on the verge of extinction... again

I never f*ck up. Except when it really matters. Exact. Fix asa stau lucrurile.

La inceputul anului ziceam ceva de un album. La doua luni si putin, il prezint si aici: se numeste sweet scrapbook si e locul unde vars poze mai vechi sau mai noi cu diverse dulciuri incercate. Arata ca dracu', da' e cu poze. Sincer, ma urasc pentru ca am ales atunci tumblr in loc de orice altceva. Pentru ca acum vreo luna si putin s-a schimbat radical editorul de postari. Se incarca greu, imi reordoneaza el pozele dupa cum ii tuna si nu ma lasa sa mi le re-reordonez eu la loc.

In continuare reorganizez si arunc chestii de prin casa. Nu-mi vine sa cred cate porcarii am putut aduna de-a lungul anilor si cat de greu merge sortatul, facutul bucati, sortatul dupa ce am facut bucati si aruncatul.

Trebuie sa imi schimb buletinul pentru ca imi expira in cateva zile. Au trecut zece ani si nu mai tin minte absolut nimic despre cum am procedat atunci ca sa fac asta. Cu ce hartii trebuie sa ma prezint la sectia de politie, cat ma costa si distractia asta... nimic! E un gol total in capul meu.

Nu stiu daca nu cumva n-am mai scris despre asta, dar am renuntat sa primesc pe mail notificari cand apar comentarii pe blog. Prea multe comentarii spam. Care e drept ca nu ajung aproape niciodata pe blog ca se pare ca blogger are filtre destul de bune. Da' problema e ca eu tot primesc mail...