on the verge of extinction... again

Nimic nu spune Bine ai venit in Bucuresti! asa cum o face dulcele miros de salam care te intampina atunci cand iesi din aeroport si te urci in 783. Amestecat bineinteles cu cel de transpiratie pentru ca autobuzul ala e mereu plin.

Cersitul agresiv e la moda sau ce? In ciuda faptului ca nu prea ies din grota, m-am trezit acostata de cel putin trei persoane care mi-au cerut bani ca sa-si ia de mancare... poftiiim? Stiti, eu muncesc pentru banii pe care-i fac si nu sunt extraordinar de multi, dar n-as face in veci asta. N-am, nu-mi iau, aia e, ma duc acasa si muncesc sa fac bani... dar nu cersesc! Ce mama dracului?!

La coada la banca, incercand sa fac lumina in legatura cu banii pentru acel demo facut in februarie si pentru care nu mi-au intrat banii nici acum, desi oamenii spun ca au facut transferul si mi-au trimis un document in rusa a carui autenticitate banca nu are cum sa o verifice. In fata mea, o tipa cu o copchila, o dama in varsta si un tip. Dama in varsta se baga in seama cu copchila, apoi se intoarce catre tipul din spatele ei (si din fata mea).

Nu e treaba mea, dar imi atrage atentia faptul ca il intreaba daca nu se simte murdar... ce mama dracului, s-a apucat sa-l miroasa?! Mnu... comentariul era referitor la tatuajele tipului! Prea socata ca sa fiu atenta la ce zice tipul, dar dama e insistenta... cum poate sa-l sarute nevasta-sa asa? Tipul incearca sa se apere - e piele, doamna..., eu imi ascund fata in palme - holy mother of intrusiveness!

Bine ca maine ma intorc in Germania...