on the verge of extinction... again

Obiceiurile vechi (si proaste) mor greu. Stii care sunt consecintele, ai mai trecut prin asta de sute de ori, stii inclusiv ca de data asta nu ai timp sa repari ceea ce strici... dar tot nu te poti abtine. Si nu faci ceea ce ar fi in interesul tau sa faci. Nici macar tu nu stii de ce...

E bine sa ai o plasa de siguranta. S-ar putea sa-ti salveze viata. Din pacate, daca nu e prea solida... s-ar putea sa nu faca mai mult de atat.

Detest sa astept. Dupa altcineva, sa se intample ceva...

Detest sa nu mi se dea voie sa procedez asa cum vreau eu. Bineinteles ca in cazul asta, oricum tac si fortez lucrurile pe ascuns, dar tot nu-mi place...

Detest sa primesc sfaturi atunci cand nu le cer. Detest cand oamenii presupun ca ce se aplica pentru ei se aplica si pentru mine.

Cateodata, chiar daca nu pot spune ca sunt multumita, nu sunt nici nemultumita de ceea ce am facut. Detest ca in astfel de momente sa existe cineva care sa-mi fac o surpriza si sa strice totul.

Detest sa-mi ia altcineva apararea.

Un diamant e tot un diamant, chiar si in gunoi. Tineretea e frumoasa. Pentru ca e.

[A se remarca faptul ca de data asta n-am mai fost lenesa si am scris imediat dupa concert...]

Amorphis. I-am descoperit in urma cu vreo doi ani. Cu piesa asta. Bineinteles, multumirile merg din nou catre YouTube Related Videos. Am tot frecat-o, am inceput sa sap dupa alte piese. Si dupa o vreme am ajuns si la piesa asta. Si m-a pocnit ca am mai auzit-o candva. Nu stiu exact cand, stiu doar ca era inainte de facultate, nu stiu cum dracu' pentru ca nu ascultam mare lucru pe atunci... Dar tin minte clar acel "there are no flowers on your grave".

Acum aproximativ o jumatate de an au scos un nou album, The Beginning of Times. Primul dupa ce i-am descoperit eu. Merita ascultat...

M-am bucurat cand am auzit ca vin si la noi. Am vrut sa merg, dar asta a fost in mai multe momente sub semnul intrebarii. Am umblat ca nebuna pana am reusit sa-mi iau bilet la concert. Vodafone, Orange, Humanitas, Germanos... ba n-au hartie pe care sa printeze, ba sunt biletele blocate si nu se pot cumpara... Complet ilogic, dar incepusem sa ma gandesc ca poate n-ar trebui sa merg, poate exista un motiv pentru care tot incerc sa-mi cumpar bilet si nu pot. Dar pana la urma mi-am luat bilet de la diverta. Si apoi saptamana trecuta...

O dupa-amiaza si o seara. Ale zilei de joi ambele. Cineva probabil renoveaza, demoleaza, sparge... nu stiu exact, ca nu m-am plimbat pe la toti vecinii de deasupra mea ca sa aflu care ce face.

Ce stiu e ca la inceput a fost o masina de gaurit. Dupa-amiaza. Probabil omul lucreaza pana la ora aia. In general nu ma deranjeaza prea tare masinile de gaurit, indiferent de ora. Poate doar daca ma uit la desene animate. Pentru ca in orice alta situatie dau muzica la maxim. Mai mult pentru linistea mea sufleteasca, pentru a sti ca am reactionat... Asta din cauza ca muzica la "maxim" pe laptop inseamna ca nici macar nu se aude daca aprind aragazul. Nu glumesc, daca sunt in bucatarie langa aragaz cand sunt ochiurile aprinse, eu nu mai aud muzica din cauza lor. Ca laptopul meu nu poate mai mult. Daca leg boxele la laptop... incepe sa vibreze mobila. Dar nu-mi mai place mie cum suna. Direct din laptop (sau din telefon) totul suna mai "metalic". Si m-am obisnuit asa. Deci enervatul vecinilor cu boxele iese din schema. Pentru ca inainte sa-mi reuseasca asta, imi reuseste sa ma enervez eu pentru ca imi pare ca totul suna asa murdar si infundat.

Uiii... ce a iesit... De-abia astept primul single. Si restul albumului.

Sa luam o pensula. Si sa incepem sa pictam realitatile din jur in culori neobisnuite. Care s-ar putea sa fie perfect normale pe alte planete. De exemplu, pe o planeta aflata care nu se multumeste cu un singur soare, frunzele copacilor ar putea fi... negre! Si nuuu, asta nu inseamna deloc ca extraterestrii care o locuiesc ar fi niste pesimisti incurabili.

Vacanta? Undeva departe? Pe Pluto, de exemplu? Mmm... mai bine nu. Se pare ca Pluto e un fel de Chełmno. Si se pare ca eu sunt dusa daca asta a fost prima chestie la care m-am gandit cand am citit articolul. A doua chestie la care m-am gandit a fost al doilea episod din Kommissar Rex (Ein perfekter Mord) si felul in care a fost ucisa Gerda (Veronica Ferres). Da, stiu, eu si Rexu' meu... A treia chestie la care m-am gandit... e probabil prima chestie la care s-ar fi gandit orice om normal: lectia aia de anatomie. Aia despre respiratie, in care era vorba si despre sobe si despre cum poti sa crapi cu cantitati mari de COHb in tine. Ceea ce imi aduce aminte... mda, nu-s normala...

YouTube stie ce-mi place. Clipul asta mi-a aparut la Recommended Videos.

[And it made me think that this world is a beautiful place and that things can get better...]

... I think we used to call it Hell...

De prima data cand m-am impiedicat de ea pe youtube am stiut ca am mai auzit-o. Acum mult timp, inainte sa vin in Bucuresti. Putin ciudat, nu ma pasiona genul asta de muzica pe vremea aia... cand de-abia descoperisem Aerosmith si Staind erau inca ceva prea extrem pentru mine. Si totusi... suna foarte cunoscut si mai era si acel "there are no flowers on your grave..."