on the verge of extinction... again

ce cratita mare

cratita

Ma holbam la niste poze cu Saturn si satelitii sai si mi-a atras atentia asta.

That must have been one Hell of an impact. A fost primul meu gand in momentul ala. Craterul e absolut urias raportat la dimensiunile bolovanului lunii saturniene.

Daca am avea asa ceva pe planeta asta, am putea sa bagam un intreg continent intr-o astfel de cratita...

10 kilometri adancime. Nici Everestu' n-are 10 kilometri.

Bolovanu' e crapat si in partea cealalta din cauza impactului.

Must have been one Hell of an impact.

Incerc sa-mi imaginez cum a aratat, cum ar arata in cazul Pamantului un astfel de impact. Apa din ocean evaporandu-se, bucatele de planeta pierzandu-se in spatiu...

boala noua

Solar System Builder

Altii cu Farmville (sau cum dracu' se cheama, eu sunt ignoranta la capitolul asta, nici macar n-am cont de Facebook), eu cu... Solar System Builder! In decembrie 2010 descopeream Jigsaw Puzzle Generator si ajungeam sa pierd zilnic macar vreo doua ore din cauza lui, incercand mereu sa-mi imbunatatesc timpii - chiar, poate cineva sa coboare sub 3 minute? Tin minte ca cel mai bun timp al meu a fost de vreo 3 minute si 50 si ceva de secunde. Azi am dat de jucaria asta cu sistemul solar... si nu ma mai pot dezlipi de ea.

Chiar daca primul lucru pe care l-am aflat e ca... daca as fi creat eu sistemul nostru solar, ati fost morti pana acum. De fapt nici nu stiu daca Pamantul ar fi supravietuit suficient ca sa ajunga sa apara viata pe el. Si nu, faptul ca nu citesc niciodata instructiunile inainte n-a avut prea mult de-a face cu asta. Modul in care functioneaza jucaria asta e chiar foarte usor de inteles.

In primul rand, primiti o stea in jurul careia sa va construiti sistemul solar. Puteti sa selectati ce tip de stea (drace, mereu scriu star...

notite ametite

2 suns

Uiii... ce a iesit... De-abia astept primul single. Si restul albumului.

Sa luam o pensula. Si sa incepem sa pictam realitatile din jur in culori neobisnuite. Care s-ar putea sa fie perfect normale pe alte planete. De exemplu, pe o planeta aflata care nu se multumeste cu un singur soare, frunzele copacilor ar putea fi... negre! Si nuuu, asta nu inseamna deloc ca extraterestrii care o locuiesc ar fi niste pesimisti incurabili.

Pluto

Vacanta? Undeva departe? Pe Pluto, de exemplu? Mmm... mai bine nu. Se pare ca Pluto e un fel de Chełmno. Si se pare ca eu sunt dusa daca asta a fost prima chestie la care m-am gandit cand am citit articolul. A doua chestie la care m-am gandit a fost al doilea episod din Kommissar Rex (Ein perfekter Mord) si felul in care a fost ucisa Gerda (Veronica Ferres). Da, stiu, eu si Rexu' meu... A treia chestie la care m-am gandit... e probabil prima chestie la care s-ar fi gandit orice om normal: lectia aia de anatomie. Aia despre respiratie, in care era vorba si despre sobe si despre cum poti sa crapi cu cantitati mari de COHb in tine. Ceea ce imi aduce aminte... mda, nu-s normala...

YouTube stie ce-mi place. Clipul asta mi-a aparut la Recommended Videos.

[And it made me think that this world is a beautiful place and that things can get better...]

se rasucesc in mormant

Cine?
Nenea John Henry Chamberlain si fratii Martin, William si Frederick. In caz ca se intreaba cineva cine dracu' is astia... isi pune intrebarea gresita. Motivul? Titlul, bineinteles. Is morti! Pe vremea cand traiau insa... una din ocupatiile lor a fost arhitectura. Ca o fi fost ocupatia lor principala sau nu, asta nu mai stiu. Eu am auzit de ei din cauza realizarilor lor in domeniu.

De ce se invart in mormant?
De invidie, bineinteles. Pentru ca eu am realizat ceva ce bate una din cele mai tari realizari ale lor...

... Biblioteca din Birmingham, Birmingham fiind al doilea oras ca marime de la britanici. E cam cat Bucurestiul la capitolul suprafata si are cam jumatate din populatia Bucurestiului.

Ce-am realizat eu si de ce bate Biblioteca din Birmingham? Se spune ca o poza face cat o mie de cuvinte, asa ca mai jos este o poza cu realizarea lor (prima poza) si una cu realizarea mea (a doua poza).

Stiu, doar eu m-as fi putut gandi ca seamana...

Fara nici o legatura (in afara de faptul ca e vorba tot de morti): Edgar Allan Poe are fani extraterestri. La 206 milioane de ani lumina distanta (da, stiu ca e o afirmatie ridicola in conditiile in care el saracu' a crapat de-abia acum 160, bine, 161, da' 160 era frumos si rotund... e totusi un gand amuzant), miscarile galaxiilor NGC 6745 (hai ca e un numar usor de retinut, sunt patru cifre consecutive, dupa care se inverseaza primul grup de doua cu al doilea) rimeaza dupa cum curge The Raven... "and his eyes have all the seeming of a demon's that is dreaming, and the lamp-light o'er him streaming throws his shadow on the floor; and my soul from out that shadow that lies floating on the floor shall be lifted - nevermore!"

amestec de 8 ianuarie

  • In primul rand, La Multi Ani! Si, daca tot sunt la capitolul asta, La Multi Ani! si pentru David Bowie si Robby Krieger. Si, poate multora nu le spune nimic numele, dar tot intr-o zi 8 ianuarie s-a nascut acum 186 de ani si Wilkie Collins.
  • 8 ianuarie a fost data la care a murit Iwao Takamoto in 2007. Cine nu stie cine a fost omul n-a avut copilarie. Da, stiu, nu toata lumea e obsedata de desene animate vechi si in special de Scooby-Doo asa ca mine. Totusi... Tot in data de 8 ianuarie a murit si Steve Clark in 1991 (toata bucata, interviurile si Switch625 sunt de pe Visualize). Avea 30 de ani. Da, imi place mult Switch625...
  • Si in urma cu cateva ore am descoperit ca Heidi au din nou un site pe care exista ceva informatii. E posibil sa nu fie ceva nou. Dar na, eu tot scriam doar heidi.ro. Si asa nu mergea. Si nu merge nici acum. Trebuie sa scriu si www in fata. Plus ca ei si acum, pe 8 ianuarie, ne mai ureaza un an nou plin de bucurii. Eu parca stiam ca asta se face pana cel tarziu pe 6-7 ianuarie. Noutati in ceea ce priveste produsele? Doar doua. Una care nu-mi place. Nu vad sa mai existe tableta Heidi Sour Cherry Dark, singura tableta Heidi din cele care se mai gasesc acum in magazine care imi place cu adevarat. Probabil ca asta inseamna ca o sa dispara si asta, la fel cum au disparut si toate celelalte sortimente Heidi care mi-au placut vreodata cu adevarat. Si a aparut ceva nou, ceva ce n-am vazut inca prin magazine - trufe de ciocolata. Da, bine, stiu, probabil ar fi trebuit sa calc de mai mult de trei ori prin magazine de la Mos Nicolae incoace ca sa si observ ceva.
  • Initial am zis ca e o nebunie, dar ma tot bantuie de mai bine de o saptamana. Patru-cinci zile sa ma mai astepte. Mda, stiu, nu sunt normala. De-abia astept bonurile de masa ca sa le schimb si sa-mi iau animalu' de plus. Care da, e... e... mai mult decat adorabil si mare si pufos, dar... Pe undeva ma tem ca il vreau pentru ca... dupa tot ce a fost in vacanta asta, in rarele ocazii in care am iesit din casa, urasc si mai mult oamenii. Iar animalele de plus nu m-au dezamagit. Ma simt mai bine cand iau un pufos in brate. Ieri dimineata mi-a fost rau. Si imi era frig si tremuram. Asa ca tigrul de plus de 2 metri din pat a fost din nou de mare ajutor.

lumea lui "inca" vs. lumea lui "nu mai"

Lumi diferite. Un gand razlet. Different Worlds. Imi place mult piesa. Si tot albumul asta live. Si Magnum in general. I-am descoperit acum trei luni, la DeMaio. A Face in the Crowd. Nu stiu... A atins ceva acolo, in mine. Am ascultat-o de nenumarate ori, i-am innebunit pe toti cu ea. Si m-a facut sa vreau sa descopar si restul abumului... si restul albumelor semnate de trupa.

Inca ma comport ca un copil mic. Nu-mi convine ceva, imi iau jucariile si plec. Fara sa ofer macar posibilitatea negocierii. Eu sunt inflexibila, eu nu-mi negociez regulile. Si da, ma mandresc cu asta. Nu mereu, e drept. Daca e sa fiu sincera cu mine... Nu. Nu cred ca reusesc de fapt sa fac asta vreodata. Nu sunt sigura de propriile mele intentii. Mi-as dori sa pot fi. Insa mereu oscilez. Aceeasi situatie, multiple interpretari. Si nu stiu pe care sa o aleg ca fiind a mea. Mi-e greu sa aleg una. Mi-e teama ca ar putea fi gresita. Si de consecinte. Pentru ca eu sunt, asa cum am mai spus, inflexibila. Si mi-e mai teama de a fi inconsecventa decat de a intra cu viteza direct cu capul in zid. Nari dilatate la simplul gand ca as putea fi etichetata ca fiind inconsecventa. Si totusi instinctul de conservare... "Adaptabilitatea este adevarata masura a inteligentei" sau ceva de genul asta. Asa ne spunea profu' de engleza din clasa a opta. Adaptabilitatea. Da, poate transforma o situatie defavorabila intr-una favorabila. Castig dupa ce totul era impotriva. Castig. Dar costul castigului? Da, stiu raspunsul. Merita? Raspunsul la intrebarea asta nu-l mai stiu. Uneori? Nu e un raspuns suficient de bun. Nu ofera un procent, ceva exact.

Nu mai am suficienta energie? furie? nebunie? in mine sa incerc sa ma autodistrug atunci cand ceva a mers prost. Asta nu inseamna ca nu mai initiez actiunea. Doar ca pur si simplu nu ma mai pot trece ca tancul peste propriile mele sperante. Ceea ce nu e neaparat un lucru bun. Pentru ca de multe ori nu face decat sa prelungeasca agonia. Inainte era mai simplu. Puteam spune "gata! s-a terminat!" mult mai repede. Si asta imi dadea dreptul sa o iau de la capat, cu noi sperante. Acum imi ia mult mai mult timp sa imi revin dupa ce ceva a mers prost. Uneori incerc sa compensez. Sa fac altceva, orice. Dar sa fie ceva care sa nu-mi faca rau. Insa nu e usor. Daca nu e totul planificat in detaliu dinainte... e trist. Sigur va intra in functiune mecanismul vechi. Cel setat pe autodistrugere. La fel se intampla si daca e totul planificat in detaliu, dar ceva nu merge conform planului.

Alt gand razlet - "... but someting went horribly wrong". E din The Mummy: The Animated Series.

Nu mai vad totul doar in alb si negru. Ceea ce iar mi se pare trist uneori. Inainte totul era clar. Acum totul e mereu asa confuz. Am mai spus-o, de multe ori nu stiu daca e cazul sa ma scuz sau sa acuz. Nu stiu daca eu am abuzat de altii sau daca eu am fost abuzata. Una si aceeasi situatie, multiple perspective. Si nu stiu care reprezinta de fapt realitatea.

Mi-e asa frig acum. Si de-abia astept dimineata.

Alt gand razlet - ".../ Eagerly I wished the morrow;/ Vainly I had sought to borrow/ From my books surcease of sorrow,/ ..." - din The Raven de E.A. Poe.

mixed

... adica o mare varza!

O sa incep cu cele rele. Sau mai bine zis cu aia rai. Virusii. Care si-au gasit casa la mine.

Virus Warning Virus Warning
Asa ca acum va trebui sa reinstalez Windows-ul. Superba pierdere de timp! Ce ii doresc eu (si cred ca nu doar eu, pentru ca nu sunt singura care a patit-o) celui care m-a "fericit" cu "minunea" cred ca se poate vedea din fragmentele de conversatie de pe Y!M de mai jos:
Y!M scr cap
* Eu sunt aia rea care scrie cu albastru.

Si ca sa echilibrez un pic balanta la sfarsit, am asa:

Si acum e timpul sa formatez partitia cu Windows-ul si sa pun unul proaspat. Sper sa scap asa, fara sa formatez si partitiile cu muzica si desene animate.

Edit: Am un Windows proaspat si sper sa nu fie din nou probleme.

inghet

... desi nu e frig in casa.

"There's a logical explanation" dupa cum ar spune Velma. N-am dormit si e posibil ca si oboseala sa aiba ceva de-a face cu asta. Sau poate ca nu.

Punctul 1 de la postul precedent. Amestecat cu punctul 4 despre incredere si tradare. Coincidentele sunt doar coincidente sau cineva chiar s-a prins despre ce e vorba? Sunt furioasa. Bummm ma ajuta mereu, dar acum nu simt ca as merita sa-l ating. I'm not worthy. But I'll invest in my happiness because I'm sick and tired of investing in my self-destructive obsessions. One more time and then it's over - for good! Tomorrow things will be different. But it's always a lie. I haven't been able to make a change in 5 years of tomorrows.

So now I say today. I'll be worthy again. And I'll have other obsessions, but at least those make me happy.

Pour blood into perfume. Am cam jumatate de TB de muzica in format .mp3. Am ascultat multe. Ce mi-a placut la nebunie am si cumparat. 14 Shades of Grey mi se pare in continuare un album exceptional. Nimic de umplutura. Versuri cutremuratoare. Pentru ca le simt. Putin din mine. In melodiile astea trei.

Just listen to the words.

drops of sadness

Nu pot spune in nici un caz ca sunt trista zilele astea. Dar au existat momente si ganduri triste.

Imi cad acele de pe crengutele aduse din Poiana si prinse deasupra usii. S-au si ingalbenit - nu-mi vine sa cred ce repede s-a dus verdele ala sanatos. Nu prea vad cum ar mai putea sa apuce saptamana viitoare. Vreau sa le tin totusi pana la sfarsitul saptamanii. Iar anul viitor imi voi lua un bradut in ghiveci, dupa cum spuneam mai devreme. Si vreau sa gasesc niste instalatii tip plasa finute. Vreau... multe pentru Craciunul de anul viitor. Asa dezamagita sa fiu oare de faptul ca am reusit sa-l ignor atat de bine anul asta? E primul an din viata mea in care n-am avut nici brad natural, nici artificial (din asta am avut doar in 2006 si am revenit la brad natural anul trecut pentru ca ala artificial ni s-a parut la toti urat). Poate ca sunt intr-adevar extrem de dezamagita. Imi place ritualul de impodobire a bradului. Imi place beteala deasa-deasa. Imi plac multe instalatii vazute la altii, niciodata in magazine (sau poate ca nu stiu eu pe unde sa caut). Imi plac globurile mari si fragile de sticla pictate manual. Detest globurile de plastic. Imi plac si clopoteii, in special aceia vechi, traditionali, pictati manual. Tot pe post de decoratiuni, nu pot sa nu ma gandesc si la figurinele de turta dulce traditionala frumos decorate (e drept ca atunci cand vine vorba de dulce, sunt alte sortimente care plac mai mult papilelor mele gustative, dupa cum spuneam si aici). Ar mai fi si conurile de pin date cu bronz. And it seems my train of thought has left the station and is heading towards Dreamland...

Mi se pare putin trist sa ma uit la oameni atunci cand merg pe strada. Jumatate sunt cu haine negre sau gri. Imi place negrul, dar... nu stiu, pe undeva mi se pare trist. Nu inseamna ca mi-as dori sa vad cum toate lumea se imbraca in culori tipatoare. Combinatiile de genul mov-verde-galben (toate trei culori tari, asa cum am vazut ca sunt cam 80% din hainele unui anumit magazin) sunt un bun exemplu de "asa nu!" sau cel putin eu nu ma vad pe mine iesind din casa imbracata asa. Insa imi doresc sa am macar eu un strop de indrazneala in directia asta. Uneori sunt si eu prea prudenta. Stiu ca nu as trece de o anumita limita in ceea ce priveste numarul culorilor de pe mine si intensitatea lor. Uneori imi doresc insa sa fiu invizibila. Negrul nu ma face sa fiu invizibila. O dovedeste foarte bine incidentul din august. Si nici noaptea, chiar daca in mintea mea ma simt uneori protejata de intuneric (Alice Cooper put that nicely in Teenage Frankenstein: "... I can't walk in the day, I must walk in the night, stay in the shadows, stay out of the light..."). Insa in unele momente in care eu am ceva sa imi reprosez, fiecare privire a altcuiva e ca o oglinda a mintii mele si imi imaginez ca ma vede exact asa cum ma vad si eu in acele momente in care ma urasc. Mi-e dor de luna septembrie. N-aveam prea multe astfel de ganduri pe atunci... worried about my arm as I might have been. Si totusi imi plac culorile. Imi place rosul (obvious one, come to think of one of the passions I treasure and protect). Imi place rosul in combinatie cu negrul. Si rosul in combinatie cu galbenul sau albul. Imi place bejul. Imi place albastrul. Imi plac combinatiile de diverse nuante ale aceleiasi culori. Imi plac strampii cu modele de la Gatta. I want to be daring when it comes to clothing, but I don't feel like it all the time. Actually, there are so many times when I don't feel like it... too many for my taste.

ganduri de vineri seara

[don't know why i waited till Monday to post this...]

Vreau sa ies... simt nevoia sa ies. Voi iesi si imi voi lua o cutie de lapte si asa voi putea spune ca am iesit din casa. Spune-mi ca asa va fi. Nu. Stii bine ca nu va fi asa. Stii prea bine ca nu de asta vrei sa iesi.

Ies din bloc. Ploua. Si eu sunt cu castile in urechi. Nu mai aud nimic altceva in afara de muzica mea. Si nu mai simt nici un alt miros in afara de cel al buzelor mele... de fapt al balsamului de buze cu aroma de cocos si vanilie de la Yves Rocher. Devine oare mirosul lui mai puternic pe ploaie?

Imi place Bucurestiul noaptea. Imi place ca e mai putina lume decat ziua. Imi place ca nu vad toate gunoaiele. Imi plac luminile. Nu-mi place ploaia. Dar imi place sa constat ca datorita ploii sunt si mai putini oameni pe strada. Acum pot sa alerg fara sa ma mai doara mana. Not fast, not pretty, not serious or witty... Dar cu siguranta mai iute decat un om beat. Nu mai iute decat cainii vagabonzi. Hai sa va vad ca va luati de mine! Si strang bareta in mana si imi imaginez cum le-as pocni un ghiozdan peste bot. Numai sa se lege careva de mine! Animal pe doua, trei sau patru picioare... Si in continuare imi plimb mana pe bareta ghiozdanului.

Nu, nu la animalul asta pe 4 picioare ma refer. Il stiu si imi e foarte simpatic. E un pui de ciobanesc german pe care il striga Zapacila. Apare si dama in urma lui. Si inca un individ cu o chestie mica si urata. Mie imi plac doar cainii mari, puternici, sanatosi. Toata lumea isi scoate patrupedele la plimbare cand ploua?

Ah... holy shuffle! Obsesia mea de vreo sapte zile... Stop! Drace, nu ma bag in calea idiotului. Am si eu fantezii uneori, dar mi-ar fi frica sa merg asa pe motocicleta. Interesanta modalitate de a muri, totusi. Vreau o moarte adevarata. Nu neaparat in calea rapidului de Budapesta. Nu vreau sa mor in somn. Ar fi fost jalnic sa adorm pe masa de operatie si sa nu ma mai trezesc.

Si inca o umbra pe jos. Apare si cainele si nu mai strang bareta asa tare. Nici nu ma baga in seama... Oricum nu e genul care sa se lase intimidat de un ghiozdan peste bot. Imi plac foarte mult ciobanestii germani, asta chiar e un exemplar superb. Probabil cantareste mai mult decat mine... "E superb!" Si probabil sunt toata numai un zambet. "O, multumesc..." si zambeste si omul, iar mie nu-mi vine sa cred ca m-a auzit. In continuare cu castile in urechi si nu mai aud ce zice. Merg mai departe.

Ajung intotdeauna prima cand sunt agitata. Daca ar sti... Dar e adevarat. Am intarziat de foarte multe ori la cursurile care imi placeau, la care intelegeam materia... cand trebuia sa ma intalnesc cu oameni in prezenta carora ma puteam relaxa. Was I getting too relaxed? Dar in noaptea asta sunt agitata. 35 de minute in ploaie. "Abonatul..." Grrr! Incerc si pe celalalt numar. Nu raspunde.

I knew I hated the world. Muzica asta... e de rau cand sunt senina. Pentru ca am in creieras planuri sa fac o mare tampenie. Par calma. Chiar sunt calma. Doar ca urasc tot restul lumii. Si chiar o sa fac o mare tampenie. Maine. De fapt e deja "maine"... azi.

Dar mai intai... voi duce gunoiul. Cine dracu se mai machiaza doar pana un drum pana la ghena la aproape 1 am? Mai putin de 6 metri de la mine de la usa. Nu ma vede nimeni. Asta e si ideea. Mereu duc gunoiul la ore de genul asta. Ca sa nu fiu vazuta. Si nu ies niciodata machiata asa strident pe strada. Fardul gri l-am luat azi... de fapt ieri. Asta explica.

Dus. Dus fierbinte. Trei zile n-am avut apa. Miercuri, joi, vineri. It's over, it's over... But only for a few hours and you know that. It will never be over for good. Never. Not as long as I'm alive...

In the woods the fiends sigh, I swear I heard the demons neigh

Un titlu groaznic de lung, dar mai conteaza?

De inspiratie Insomnium (In the Groves of Death), versurile aici.

Prea lenesa sau prea obosita sa fac acum ceva in genul asta? (fan video I made for Amon Amarth's Gods of War Arise - I don't have that YouTube account anymore) Oricum nu mai conteaza...

Da, ma doare ca dracu'... e oare o surpriza? Nu, nu pot intinde mana. Dar nici asta nu e o surpriza, nu?

Pielea mea arata ca dracu' pe unde a fost sub bandaj timp de 3 saptamani si o zi. Greu de scapat de mirosul de transpiratie. Gel de dus cu aroma de portocale de Florida, gel de dus cu aroma de turta dulce si scortisoara, alt gel de dus cu aroma de portocale, gel de dus cu aroma de vin rosu, gel de dus cu aroma de grapefruit, gel de dus cu aroma de mure, gel de dus cu aroma de cafea, gel de dus cu aroma de lamaie, inca unul, gel de dus cu aroma de mandarine, doua geluri de dus cu aroma de ciocolata unul dupa altul, inca doua cu aroma de portocale, gel de dus cu aroma de vanilie, gel de dus cu aroma de struguri, gel de dus cu aroma de ananas, alt gel de dus cu aroma de lamaie... Matematica mea... eu m-am spalat pe fuga de 2 ori pe saptamana la spital, de fiecare data cand mi-au schimbat bandajele... si acum in disperare... Gherutele mele lasa santuri roz pe piele. Mai pot oare sa scap de mirosul asta de transpiratie?

Ma lipesc de perete si nu il simt la fel in ambele parti ale spatelui. Umerii mei nu mai au aceeasi forma. Nu vreau sa raman asa. Nu, nu, nu, nu, nuuuuuuuuu!!!! Nuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu!!!

Fug la congelator. Cuburile de gheata se topesc incet pe pielea mea. Vreau sa simt rece. Pe ochi, pe nari, pe buze, pe gat... Rece, rece!!! Am plans prea mult. Si in acelasi timp prea putin...

"Vrei sa vin acum la tine?" Si imi dau seama ca n-ar fi trebuit sa dau telefon. Vreau sa fiu singura, drace! Vreau sa fiu lasata in pace! Nu vreau sa ma vada nimeni asa, nu!

You're not weak, so don't show it... it's not, it's not really there, it's just false weakness! Mai exista ceva real? N-ar fi trebuit sa ma nasc. Oare chiar exist sau sunt doar un cosmar?

Imi place melodia, dar are un sfarsit optimist. Seara asta nu are asa ceva pentru mine... Dar oricum nu conteaza, nu?

Urlu, daram peretii... asta in mintea mea. Pe dinafara sunt sinistru de senina.