on the verge of extinction... again

Mai tot ce tin minte dinaintea concertului asta e ca ma simteam ca dracu'. Stomacul si gleznele sunt una, dar dureri de cap eu nu patesc decat rar, foarte rar... sa zic o data pe an pare mult. Si s-a intamplat fix atunci. Macar vremea fusese ploioasa cam toata vara pana atunci.

Am incercat sa ma trezesc devreme in ziua concertului, nu prea mi-a iesit, am mers la cumparaturi dupa migdale, n-am gasit... ce sa zic, nu incepea deloc bine!

Apoi... un mic incident din timp ce treceam prin Herastrau in drum spre Romexpo (intotdeauna cobor la Aviatorilor si o iau prin parc, nu-mi place sa ma inghesui in mijloacele de transport de suprafata prin Bucuresti) si lingeam o inghetata cumparata de acolo. Un timp m-a oprit sa ma intrebe daca nu vreau sa-l gasesc pe Isus. As zice ca e posibil ca asta sa fi avut ceva de-a face cu tricoul meu (Motorhead England) pentru ca, aparent, Snaggletooth e ceva ce deranjaza crestinopatii. Sorry, buddy, not my line of work, try a private investigator, I didn't even know the dude was lost.

Ma rog, pierduta m-am simtit si eu putin cand am ajuns acolo, dar, incet- incet, peisajul a inceput sa se umple cu fete cunoscute. Vremea a fost bizara pe parcursul asteptarii la poarta, de la putina ploaie la soare arzator. Chestie care a facut pe cineva sa comenteze ca ar dori sa discute cu mintea luminata care a decis ca rockerii sa poarte negru si nu o culoare in care sa nu mori in soare... roz de exemplu! Eh, Dee Snider a incercat sa schimbe ceva in directia asta, dar din pacate nu multi i-au urmat exemplul...

Am avut un start prost la intrare, dar am recuperat pe parcurs si oricum ii stiam pe cei care ajunsesera inainte, asa ca am prins probabil cel mai bun loc cu putinta pentru mine, cam la un brat distanta de centru, dar nu fix in centru pentru ca oricum nu-mi place cum se simte bariera acolo. Yay!

Carthagods

Fusesem prea obosita sa ma documentez in privinta lor, asa ca am aflat pe loc ca sunt o trupa din Tunisia... lovita de incalzirea globala in Romania si cu un chitarist olandez.

Si nu, nu-i iau la misto cu fraza precedenta. Doar ca imaginati-va ce ochi mari am facut cand l-am vazut pe tipul inalt si blond cu chitara roz... initial am crezut ca halucinez eu, ceea ce n-ar fi fost imposibil in starea mea, dar nu, chiar era Timo Somers, pe care il mai vazusem cu Delain...

Cat despre partea cu incalzirea globala, la momentul in care urcasera ei pe scena se facuse chiar cald, ceea ce l-a facut pe solist sa spuna la un moment dat This is hot even for us... and we're from Tunisia! Never thought I'd be sweating like this in Romania one day...

Amuzat a fost si momentul in care a anuntat ca urmeaza o piesa lenta si now it's time to put up those lighters! Mhm. La ora 6 dupa-amiaza. In iulie. Pe foarte lumina. In Romania, unde uneori nici macar n-ai voie sa intri cu asa ceva. Nu ca nu s-ar putea intra cu destule chestii teoretic interzise, ca si eu am strecurat cate doua sucuri inauntru la cam fiecare concert din fierbintea vara a lui 2016, mai putin la Hollywood Vampires, cand am intrat doar cu cativa litri buni de apa. Apa de ploaie. In hanorac.

In fine. As zice ca au fost o alegere buna sa deschida seara. Tin minte The Devil's Dolls si Temperance. Si faptul ca au venit in public pentru Battle Beast si Judas Priest.

Rhemorha

O trupa din Siberia. Acum... nu radeti de mine, dar numele lor aduce a... remorca! Nu ca as avea cea mai mica idee despre limba lor sau de unde provine exact cuvantul in romana... credeam ca din franceza?!

In fine. Ei nu s-au mai plans de caldura, desi sunt convinsa ca temperatura era peste normalul lor. Au inceput cu Reason to Stay Alive si mai tin minte Rise of the Monster. Si ca au fost mai animati si au prins ceva mai bine la public.

Battle Beast

Fusesem incantata cand aflasem ca aveau sa fie deschidere. In mod normal, as eticheta stilul lor ca fiind putin cam "poppy" pentru mine, dar Noora are o voce incredibila. Si acum ca i-am vazut live, imi plac chiar mai mult!

Inainte sa inceapa, vremea s-a schimbat brusc iar, trecand de la fierbinte la racoroasa cu putin ploaie. Eh... n-a fost ca si cum n-as fi venit pregatita pentru orice sau ce avea sa urmeze n-avea sa ma ajute sa ma incalzesc.

Probabil si din cauza ca au fost in total patru trupe in seara aia, mi s-a parut destul de scurt. Daaar... intens. Am apreciat ca foarte multe piese de pe Bringer of Pain au facut setlistul pentru ca e albumul cu care i-am descoperit eu.

Au inceput in forta cu Straight to the Heart si Bringer of Pain. Apoi Familiar Hell, care imi place, dar, acasa e genul de piesa pe care o pot lasa pe fundal pentru ca apoi sa uit de ea. Fun is not what I'd label it when listening to it at home, but it was fun live.

Bastard Son of Odin a fost unul din cele mai animate momente ale serii - au atata energie pe scena si o buna dispozitie molipsitoare. E imposibil sa nu apreciezi asta, chiar daca majoritatea pieselor nu prea pot fi luate in serios. Dar pana la urma, probabil ca nici nu s-a dorit asta, cu unele exceptii pe ici pe colo. Cum ar fi King for a Day, care a fost si piesa cu care i-am descoperit si probabil e in continuare piesa mea preferata din tot ce au scos pana acum.

Beyond the Burning Skies, cu care au si incheiat, a sunat excelent acolo pe loc. Nu stiu cum sa explic, unele piese nu-mi atrag atentia prea tare acasa, dar atunci cand le aud live, e o alta poveste.

M-am facut si cu un setlist de la tobar la sfarsit - asa ca yay!

Judas Priest

Cortina. Imi pare rau ca n-am reusit sa prind mai mult din ea, era cam greu sa fac asta pentru ca era enorma, iar eu prea aproape de ea din moment ce stateam la gard (dar n-aveam de gand sa renunt la locul perfect doar pentru o poza), dar mi-a placut enorm si m-am holbat multisor la ea.

Am ales sa-i vad iar pentru ca... evenimentele recente. Dupa ce parea ca s-a cam incheiat odata cu neinspiratul Nostradamus si plecarea lui KK... Redeemer of Souls a fost o surpriza cum nu se poate mai placuta, concertul din 2015 excelent si Firepower la fel.

Dar... intre momentul in care mi-am luat biletul si concert, s-a retras si Glenn. Iar piesele noi, desi au fost tot trei, la fel ca in 2015, nu s-au mai nimerit sa fie fix preferatele mele de pe album.

Apoi nici sunetul n-a mai fost la fel (dupa cum avea sa comenteze Claudiu la sfarsit - bine ca stiam versurile). Per total, experienta a fost putin dezamagitoare, desi poate ca n-ar fi fost chiar asa daca as fi putut sa nu o compar cu cea din 2015. But I just could not feel their music the same way...

Poate putin bizar... partea mea preferata in seara aceea a fost momentul lui Scott Travis, absolut excelent. Motiv pentru care, desi am ramas destul de indiferenta la penele care zburau pe acolo, mi s-au aprins ochii cand omul a venit la sfarsit pe marginea scenei si m-a intrebat want?. Am dat din cap in semn ca da - how could I not, he was absofuckinlutely fabulous and I sure wanted a material memory of that. Asa ca mi-a aruncat batul. Doar ca in jurul meu erau oameni mai solizi, asa ca nu m-am ales decat cu degete invinetite. Si mi-a fost ciuda. Asa cum rar mi-a mai fost ciuda ca n-as fi prins ceva la un concert.

Si mi-a parut inca o data rau cand i-am spus Irinei... cum n-ai prins, gagico?!

Dupa concert

Cam ca Iron Maiden in 2016, asta a fost unul din concertele la care a venit toata lumea. Ceea ce nu e deloc un lucru rau, ma bucur si eu cand vad mutre cunoscute. Dar, avand in vedere ca eu imi facusem planul sa prind autobuzul de la 23:15, a fost putin bizar sa dau de atatia oameni care voiau sa stam de vorba, sa facem o poza (ceea ce sa fie clar, imi doresc si eu in mod normal, doar ca pentru seara aceea imi facusem planuri sa ma intorc devreme). Iar in cele din urma, nici n-au mai vrut sa ma lase sa plec singura. Sincer, probabil ca aratam ca moartea, desi durerea de cap se evaporase pe parcursul concertului.

M-as duce sa-i vad iar? Sincer? Da! Pentru ca nu vreau ca asta sa ramana ultima data cand ii vad. Am luat in considerare concertele cu Ozzy, dar sunt bilete si bilete cu early entry. Iar biletele cu early entry sunt peste €200. M-am gandit ca as putea sa comit totusi nebunia, dar mi-a trecut cand cineva mi-a trimis link cu pachetele VIP care sunt si alea cu un early entry mai "early" decat cel normal. Si daca putin peste €200 era de luat in considerare... peste €700 e clar nu!

La noi nu stiu daca mai revin dupa ce Metalhead n-au fost in stare sa le tina mustele afara din salata.

Vom vedea... No Surrender.