on the verge of extinction... again

Urasc anii in care Pastele catolic e in martie si cel ortodox in mai. Pentru ca trebuie sa sufar o luna si ceva in plus. Nu ca as sarbatori, dar in momentul in care atata lume o face si te freaca la creier cu asta, e cam greu sa ignori.

Intreaga strada e in santier, se pun "biscuiti" pe ea. Praf, mult praf.

De cateva luni ma gandesc la un tatuaj. Si la mutat din orasul asta. Nici una din cele doua nu e o decizie pe care sa o iau usor. Si asta nu doar pentru ca altii iau astfel de decizii usor si prost.

Am aflat recent chestia asta. Si acum se cheama precedent. A doua oara o sa-mi fie si mai usor.

We are adults and we shall behave as such. Spuneam chestia asta in 2009. Nu mai tin minte daca si aici pe blog, dar tin minte clar ca am gandit-o si am spus-o. Foarte usor, pentru ca era in contextul unei relatii si era simplu sa fiu matura in situatia respectiva. Dar altfel de situatii nu sunt la fel de simple.

Ce naiba faci atunci cand nu esti calificat sa faci ceva si nu iti permiti serviciile cuiva care este? Nu spun ca pretul n-ar fi corect pentru ca sunt constienta ca e nevoie de ani de munca si sa fii facut dintr-un anumit material ca sa ajungi acolo. Dar situatia asta este. Iar problema trebuie rezolvata. Frica, neincredere, indecizie...

E incredibil de enervant atunci cand pui o intrebare si oamenii iti spun cum sa faci ce isi imagineaza ei ca vrei sa faci in loc sa-ti raspunda la intrebare. Mai ales atunci cand intrebarea a fost formulata cu mare grija ca sa fie cat se poate de clara.

Sau cand repeti ca nu te pricepi la o chestie pentru ca, serios, chiar nu te pricepi si oamenii o iau ca fiind falsa modestie sau dracu' mai stie ce si te recomanda in prin diverse locuri si apoi te trezesti cu oferte si oameni care iti cer ajutorul. Si atunci cand refuzi pentru ca serios, habar n-ai cum sa faci ce ti se cere, chestia asta se interpreteaza ca rea intentie sau altceva de gen si te trezesti cu injuraturi.

Sau cand oamenii nu vor sa priceapa ca nu exista retete magice. Si mi se cer in continuare cartulii de matematica, workshopuri si alte dracii de gen. N-am invatat matematica dintr-o carte. Sau ca urmare a unui workshop. Habar n-am cum ai putea sa faci asta. Pur si simplu mi-a placut matematica de cand ma stiu si am avut abordarea aia infantila de lucrez cat mai mult la ce imi place si la ce sunt buna, materiile care nu-mi plac (religie, literatura, etc.) pot sa se duca la dracu'. Vorbim de peste 20 de ani aici. Si nu sunt geniu. Da, am o nenorocita de diploma si nu sunt la fel de inutila ca 99% din populatie cand vine vorba de asa ceva. Dar nu sunt in nici un caz la nivel de medalie Fields. You don't get good at Maths (or anything else for that matter) as an adult with the help of a book or a workshop. Deal with it.

Nu ies in oras. Ma rog, ies pentru concerte, mers la aeroport daca plec din tara, cumparaturi esentiale. Nu mai am televizor de 14 ani. Nu mai am radio de mai bine de 10 ani. Nu citesc ziare sau reviste, fie ca vorbim de print sau de online. Nu mai citesc decat o mana de bloguri. N-am activate nici un fel de notificari nicaieri. Ca mailurile de la LinkedIn te gasesc si in mormant e alta poveste, da? As vrea ca asta sa fie o gluma, dar nu e din ce spune sotia unui fost profesor acum mort. N-am nici un cont care sa nu fie legat de aspectul profesional... oricat plin de muzici, pisici si sarcasm ar fi contul meu de twitter, n-as mai intra pe acolo daca n-as avea intrebari legate de ce lucrez. Nu am activate nici un fel de notificari nicaieri. Nu incerc sa fiu elitista, dar e prea mult zgomot. Si asta e realitatea mea. De ceva vreme chiar. Asa ca da, chiar sunt sincer surprinsa atunci cand cineva imi descrie o altfel de realitate personala.

This was honest. And I'm glad he faved it. Not because OMG, he faved it, but because it means he saw it and, as I've said, it was honest. And the whole rest of the story about people not having a crystal ball to tell them stuff and that's why it's a good idea to use that damn mouth or keyboard every once in a while, you know?