on the verge of extinction... again

Vreau sa ies... simt nevoia sa ies. Voi iesi si imi voi lua o cutie de lapte si asa voi putea spune ca am iesit din casa. Spune-mi ca asa va fi. Nu. Stii bine ca nu va fi asa. Stii prea bine ca nu de asta vrei sa iesi.

Ies din bloc. Ploua. Si eu sunt cu castile in urechi. Nu mai aud nimic altceva in afara de muzica mea. Si nu mai simt nici un alt miros in afara de cel al buzelor mele... de fapt al balsamului de buze cu aroma de cocos si vanilie de la Yves Rocher. Devine oare mirosul lui mai puternic pe ploaie?

Imi place Bucurestiul noaptea. Imi place ca e mai putina lume decat ziua. Imi place ca nu vad toate gunoaiele. Imi plac luminile. Nu-mi place ploaia. Dar imi place sa constat ca datorita ploii sunt si mai putini oameni pe strada. Acum pot sa alerg fara sa ma mai doara mana. Not fast, not pretty, not serious or witty... Dar cu siguranta mai iute decat un om beat. Nu mai iute decat cainii vagabonzi. Hai sa va vad ca va luati de mine! Si strang bareta in mana si imi imaginez cum le-as pocni un ghiozdan peste bot. Numai sa se lege careva de mine! Animal pe doua, trei sau patru picioare... Si in continuare imi plimb mana pe bareta ghiozdanului.

Nu, nu la animalul asta pe 4 picioare ma refer. Il stiu si imi e foarte simpatic. E un pui de ciobanesc german pe care il striga Zapacila. Apare si dama in urma lui. Si inca un individ cu o chestie mica si urata. Mie imi plac doar cainii mari, puternici, sanatosi. Toata lumea isi scoate patrupedele la plimbare cand ploua?

Ah... holy shuffle! Obsesia mea de vreo sapte zile... Stop! Drace, nu ma bag in calea idiotului. Am si eu fantezii uneori, dar mi-ar fi frica sa merg asa pe motocicleta. Interesanta modalitate de a muri, totusi. Vreau o moarte adevarata. Nu neaparat in calea rapidului de Budapesta. Nu vreau sa mor in somn. Ar fi fost jalnic sa adorm pe masa de operatie si sa nu ma mai trezesc.

Si inca o umbra pe jos. Apare si cainele si nu mai strang bareta asa tare. Nici nu ma baga in seama... Oricum nu e genul care sa se lase intimidat de un ghiozdan peste bot. Imi plac foarte mult ciobanestii germani, asta chiar e un exemplar superb. Probabil cantareste mai mult decat mine... "E superb!" Si probabil sunt toata numai un zambet. "O, multumesc..." si zambeste si omul, iar mie nu-mi vine sa cred ca m-a auzit. In continuare cu castile in urechi si nu mai aud ce zice. Merg mai departe.

Ajung intotdeauna prima cand sunt agitata. Daca ar sti... Dar e adevarat. Am intarziat de foarte multe ori la cursurile care imi placeau, la care intelegeam materia... cand trebuia sa ma intalnesc cu oameni in prezenta carora ma puteam relaxa. Was I getting too relaxed? Dar in noaptea asta sunt agitata. 35 de minute in ploaie. "Abonatul..." Grrr! Incerc si pe celalalt numar. Nu raspunde.

I knew I hated the world. Muzica asta... e de rau cand sunt senina. Pentru ca am in creieras planuri sa fac o mare tampenie. Par calma. Chiar sunt calma. Doar ca urasc tot restul lumii. Si chiar o sa fac o mare tampenie. Maine. De fapt e deja "maine"... azi.

Dar mai intai... voi duce gunoiul. Cine dracu se mai machiaza doar pana un drum pana la ghena la aproape 1 am? Mai putin de 6 metri de la mine de la usa. Nu ma vede nimeni. Asta e si ideea. Mereu duc gunoiul la ore de genul asta. Ca sa nu fiu vazuta. Si nu ies niciodata machiata asa strident pe strada. Fardul gri l-am luat azi... de fapt ieri. Asta explica.