on the verge of extinction... again

obsesii

Am scris despre asta intr-un raspuns la un comentariu, dar am zis ca merita sa apara intr-o postare. Pentru ca mie mi-a placut enorm Jules Verne cand eram mica. Despre ce este vorba? Despre faptul ca Adevarul relanseaza colectia Jules Verne (link, screenshot). Miercurea asta si miercurea viitoare volumele vor fi gratuite, iar din 27 ianuarie vor costa 11 lei. Un pret excelent pentru o carte buna, zic eu.

"Catching dog-nappers is our business. After all, Scooby-Doo is a dog and we love him very much." Imi tot revine in minte replica asta. E din Decoy for a Dognapper (link, screenshot), al cincilea episod din primul sezon al seriei Scooby-Doo, Where are You? A fost prima serie Scooby-Doo produsa vreodata. Si prima pe care am vazut-o eu. Primele doua episoade pe care le-am vazut au fost Mine Your Own Business (link, screenshot) si The Backstage Rage (link, screenshot). Si au devenit desenele mele preferate.

amestec de 8 ianuarie

  • In primul rand, La Multi Ani! Si, daca tot sunt la capitolul asta, La Multi Ani! si pentru David Bowie si Robby Krieger. Si, poate multora nu le spune nimic numele, dar tot intr-o zi 8 ianuarie s-a nascut acum 186 de ani si Wilkie Collins.
  • 8 ianuarie a fost data la care a murit Iwao Takamoto in 2007. Cine nu stie cine a fost omul n-a avut copilarie. Da, stiu, nu toata lumea e obsedata de desene animate vechi si in special de Scooby-Doo asa ca mine. Totusi... Tot in data de 8 ianuarie a murit si Steve Clark in 1991 (toata bucata, interviurile si Switch625 sunt de pe Visualize). Avea 30 de ani. Da, imi place mult Switch625...
  • Si in urma cu cateva ore am descoperit ca Heidi au din nou un site pe care exista ceva informatii. E posibil sa nu fie ceva nou. Dar na, eu tot scriam doar heidi.ro. Si asa nu mergea. Si nu merge nici acum. Trebuie sa scriu si www in fata. Plus ca ei si acum, pe 8 ianuarie, ne mai ureaza un an nou plin de bucurii. Eu parca stiam ca asta se face pana cel tarziu pe 6-7 ianuarie. Noutati in ceea ce priveste produsele? Doar doua. Una care nu-mi place. Nu vad sa mai existe tableta Heidi Sour Cherry Dark, singura tableta Heidi din cele care se mai gasesc acum in magazine care imi place cu adevarat. Probabil ca asta inseamna ca o sa dispara si asta, la fel cum au disparut si toate celelalte sortimente Heidi care mi-au placut vreodata cu adevarat. Si a aparut ceva nou, ceva ce n-am vazut inca prin magazine - trufe de ciocolata. Da, bine, stiu, probabil ar fi trebuit sa calc de mai mult de trei ori prin magazine de la Mos Nicolae incoace ca sa si observ ceva.
  • Initial am zis ca e o nebunie, dar ma tot bantuie de mai bine de o saptamana. Patru-cinci zile sa ma mai astepte. Mda, stiu, nu sunt normala. De-abia astept bonurile de masa ca sa le schimb si sa-mi iau animalu' de plus. Care da, e... e... mai mult decat adorabil si mare si pufos, dar... Pe undeva ma tem ca il vreau pentru ca... dupa tot ce a fost in vacanta asta, in rarele ocazii in care am iesit din casa, urasc si mai mult oamenii. Iar animalele de plus nu m-au dezamagit. Ma simt mai bine cand iau un pufos in brate. Ieri dimineata mi-a fost rau. Si imi era frig si tremuram. Asa ca tigrul de plus de 2 metri din pat a fost din nou de mare ajutor.

lumea lui "inca" vs. lumea lui "nu mai"

Lumi diferite. Un gand razlet. Different Worlds. Imi place mult piesa. Si tot albumul asta live. Si Magnum in general. I-am descoperit acum trei luni, la DeMaio. A Face in the Crowd. Nu stiu... A atins ceva acolo, in mine. Am ascultat-o de nenumarate ori, i-am innebunit pe toti cu ea. Si m-a facut sa vreau sa descopar si restul abumului... si restul albumelor semnate de trupa.

Inca ma comport ca un copil mic. Nu-mi convine ceva, imi iau jucariile si plec. Fara sa ofer macar posibilitatea negocierii. Eu sunt inflexibila, eu nu-mi negociez regulile. Si da, ma mandresc cu asta. Nu mereu, e drept. Daca e sa fiu sincera cu mine... Nu. Nu cred ca reusesc de fapt sa fac asta vreodata. Nu sunt sigura de propriile mele intentii. Mi-as dori sa pot fi. Insa mereu oscilez. Aceeasi situatie, multiple interpretari. Si nu stiu pe care sa o aleg ca fiind a mea. Mi-e greu sa aleg una. Mi-e teama ca ar putea fi gresita. Si de consecinte. Pentru ca eu sunt, asa cum am mai spus, inflexibila. Si mi-e mai teama de a fi inconsecventa decat de a intra cu viteza direct cu capul in zid. Nari dilatate la simplul gand ca as putea fi etichetata ca fiind inconsecventa. Si totusi instinctul de conservare... "Adaptabilitatea este adevarata masura a inteligentei" sau ceva de genul asta. Asa ne spunea profu' de engleza din clasa a opta. Adaptabilitatea. Da, poate transforma o situatie defavorabila intr-una favorabila. Castig dupa ce totul era impotriva. Castig. Dar costul castigului? Da, stiu raspunsul. Merita? Raspunsul la intrebarea asta nu-l mai stiu. Uneori? Nu e un raspuns suficient de bun. Nu ofera un procent, ceva exact.

Nu mai am suficienta energie? furie? nebunie? in mine sa incerc sa ma autodistrug atunci cand ceva a mers prost. Asta nu inseamna ca nu mai initiez actiunea. Doar ca pur si simplu nu ma mai pot trece ca tancul peste propriile mele sperante. Ceea ce nu e neaparat un lucru bun. Pentru ca de multe ori nu face decat sa prelungeasca agonia. Inainte era mai simplu. Puteam spune "gata! s-a terminat!" mult mai repede. Si asta imi dadea dreptul sa o iau de la capat, cu noi sperante. Acum imi ia mult mai mult timp sa imi revin dupa ce ceva a mers prost. Uneori incerc sa compensez. Sa fac altceva, orice. Dar sa fie ceva care sa nu-mi faca rau. Insa nu e usor. Daca nu e totul planificat in detaliu dinainte... e trist. Sigur va intra in functiune mecanismul vechi. Cel setat pe autodistrugere. La fel se intampla si daca e totul planificat in detaliu, dar ceva nu merge conform planului.

Alt gand razlet - "... but someting went horribly wrong". E din The Mummy: The Animated Series.

Nu mai vad totul doar in alb si negru. Ceea ce iar mi se pare trist uneori. Inainte totul era clar. Acum totul e mereu asa confuz. Am mai spus-o, de multe ori nu stiu daca e cazul sa ma scuz sau sa acuz. Nu stiu daca eu am abuzat de altii sau daca eu am fost abuzata. Una si aceeasi situatie, multiple perspective. Si nu stiu care reprezinta de fapt realitatea.

Mi-e asa frig acum. Si de-abia astept dimineata.

Alt gand razlet - ".../ Eagerly I wished the morrow;/ Vainly I had sought to borrow/ From my books surcease of sorrow,/ ..." - din The Raven de E.A. Poe.