt absolut maniaca atunci cand vine vorba de spatiul personal si nu se pune problema de a imparti baia sau, si mai rau, camera! Dar in Linz nici macar nu exista asa ceva. ➚