on the verge of extinction... again

Salbatica. Animala. Cine sa suporte o bestie, o animala ca tine?

Ai avut dreptate, mami. Sunt ca un animal salbatic.

Oamenii stau la masa ca sa manance. Nu si eu. Prea mult nici inainte de facultate, cu atat mai putin dupa inceperea ei. Mesele in familie existau doar la sfarsit de saptamana. In rest exista apucat de mereu acelasi ceva (ceai plus piept de pui plus ceva cu cioco sau o portocala la pranz si lapte plus un ou fiert plus un mar sau o portocala seara) si zburat in fata televizorului. Acum exista doar a murdari cat mai putin posibil. Pentru ca detest sa curat. Televizor nu mai am, nu mai am nici canapea, pe scaun nu stau aproape deloc (si asta nu se refera in nici un caz doar la mancat, in fata laptopului stau mereu intinsa pe burta).

Oamenii dorm in pat. Eu dorm pe jos. Am pat dublu, dar nu-mi place, l-am urat mereu. Prefer sa dorm pe jos.

Oamenii vorbesc cu alti oameni. Eu nu. Sunt la fel de mutulica precum eram si acum mai bine de douazeci de ani. Daca cineva incearca sa intre in vorba cu mine pe strada poate sa obtina un marait agresiv plus vedere la caninii din dotare sau niste urme de gheare pe fata. Sunt timida, sperioasa si, in consecinta, extrem de agresiva. Exact ca in episodul Mouse Trouble din Tom & Jerry. E cel in care Tom face rost de un manual de prins soareci si, dupa ce il vede pe saracul Jerry ca a ajuns intr-un colt fara nici o posibilitate de scapare si ca e speriat de moarte, deschide cartea, cauta prin ea si... gaseste la capitolul V ca "a cornered mouse NEVER FIGHTS!" Asa ca sare pe soricel. Se lasa cu bataie. Bataie din care Tom iese sifonat, cu un ditamai cucuiul si cu ochii mov. "Don't you believe it!" ne spune Tom dupa asta.