on the verge of extinction... again

Adica ce s-a mai adaugat la colectie in materie de muzici in 2018.

Am vrut sa fac asta inca din ianuarie, dar mi-a tot fost teama de cat timp imi va lua, asa ca am tot amanat... jumatate de an. Serios, a fost un cosmar sa trec prin toate si sa-mi amintesc ce e nou luat in 2018. Asa ca e posibil sa-mi fi scapat ceva si lista reala sa fie ceva mai lunga, dar asta e acum...

Nu sunt extraordinar de multe, nu-mi permit sa cumpar tot ce vad prin magazinele de gen cand ajung prin orase care chiar au asa ceva. Iar uneori n-am nici timp, voiam sa trec sa vad ce gasesc interesant si ieftin ultima data cand am fost in Berlin, dar cum a intarziat autocarul si eram obosita, tot ce-am facut inainte de concertul Avantasia a fost sa ma intalnesc cu Chris sa-mi dea hanoracul Kreator (livrarea pentru comenzi de la vreo 30€ si ceva in sus e gratuita pentru Germania si 16€ pentru mai tot restul Uniunii Europene, iar eu oricum trec de cateva ori pe an prin Berlin).

O sa o iau si aici cronologic dupa anul primei aparitii... oarecum.

In fine... un fel de lista de achizitii plus poze plus ceva impresii personale.

Kreator - Renewal. Remaster din 2018 (albumul a aparut initial in 1992). Ei bine... In primul rand, felicitari, au facut o treaba excelenta! Initial, n-am dat mare importanta faptului ca scot iar aproape toata discografia (pana la Hordes of Chaos inclusiv) in trei etape de cate patru albume pe an (2017, 2018 si 2019). Mbine. Din punctul meu de vedere, e bine sa ai optiunea de a cumpara un album la pret decent (apropo, daca vedeti pe undeva Classical sau Fused si nu la un pret nesimtit, va rog spuneti-mi si mie).

Dar apoi am primit albumul asta (thanks, Olly!) si am fost foarte placut impresionata. De ambalaj, de booklet care contine, pe langa versuri, cateva cuvinte scrise de Mille despre fiecare piesa, poze din vremea respectiva (cum ar fi o poza a unui poster pentru Christmas Metal Meeting unde au deschis pentru Motorhead), transcrieri sau poze ale unor recenzii...

In ceea ce priveste continutul (mostra), Renewal e albumul meu preferat din tot ce au scos in anii '90 (daca consideram Coma of Souls din 1990 ca prte a anilor '80 pentru ca oricum a fost mai in acelasi stil), dar m-as fi bucurat sa contina ceva mai mult la capitolul bonus material - Extreme Aggression si Coma of Souls au un intreg al doilea disc bonus. Poate si altele pe care nu le am... inca, vreau sa-mi completez colectia pana la sfarsitul lui 2020.

Si da, semnat, ca de altfel tot ce e Kreator si apare in postarea asta. O sa povestesc si despre asta. A fost distractiv.

Kreator - Live Kreation (2003). S-ar putea spune ca ce-au scos de atunci e ca sa spele amintirea DVD-ului asta. Imi plac la nebunie, dar chestia asta asta e greu de recomandat in afara situatiei in care cineva isi doreste cu disperare sa asculte versiuni live ale unor piese care n-au mai facut setlistul de cand a inceput era YouTube.

DVD-ul asta e doar pentru ascultat, nu si pentru vizionat. Stiu ca si ei au fost foarte dezamagiti de calitatea video. Mostra. Si nu, nu arata mult mai bine pe DVD decat pe YouTube. Pacat, primul lor DVD live.

Insomnium - Across the Dark (2009). Mostra. Din tot ce au scos, albumul asta e la coada preferintelor mele, dar hei, mi-am completat colectia, am acum toate albumele lor! Si il astept pe cel nou!

Magnum - Into the Valley of the Moonking (2009). Albumul cu care i-am descoperit atunci cand Bogdan a scris despre el acum 10 ani. Inca imi plac la nebunie A Face in the Crowd sau If I Ever Lose My Mind.

Slash - Slash (2010). Pentru ca voiam macar un album al lui Slash, asa ca l-am ales pe cel pe care apar Ozzy si Lemmy... al carui nume e scris gresit! Nu ca n-ar mai fi si alte nume cu greutate pe acolo precum Iggy Pop...

Kreator - Dying Alive (2012). Al doilea lor DVD live. Care ar fi excelent, daca n-ar fi filmat in cel mai enervant stil MTV cu putinta. Nu ca ar fi singurii care au comis-o aici, si Aerosmith, Slipknot si probabil inca o groaza de altii care nu ma intereseaza asa tare se fac vinovati de acelasi lucru. Continut de calitate, impachetat cum nu se poate mai enervant. Mostra. L-am ascultat de nu mai stiu cate ori, n-am fost in stare sa-l vizionez fara sa fac altceva in acelasi timp nici macar o data.

Serios, daca vreti sa-i vedeti live (ceea ce serios ca merita!)... mergeti la concerte sau cautati inregistrari de la festivaluri pe YouTube.

Saxon - Heavy Metal Thunder - The Movie (2012). Daca vezi ambalajul si nu stii despre ce e vorba (documentar plus concert), nu te astepti la mare lucru, dar e absolut delicios, am ras ca dementa, momentele cu Biff si Lemmy sunt de aur! Si mi s-a parut decent din partea lor sa le dea fostilor membri sansa de a-si expune si punctul lor de vedere. Cu atat mai mult cu cat cel putin Biff nu mai vorbeste cu ei si probabil nici n-ar mai vrea sa auda de ei. 100% recomandat.

Lyriel - Skin and Bones (2014). Albumul care contine piesa cu care i-am descoperit, Numbers. Sper sa-i vad intr-o zi live.

Saxon - Battering Ram (2015). Sau motiv de plans iar ca nu i-am vazut in 2015... cand piesele mele preferate de pe albumul asta au facut setlistul. Cand au deschis pentru Motorhead. Pentru ultima oara. No human made this mark...

Dynazty - Titanic Mass (2016). Albumul cu care i-am descoperit. Sunt excelenti si cu siguranta o sa cumpar si Firesign.

Black Sabbath - The End (2017). Recomandat daca nu i-ati vazut in turneul ala si vreti sa plangeti cand descoperiti ce-ati ratat.

Annihilator - For the Demented (2017). Simpaticut, dar... departe de King of the Kill sau altceva de genul. Nu e neaparat rau, piesa care da titlul albumului e chiar catchy, doar sub ce inseamna Annihilator pentru mine.

Europe - Walk the Earth (2017). Unul din cele mai bune albume ale anului 2017. Daca nu stiti decat ce-au scos in anii '80... habar n-aveti ce pierdeti! S-au apucat serios de treaba dupa reuniune si au scos o mana de albume care chiar merita in ultimii 15 ani. Mostra.

Tommy Henriksen - Starstruck (2017). Chiar daca numele va e necunoscut, va garantez ca i-ati ascultat muzica. E unul din oamenii care au contribuit pe tacute la o lista enorma de albume. Si e unul din chitaristii lui Alice Cooper. Cel mai ieftin ambalaj cu care m-am intalnit vreodata, dar continutul muzical e bun. Mostra.

Tom Keifer - The Way Life Goes (deluxe, 2017). Albumul asta a iesit initial cu cativa ani inainte si e un album foarte bun, asa ca am zis ca merita sa-l am in varianta asta. Mostra. It's gonna be a cold day in Hell, freezing in July, the devil back in Heaven pissing money from the sky...

Barren Earth - A Complex of Cages (2018). Pentru cine nu stie, Barren Earth e o trupa din care face parte si Sami, chitaristul Kreator. Avand in vedere ca, de cand a aparut el in peisaj, Kreator au inceput sa scoata albume date naibii de bune si, nu stiu cum sa explic, dar are un stil care... imi gadila urechile intr-un mod extrem de placut, cred ca e clar ca am fost extrem de curioasa. Sami plus death metal? Cool stuff! Mostra.

Trebuie sa mentionez si ambalajul pentru ca nu stiu ce e cu cartonul asta, dar nu aveti idee ce placut se simte la pipait... e catifelat?!

Si da, semnat de Sami. Ceea ce a fost ciudat, pentru ca... Mille! Eu luasem si bookletul asta la mine pentru ca voiam Renewal semnat, dar Sami si Speesy nu erau in trupa la vremea aia si ar fi fost ciudat sa le dau sa semneze un album pe care nu apar, asa ca macar pentru Sami aveam bookletul Barren Earth ca sa-l tin ocupat cu ceva si pe Speesy aveam in plan sa-l rog sa-mi scrie numele orasului pe poster. Doar ca Mille a apucat de tot in Viena... serios, de tot, inclusiv de gatul meu (ceea ce pe undeva e... yay, am fost strangulata de Mille, chiar daca doar in gluma) sau de markerul cu care il rugasem pe Speesy sa-mi scrie numele orasului pe poster... ceea ce da, a insemnat ca a scris el pe poster, nu Speesy. Si chiar daca i-a dat albumul Barren Earth lui Sami, i l-a dat si pe celalalt! Acum... eu sunt convinsa ca in aproape 20 de ani de cand Sami e in trupa asta, au fost destui oameni care i-au cerut sa semneze albume pe care nu apare si le-a semnat fara sa comenteze nimic, dar... tot e ciudat pentru mine!

Joe Perry - Sweetzerland Manifesto (2018). Nu e albumul meu preferat de la el, dar Joe Fucking Perry! Trebuia sa-l am si oricum sunt piese care imi plac. Si garantat as fi mers sa-l vad live daca si-ar fi adus miniturneul in Europa. Am luat in considerare Japonia, dar s-a dovedit a fi obscen de scump, plus aveam deja bilete la alte concerte fix atunci, plus tara in care nu inteleg nici macar alfabetul si in care majoritatea oamenilor nu inteleg engleza (ceea ce cam sugereaza ca ar fi fost si mai grav decat in Polonia), asa ca am renuntat.

Also: really cool photos, Zack!

Magnum - Lost On the Way to Eternity (2018). De ce nu i-am vazut in tuneul asta?

Metal Church - Damned If You Do (2018). Cu ceva vreme inainte sa iasa albumul, au inceput sa apara piese pe YouTube. Si fiecare mi-a placut mai mult decat precedenta. Bun album, de-abia astept sa-i vad live. Also, gorgeous artwork, just gorgeous!

Phil Campbell and the Bastard Sons - The Age of Absurdity (2018). Simpatic, chiar daca n-o sa faca lumea nici mai buna, nici mai rea. Get On Your Knees e piesa mea preferata, super catchy. Ce merita cu siguranta e sa-i vedeti live. Baietii sunt plini de energie, una aparent molipsitoare si daca va treziti sa cereti din timp, dispusi sa includa in setlist cam orice cover Motorhead. Stiti, din pacate, Lemmy... nu se mai intoarce...

Saxon - Thunderbolt (2018). Foarte bun album! Asa ca am apreciat faptul ca mai bine de jumatate din piese au facut setlistul in 2018. Sons of Odin e cel mai bun calmant pentru cand iesi in oras si iti faci draci de cati imbecili intalnesti.