on the verge of extinction... again

and another one turns 60...

Whitesnake, Bucuresti, 8 iulie 2008

De data asta e vorba de David Coverdale. Am auzit pentru prima data de el si de Whitesnake prin 2005. Dupa ce mi-am facut si eu un sistem cu un hard mai incapator de 2GB, dar inainte sa ajung sa am si net acasa. In perioada aia imi parazitam colegii de facultate mai norocosi decat mine din punctul asta de vedere. Si ma intorceam acasa cu discurile reinscriptibile pline cu muzici, desene animate, documentare, videoclipuri, uneori intregi curse de F1 sau concerte. Plus o groaza de pagini salvate cu informatii despre muzicile noi descoperite. Printre cele mai interesante chestii cu care m-am intors vreodata acasa a fost si documentarele Hard n Heavy. Cel putin pentru mine a fost foarte interesant pentru ca la vremea respectiva puteam sa numar pe degete numele prezente in documentar care imi erau deja cunoscute. Nu mai auzisem de Whitesnake sau de David Coverdale... pana la segmentul asta. Bineinteles ca atunci cand am inceput sa "sap" am descoperit ca mai auzisem totusi doua piese Whitesnake. Deloc surprinzator... era vorba de Is This Love si Here I Go Again. Bineinteles ca am continuat sa "sap" si am descoperit ca urechiusele mele mai facusera cunostinta in trecut si cu o alta piesa (doar ca la vremea respectiva nu stiusem ce-i cu ea) - asta.

2008. Mi-am dorit suficient de tare sa-i vad. Asa ca in ziua de 8 iulie am fost acolo, la Romexpo. Nu am poze. Nu mai bune decat cea de sus. Am o groaza de poze cu Def Leppard, dar la cateva minute dupa ce au intrat Coverdale & co pe scena... mi se terminat bateria telefonului. Am apucat sa fac fix doua poze. Cea neclara de mai sus (dar na, oribila cum e... e a mea, facuta de mine!) si una in care am prins niste brate din stanga si un cap al unui presar. Si atat. Am plecat de acolo gandindu-ma ca vreau sa-i vad iar daca mai vin. Anul asta au venit iar. Si am avut bilet si m-am dus... dar m-am carat dupa Trooper.

Macar i-am vazut in 2008, macar stiu ca m-am simtit atunci bine...

more random stupid stuff

La ce e bun (for)molu' mall-ul la casa in orasu' omului. Pai... sa zicem ca mi s-a facut rau intr-o intersectie. Si la cativa zeci de metri era intrarea intr-un mall. Asa ca am avut un moment de geniu si am intrat. Si m-am apucat sa scanez oamenii din jur. Paza, ceva? Sau orice fel de angajati? Sau pe cine sa intreb de o toaleta? Primele 15-20 de secunde au fost tortura. Pana am reperat un nene de la paza. Mi-a dat omu' indicatii. Hmmm... eu ma laud ca ma descurc bine la capitolul orientare. Doar ca azi a mai trebuit sa o intreb si pe o tanti cu o matura si un faras si era sa o mai intreb si pe una care vindea... aaa... aaa... dracu' stie ce, eu nu stiu, n-am fost atenta, stiu doar ca vindea ceva la un stand in mijlocul drumului, da' nu m-a interesat ce, ma interesa doar sa gasesc dracului nenorocita aia de toaleta. Asa ca la asta e bun formolu' la casa omului.

on the phone with AC/DC...

Live from Budapest... Thank you, girl!

Nu ca s-ar fi inteles cine stie ce... dar tot a fost o senzatie fenomenala. Am inchis ochii si am incercat sa mi-i imaginez.

Poate vor veni si pe la noi candva. Pana atunci, am bilet pentru ziua a doua de B'ESTFEST cand vor veni Motorhead. Si, exceptand un neprevazut tragic, voi fi acolo... chiar in fata, la gard, asa cum am fost anul trecut la Whitesnake & Def Leppard.

    Edit:
  1. A se citi asta - sterg comentariile cu anonim, indiferent de continut.
  2. Sper sa ajung si la Manowar si la Santana, dar trebuie mai intai sa fac rost de bani pentru bilete.

ganduri de vineri seara

[don't know why i waited till Monday to post this...]

Vreau sa ies... simt nevoia sa ies. Voi iesi si imi voi lua o cutie de lapte si asa voi putea spune ca am iesit din casa. Spune-mi ca asa va fi. Nu. Stii bine ca nu va fi asa. Stii prea bine ca nu de asta vrei sa iesi.

Ies din bloc. Ploua. Si eu sunt cu castile in urechi. Nu mai aud nimic altceva in afara de muzica mea. Si nu mai simt nici un alt miros in afara de cel al buzelor mele... de fapt al balsamului de buze cu aroma de cocos si vanilie de la Yves Rocher. Devine oare mirosul lui mai puternic pe ploaie?

Imi place Bucurestiul noaptea. Imi place ca e mai putina lume decat ziua. Imi place ca nu vad toate gunoaiele. Imi plac luminile. Nu-mi place ploaia. Dar imi place sa constat ca datorita ploii sunt si mai putini oameni pe strada. Acum pot sa alerg fara sa ma mai doara mana. Not fast, not pretty, not serious or witty... Dar cu siguranta mai iute decat un om beat. Nu mai iute decat cainii vagabonzi. Hai sa va vad ca va luati de mine! Si strang bareta in mana si imi imaginez cum le-as pocni un ghiozdan peste bot. Numai sa se lege careva de mine! Animal pe doua, trei sau patru picioare... Si in continuare imi plimb mana pe bareta ghiozdanului.

Nu, nu la animalul asta pe 4 picioare ma refer. Il stiu si imi e foarte simpatic. E un pui de ciobanesc german pe care il striga Zapacila. Apare si dama in urma lui. Si inca un individ cu o chestie mica si urata. Mie imi plac doar cainii mari, puternici, sanatosi. Toata lumea isi scoate patrupedele la plimbare cand ploua?

Ah... holy shuffle! Obsesia mea de vreo sapte zile... Stop! Drace, nu ma bag in calea idiotului. Am si eu fantezii uneori, dar mi-ar fi frica sa merg asa pe motocicleta. Interesanta modalitate de a muri, totusi. Vreau o moarte adevarata. Nu neaparat in calea rapidului de Budapesta. Nu vreau sa mor in somn. Ar fi fost jalnic sa adorm pe masa de operatie si sa nu ma mai trezesc.

Si inca o umbra pe jos. Apare si cainele si nu mai strang bareta asa tare. Nici nu ma baga in seama... Oricum nu e genul care sa se lase intimidat de un ghiozdan peste bot. Imi plac foarte mult ciobanestii germani, asta chiar e un exemplar superb. Probabil cantareste mai mult decat mine... "E superb!" Si probabil sunt toata numai un zambet. "O, multumesc..." si zambeste si omul, iar mie nu-mi vine sa cred ca m-a auzit. In continuare cu castile in urechi si nu mai aud ce zice. Merg mai departe.

Ajung intotdeauna prima cand sunt agitata. Daca ar sti... Dar e adevarat. Am intarziat de foarte multe ori la cursurile care imi placeau, la care intelegeam materia... cand trebuia sa ma intalnesc cu oameni in prezenta carora ma puteam relaxa. Was I getting too relaxed? Dar in noaptea asta sunt agitata. 35 de minute in ploaie. "Abonatul..." Grrr! Incerc si pe celalalt numar. Nu raspunde.

I knew I hated the world. Muzica asta... e de rau cand sunt senina. Pentru ca am in creieras planuri sa fac o mare tampenie. Par calma. Chiar sunt calma. Doar ca urasc tot restul lumii. Si chiar o sa fac o mare tampenie. Maine. De fapt e deja "maine"... azi.

Dar mai intai... voi duce gunoiul. Cine dracu se mai machiaza doar pana un drum pana la ghena la aproape 1 am? Mai putin de 6 metri de la mine de la usa. Nu ma vede nimeni. Asta e si ideea. Mereu duc gunoiul la ore de genul asta. Ca sa nu fiu vazuta. Si nu ies niciodata machiata asa strident pe strada. Fardul gri l-am luat azi... de fapt ieri. Asta explica.

Dus. Dus fierbinte. Trei zile n-am avut apa. Miercuri, joi, vineri. It's over, it's over... But only for a few hours and you know that. It will never be over for good. Never. Not as long as I'm alive...