drops of sadness
Nu pot spune in nici un caz ca sunt trista zilele astea. Dar au existat momente si ganduri triste.
Imi cad acele de pe crengutele aduse din Poiana si prinse deasupra usii. S-au si ingalbenit - nu-mi vine sa cred ce repede s-a dus verdele ala sanatos. Nu prea vad cum ar mai putea sa apuce saptamana viitoare. Vreau sa le tin totusi pana la sfarsitul saptamanii. Iar anul viitor imi voi lua un bradut in ghiveci, dupa cum spuneam mai devreme. Si vreau sa gasesc niste instalatii tip plasa finute. Vreau... multe pentru Craciunul de anul viitor. Asa dezamagita sa fiu oare de faptul ca am reusit sa-l ignor atat de bine anul asta? E primul an din viata mea in care n-am avut nici brad natural, nici artificial (din asta am avut doar in 2006 si am revenit la brad natural anul trecut pentru ca ala artificial ni s-a parut la toti urat). Poate ca sunt intr-adevar extrem de dezamagita. Imi place ritualul de impodobire a bradului. Imi place beteala deasa-deasa. Imi plac multe instalatii vazute la altii, niciodata in magazine (sau poate ca nu stiu eu pe unde sa caut). Imi plac globurile mari si fragile de sticla pictate manual. Detest globurile de plastic. Imi plac si clopoteii, in special aceia vechi, traditionali, pictati manual. Tot pe post de decoratiuni, nu pot sa nu ma gandesc si la figurinele de turta dulce traditionala frumos decorate (e drept ca atunci cand vine vorba de dulce, sunt alte sortimente care plac mai mult papilelor mele gustative, dupa cum spuneam si aici). Ar mai fi si conurile de pin date cu bronz. And it seems my train of thought has left the station and is heading towards Dreamland...
Mi se pare putin trist sa ma uit la oameni atunci cand merg pe strada. Jumatate sunt cu haine negre sau gri. Imi place negrul, dar... nu stiu, pe undeva mi se pare trist. Nu inseamna ca mi-as dori sa vad cum toate lumea se imbraca in culori tipatoare. Combinatiile de genul mov-verde-galben (toate trei culori tari, asa cum am vazut ca sunt cam 80% din hainele unui anumit magazin) sunt un bun exemplu de "asa nu!" sau cel putin eu nu ma vad pe mine iesind din casa imbracata asa. Insa imi doresc sa am macar eu un strop de indrazneala in directia asta. Uneori sunt si eu prea prudenta. Stiu ca nu as trece de o anumita limita in ceea ce priveste numarul culorilor de pe mine si intensitatea lor. Uneori imi doresc insa sa fiu invizibila. Negrul nu ma face sa fiu invizibila. O dovedeste foarte bine incidentul din august. Si nici noaptea, chiar daca in mintea mea ma simt uneori protejata de intuneric (Alice Cooper put that nicely in Teenage Frankenstein: "... I can't walk in the day, I must walk in the night, stay in the shadows, stay out of the light..."). Insa in unele momente in care eu am ceva sa imi reprosez, fiecare privire a altcuiva e ca o oglinda a mintii mele si imi imaginez ca ma vede exact asa cum ma vad si eu in acele momente in care ma urasc. Mi-e dor de luna septembrie. N-aveam prea multe astfel de ganduri pe atunci... worried about my arm as I might have been. Si totusi imi plac culorile. Imi place rosul (obvious one, come to think of one of the passions I treasure and protect). Imi place rosul in combinatie cu negrul. Si rosul in combinatie cu galbenul sau albul. Imi place bejul. Imi place albastrul. Imi plac combinatiile de diverse nuante ale aceleiasi culori. Imi plac strampii cu modele de la Gatta. I want to be daring when it comes to clothing, but I don't feel like it all the time. Actually, there are so many times when I don't feel like it... too many for my taste.
Imi cad acele de pe crengutele aduse din Poiana si prinse deasupra usii. S-au si ingalbenit - nu-mi vine sa cred ce repede s-a dus verdele ala sanatos. Nu prea vad cum ar mai putea sa apuce saptamana viitoare. Vreau sa le tin totusi pana la sfarsitul saptamanii. Iar anul viitor imi voi lua un bradut in ghiveci, dupa cum spuneam mai devreme. Si vreau sa gasesc niste instalatii tip plasa finute. Vreau... multe pentru Craciunul de anul viitor. Asa dezamagita sa fiu oare de faptul ca am reusit sa-l ignor atat de bine anul asta? E primul an din viata mea in care n-am avut nici brad natural, nici artificial (din asta am avut doar in 2006 si am revenit la brad natural anul trecut pentru ca ala artificial ni s-a parut la toti urat). Poate ca sunt intr-adevar extrem de dezamagita. Imi place ritualul de impodobire a bradului. Imi place beteala deasa-deasa. Imi plac multe instalatii vazute la altii, niciodata in magazine (sau poate ca nu stiu eu pe unde sa caut). Imi plac globurile mari si fragile de sticla pictate manual. Detest globurile de plastic. Imi plac si clopoteii, in special aceia vechi, traditionali, pictati manual. Tot pe post de decoratiuni, nu pot sa nu ma gandesc si la figurinele de turta dulce traditionala frumos decorate (e drept ca atunci cand vine vorba de dulce, sunt alte sortimente care plac mai mult papilelor mele gustative, dupa cum spuneam si aici). Ar mai fi si conurile de pin date cu bronz. And it seems my train of thought has left the station and is heading towards Dreamland...
Mi se pare putin trist sa ma uit la oameni atunci cand merg pe strada. Jumatate sunt cu haine negre sau gri. Imi place negrul, dar... nu stiu, pe undeva mi se pare trist. Nu inseamna ca mi-as dori sa vad cum toate lumea se imbraca in culori tipatoare. Combinatiile de genul mov-verde-galben (toate trei culori tari, asa cum am vazut ca sunt cam 80% din hainele unui anumit magazin) sunt un bun exemplu de "asa nu!" sau cel putin eu nu ma vad pe mine iesind din casa imbracata asa. Insa imi doresc sa am macar eu un strop de indrazneala in directia asta. Uneori sunt si eu prea prudenta. Stiu ca nu as trece de o anumita limita in ceea ce priveste numarul culorilor de pe mine si intensitatea lor. Uneori imi doresc insa sa fiu invizibila. Negrul nu ma face sa fiu invizibila. O dovedeste foarte bine incidentul din august. Si nici noaptea, chiar daca in mintea mea ma simt uneori protejata de intuneric (Alice Cooper put that nicely in Teenage Frankenstein: "... I can't walk in the day, I must walk in the night, stay in the shadows, stay out of the light..."). Insa in unele momente in care eu am ceva sa imi reprosez, fiecare privire a altcuiva e ca o oglinda a mintii mele si imi imaginez ca ma vede exact asa cum ma vad si eu in acele momente in care ma urasc. Mi-e dor de luna septembrie. N-aveam prea multe astfel de ganduri pe atunci... worried about my arm as I might have been. Si totusi imi plac culorile. Imi place rosul (obvious one, come to think of one of the passions I treasure and protect). Imi place rosul in combinatie cu negrul. Si rosul in combinatie cu galbenul sau albul. Imi place bejul. Imi place albastrul. Imi plac combinatiile de diverse nuante ale aceleiasi culori. Imi plac strampii cu modele de la Gatta. I want to be daring when it comes to clothing, but I don't feel like it all the time. Actually, there are so many times when I don't feel like it... too many for my taste.
2 pareri
- cine
- Thomas Moon
- cand
- marți, 6 ianuarie 2009 la 09:17:00 EET
Intitdeauna port haine viu colorate, fara riscul de a ma erija intr-un clovn stradal, fara a exagera in exprimarea optimismului prin imbracaminte.
Thomas
- cine
- brontozaurel
- cand
- marți, 6 ianuarie 2009 la 11:36:00 EET
Da-ti si tu cu parerea!
Mai jos se pot scrie tampenii. Nu mai mari ca alea de mai sus...
Insa inainte de orice altceva, vezi cum se comenteaza: indrumar tehnic si reguli!
HTML acceptat: <b>, <i>, <a href=""> (fara alte atribute)