on the verge of extinction... again

Lumi diferite. Un gand razlet. Different Worlds. Imi place mult piesa. Si tot albumul asta live. Si Magnum in general. I-am descoperit acum trei luni, la DeMaio. A Face in the Crowd. Nu stiu... A atins ceva acolo, in mine. Am ascultat-o de nenumarate ori, i-am innebunit pe toti cu ea. Si m-a facut sa vreau sa descopar si restul abumului... si restul albumelor semnate de trupa.

Inca ma comport ca un copil mic. Nu-mi convine ceva, imi iau jucariile si plec. Fara sa ofer macar posibilitatea negocierii. Eu sunt inflexibila, eu nu-mi negociez regulile. Si da, ma mandresc cu asta. Nu mereu, e drept. Daca e sa fiu sincera cu mine... Nu. Nu cred ca reusesc de fapt sa fac asta vreodata. Nu sunt sigura de propriile mele intentii. Mi-as dori sa pot fi. Insa mereu oscilez. Aceeasi situatie, multiple interpretari. Si nu stiu pe care sa o aleg ca fiind a mea. Mi-e greu sa aleg una. Mi-e teama ca ar putea fi gresita. Si de consecinte. Pentru ca eu sunt, asa cum am mai spus, inflexibila. Si mi-e mai teama de a fi inconsecventa decat de a intra cu viteza direct cu capul in zid. Nari dilatate la simplul gand ca as putea fi etichetata ca fiind inconsecventa. Si totusi instinctul de conservare... "Adaptabilitatea este adevarata masura a inteligentei" sau ceva de genul asta. Asa ne spunea profu' de engleza din clasa a opta. Adaptabilitatea. Da, poate transforma o situatie defavorabila intr-una favorabila. Castig dupa ce totul era impotriva. Castig. Dar costul castigului? Da, stiu raspunsul. Merita? Raspunsul la intrebarea asta nu-l mai stiu. Uneori? Nu e un raspuns suficient de bun. Nu ofera un procent, ceva exact.

Nu mai am suficienta energie? furie? nebunie? in mine sa incerc sa ma autodistrug atunci cand ceva a mers prost. Asta nu inseamna ca nu mai initiez actiunea. Doar ca pur si simplu nu ma mai pot trece ca tancul peste propriile mele sperante. Ceea ce nu e neaparat un lucru bun. Pentru ca de multe ori nu face decat sa prelungeasca agonia. Inainte era mai simplu. Puteam spune "gata! s-a terminat!" mult mai repede. Si asta imi dadea dreptul sa o iau de la capat, cu noi sperante. Acum imi ia mult mai mult timp sa imi revin dupa ce ceva a mers prost. Uneori incerc sa compensez. Sa fac altceva, orice. Dar sa fie ceva care sa nu-mi faca rau. Insa nu e usor. Daca nu e totul planificat in detaliu dinainte... e trist. Sigur va intra in functiune mecanismul vechi. Cel setat pe autodistrugere. La fel se intampla si daca e totul planificat in detaliu, dar ceva nu merge conform planului.

Alt gand razlet - "... but someting went horribly wrong". E din The Mummy: The Animated Series.

Nu mai vad totul doar in alb si negru. Ceea ce iar mi se pare trist uneori. Inainte totul era clar. Acum totul e mereu asa confuz. Am mai spus-o, de multe ori nu stiu daca e cazul sa ma scuz sau sa acuz. Nu stiu daca eu am abuzat de altii sau daca eu am fost abuzata. Una si aceeasi situatie, multiple perspective. Si nu stiu care reprezinta de fapt realitatea.

Mi-e asa frig acum. Si de-abia astept dimineata.

Alt gand razlet - ".../ Eagerly I wished the morrow;/ Vainly I had sought to borrow/ From my books surcease of sorrow,/ ..." - din The Raven de E.A. Poe.