on the verge of extinction... again

micul si minunatul comerciant roman

Postarea asta s-a nascut duminica la draci. N-a fost planificata, dar am ales ca in cele din urma s-o public.

Se da una bucata brontozaurel si o lista de chestii de rezolvat cu mai putin de 24 de ore inaintea unei plecari de exact patru saptamani din tara. Printre ele, condimente si ceva rechizite de la Obor. Si, daca tot e acolo, de ce sa nu-si ia si ceva fructe pentru cat a mai ramas inaintea plecarii/ escala de la Bruxelles (ca in aeroporturi e mai greu sa gasesti fructe si, daca sunt, sunt la suprapret).

Bucuresti, cum sa nu-l iubesti?

Nimic nu spune Bine ai venit in Bucuresti! asa cum o face dulcele miros de salam care te intampina atunci cand iesi din aeroport si te urci in 783. Amestecat bineinteles cu cel de transpiratie pentru ca autobuzul ala e mereu plin.

Cersitul agresiv e la moda sau ce? In ciuda faptului ca nu prea ies din grota, m-am trezit acostata de cel putin trei persoane care mi-au cerut bani ca sa-si ia de mancare... poftiiim? Stiti, eu muncesc pentru banii pe care-i fac si nu sunt extraordinar de multi, dar n-as face in veci asta. N-am, nu-mi iau, aia e, ma duc acasa si muncesc sa fac bani... dar nu cersesc! Ce mama dracului?!

la multi ani! da' nu ca pana acum!

Joi. Mai lucrez pana la ora 2. 3. 4. Mbine, hai ca ies din grota. Deja incepuse sa se intunece. Am trecut si prin piata. Nu intentionam sa iau struguri, aveam pere. Dar aratau frumos si unde dracu' mai gasesc struguri cu 6 lei kilogramul acum?

7 lei. Hmm, parca putin cam usoara plasa pentru undeva aproape de 1.2 kilograme. Asa ca m-a mancat s-o cantaresc acasa. 833 grame. Puteam foarte bine sa fi luat strugurii aia de la Mega de la colt cu 7.99, acelasi drac. Ma rog, minus mers prin ploaie. Si minus frustrare.

daca nu merge cu cersitu', hai cu furtu'

Se pare ca asta e sloganu' BOR.

N-am obiceiu' sa deschid cand suna omu' in sutana pentru ca unu', nu sunt credincioasa, doi, n-am bani de aruncat aiurea (si chiar daca as avea, as prefera sa ii arunc inspre fiinte mai de calitate), trei, n-am chef sa curat jegu' pe care mi l-ar baga un porc incaltat in casa.

Acum s-a intamplat sa sune in timp ce lucram la calculator, la cateva minute dupa ce se mi se oprise muzica, asa ca nu doar ca n-am deschis, dar era si intuneric si liniste si parea ca nu e nimeni acasa.

Si, fiind liniste, am putut sa aud cum incearca usa - ce?!

Parinte, zi mersi ca nu era descuiata, ca-ti luai o un scaun sau o tigaie in cap...

Mbine. Invatatura de minte pentru mine. Data viitoare o sa-l astept cu ceva dragut. Un mic soc electric sau ceva de genu' asta.

take it back, take it back, take it back...

Deja intuneric. Taximetristul a avut o tentativa de conversatie la plecarea de la hotel, dar n-a primit nici un raspuns mai lung de un cuvant. Asa ca a lasat sa curga muzica. Clasica din fericire. Orasul nu-mi mai pare atat de periculos in combinatie cu obsesiile proprii, dar tot nu pot spune ca m-ar incanta vizual. Dar nu mai conteaza, nu? Plec, sunt deja in drum spre Tullamarine.

Deja am ajuns. Nu-mi vine sa cred cat de repede. Primul lucru pe care il vad e un cantar. N-ar strica sa cantaresc ghiozdanul, greutatea maxima e de sapte kilograme. In ciuda temerilor mele si a chestiilor in plus indesate fata de primul drum... tot n-are nici macar sase.

Prost semnalizat aeroport. Si parca toata lumea in afara de mine se cara cu nspe chestii. Sunt oare singura fara bagaj de cala? Din nou, prost semnalizat aeroport, noroc ca mai are si angajati. Cei de la control sunt incredibil de amabili. Drace, ce coada la pasapoarte! Se misca repede, nu ma plang, dar sunt doar doua ghisee si doua cozi mult prea lungi. Ah, la mine nu mai merg lucrurile asa repede, imi scaneaza pasaportul de doua ori si mi-l stampileaza.

timeline

17 decembrie 2012. Luni. Dupa-amiaza. Platit factura pe decembrie la internet la Traznet. Care m-au anuntat cu ocazia respectiva ca o sa fie preluati de RDS.

29 decembrie 2012. Semnat contract cu RDS, desi am zi ca n-o sa fac asta si ca pur si simplu renunt la internet. Si acum imi pare rau ca n-am facut-o. Da, da, conferinte... sa ma pupe in dos. Prima factura de la RDS a fost mai mare decat m-am asteptat. Pentru ca includea si perioada 1-31 decembrie 2012. Am pus mana pe telefon sa protestez. Si am fost trimisa la sediul Traznet sa rezolv cu ei.

Ei bine, acolo mi-au spus ca e in regula. Mai mult, m-am trezit dupa aia si cu o factura de stornare de la RDS. Si am fost convinsa ca problema e rezolvata. Doar ca marti am primit mail ca voi fi deconectata pentru neplata facturii emise in 19 noiembrie 2013. Pe care am platit-o in data de 24 noiembrie 2013. Si le-am trimis mail cu dovada de plata.

Doar ca astazi am primit mail ca plata din 24 noiembrie 2014 a fost actualizata in baza lor de date pe factura din 18 octombrie 2013. Pe care o platisem in data de 4 noiembrie 2013. Asa ca le-am trimis mail cu dovada aia de plata. Si inca un mail cu dovadata de plata din 24 noiembrie 2013.

Si daca o muta pe cea din 4 noiembrie pe factura precedenta, am dovada de plata si pentru aia. Si o sa le-o trimit impreuna cu astea doua. Mailuri separate. De cateva ori, sa fiu sigura ca le primesc. Da, stiu ca problema e factura din decembrie 2012. Dar daca ei is magari, pot fi si eu.

putina decenta ar strica, nu-i asa?

[Nerecomandat minorilor, chiar daca m-am cenzurat.]

Am fost sa-mi activez roamingul. S-a rezolvat instant. Dar... inainte sa pot pleca, m-am trezit asaltata cu oferte.

Sa-mi schimb abonamentu', ca e vechi si cu putine minute... Voi sunteti batuti in cap? Nu stiu ce clienti aveti in rest, probabil de aia care simt nevoia sa anunte telefonic pe toata lumea de fiecare data cand isi scarpina paduchii, da' eu nu consum niciodata nici macar minutele alea. Si cel mai ieftin abonament pe care il aveti acum e mai scump decat abonamentul meu. Da, e cu mai multe minute, dar eu nu consum nici cate am acum incluse! So no, f*** you very much!

hipermarket, caut fraieri

Se da urmatoarea bucata dintr-un pliant (poza din lateral). Singura interesanta din pliantu' ala de altfel. Se da una bucata brontozaurel incantat initial pentru ca, dupa stiinta sa, doar Cora practicau chestia cu oferta se aplica si pentru produse diferite din aceeasi gama, nu doar pentru produse identice. Asta fiind si motivu' pentru care brontozaurelu' si-a format deja reflexu' de a marai urat cand vede promotii de tipu' x+1. Si se mai da una bucata dimineata racoroasa (nu protestati, a fost racoroasa - dimineata inseamna chiar dimineata, lenesilor!) de marti, 7 mai 2013, in care brontozaurelu' iese la cumparaturi.

Intreaba totusi la serviciu' clienti. Si se intampla sa intrebe intrerupand conversatia a doi tipi. Care au fiecare o alta parere despre ceea ce inseamna formularea respectiva. Motiv pentru care ii bufneste rasu'. Mbun, da' eu totusi cum pot afla cum stau de fapt lucrurile? Brontozaurelu' e pasat unei tipe de acolo, care cheama alta tipa...

Si da, se dovedeste ca oferta valabila pentru oricare doua produse inseamna oferta valabila pentru doua produse identice din oricare sortiment al gamei. Na! Acum cat se poate de serios, voi ce ati fi inteles din formularea respectiva?

[Lasam la o parte faptu' ca, chiar si la 18 lei pe cutie, inghetata aia tot e mai ieftina decat e de obicei. Si faptul ca e posibil ca limitarea sa fie din cauza unui soft de gestiune cretin. Nu despre asta era vorba.]

chestii #2

Efort inutil...

O babuta se chinuie sa inchida cu un ditamai lacatul (ceva de minim 8 centimetri) lacatul o portita a unui gardulet care imprejmuieste un bloc. Gardulet din ala de 1-1.20 metri inaltime, care nici macar electrificat n-ar reusi sa opreasca pe nimeni. Nici macar pe cei sapte pitici, avand in vedere ca fix langa el troneaza o multime de banci de lemn al caror spatar se termina aproximativ la aceeasi inaltime ca si garduletul. Un salt pe banca, un salt pe spatar, si apoi peste gard - piece of cake!

Ma manca sa-i spun asta, da' parca n-am chef sa-mi aud sfinti si blesteme inainte sa ajung in parc...

chestii

Facebook? Fuck off!
Retele antisociale.

Acum patru ani scriam postarea asta. Acum povestea se repeta (ma rog, minus analfabetism), doar ca de data asta e vorba de Facebook. Ca sa vezi, hi5 ne-a murit, da' in locul lui a crescut trendul Facebook, si mai idiot...

Mi se pare absolut mizerabil sa oferi unei retele sociale sau unei alte persoane o adresa de e-mail a cuiva care nu ti-a dat permisiunea sa faci asta. Si ce ma enerveaza la culme e faptul ca de data asta vine din partea unor persoane care as fi crezut ca n-ar face asta, persoane care mi-au dat dreptate atunci cand mi-am "zburlit" penele1 acum patru ani.

(a)normal

Piata Unirii, partea de sud, dupa concertul Guns N' Roses (nu dati cu pietre, asa scrie pe afis), aproximativ ora 00:30. Brontozaurelu' alearga disperat printre autobuzele de noapte. Are doua optiuni la dispozitie, sunt doua autobuze care au statie fix in fata blocului, dar nu vede nici unu' din ele. Din cauza ca nu sosisera inca. Apare primu' din ele si se opreste in coada celorlalte. Brontozaurelu' o ia la fuga spre locu' in care a oprit si sare in el. Inaintea sa, in fata validatorului, doi tipi.

Buuun, se gandeste brontozaurelu'. Daca nu se descurca, are cine sa-i dea o mana de ajutor. Apropie cardu' de validator. Nu merge. Nu merge. Nu merge. Hmm, parca a mers... Parca a fost afisat acel "calatorie placuta!". Parca...

De fiecare data cand mai urca cineva, nenea soferu' ii spune sa valideze cardu'. Hmmm, mie parca nu mi-a spus, se gandeste brontozaurelu'. Nu se poate sa par asa cuminte. Sunt transpirata, sunt prafuita, sunt plina de vanatai, miros ca o fabrica de bere la cate pahare am primit in cap, sunt atat de rupta incat de-abia ma tin pe picioare, ceea ce probabil ma face sa par beata. Si agresiva? Periculoasa?

dragi imbecili...

... proaspat aterizati in Bucuresti de la c... coada vacii, avand mai putine clase decat trenu' si mai putin de un sfert de creier functional.

Luati-va dracului un calculator cand mergeti la cumparaturi si invatati-va sa adunati pretul fiecarei porcarii pe care o puneti in carucior si nu va mai asteptati sa va creasca ca prin minune bani in plus in portofel ca sa puteti cumpara juma de magazin.

Si daca totusi se intampla sa gresiti calculele si sa nu va ajunga banii, aveti bunu' simt sa nu va hahaiti si sa va laudati ca e a nu stiu cata oara cand se intampla asta. Si hotarati-va dracului mai repede la ce renuntati.

Asta pentru ca a trebuit sa pierd aiurea putin peste 20 de minute din cauza unor idioti care considera normal sa arunce in carucior tot ce vad in fata ochilor ca vad ei dupa aia la casa ce mai iau si ce nu.

A, si nu-mi mai spuneti ca n-am dreptu' sa judec. Nu e nevoie decat de un strop de bun simt si de juma de creier ca sa nu-i faceti pe altii sa piarda timpul aiurea la casa.

Sunteti exact genu' de oameni pe care as pune pisica... Doar sa va dea niste gauri. N-as lasa-o sa si manance, ca nu vreau sa aiba dupa aia probleme cu stomacu'...

revelionu' de reptila

metrou sarbatori

Ceva din metrou in poza din dreapta.

Un individ care se tara pe jos in fund si cersea. Singurul text retinut a fost ceva cu "ca e Anu' Nou..." - nu m-am mai putut abtine sa nu incep sa latru la el sa se care, ca n-are voie sa cerseasca acolo si ca o sa chem paza. N-a parut impresionat si m-a injurat. In momentul ala asa m-am gandit sa profit de faptul ca el e pe jos, eu sunt in picioare si am botine cu talpi solide. Da, m-am gandit sa incep sa-i car picioare. M-am abtinut. Le-ar fi meritat. L-am vazut mai tarziu trecand inapoi cu un pahar de la Springtime (cred) in maini. In caz ca nu s-a inteles, de data asta "ologu'" mergea! Nu, nu era tigan!

Uratori. Care s-au autoinvitat inauntru. Cica urau in limba romana. Doar ca se pare ca nu intelegeau cuvintele "Valea!" si "Mars!". Mi-am lungit gatu' dupa nenea de la paza pe care il vazusem trecand pe acolo cu nu mult timp inainte, dar parca se evaporase. Asa ca le-am inchis usa in bot (in timp ce ei behaiau in continuare si trageau de usa ca sa ramana deschisa).

Am inceput noul an cu parul mai scurt, mai umflat si o idee mai ondulat. Si, daca ar fi sa ma iau dupa altii, si mai roscat. Nu, nu l-am vopsit.

Plictiseala de moarte, asa ca am dat o tura prin centru. Frig, fum, instalatii de sarbatori cu becuri arse. Si, bineinteles, multi cretini. Si in creierul meu idei. Aluia care a parcat pe doua locuri i-as fi mutat masina. Aluia care isi lasase muzica pornita (si data tare) si portierele deschise i-as fi aruncat inauntru o chestie care sa puta rau. Sa nu-i mai iasa mirosu' din masina.

Cred ca am fost singura romanca foarte ne-vegetariana care n-a servit carne in noaptea aia. De fapt, am sarit toate felurile in afara de alcooale (ceva mai mult Cointreau si mult mai putina sampanie, mai mult de forma) si de deserturi (crema de zahar ars si struguri).

Covrigi cu pietre de la Lazopan

piatra in covrigul cu stafide de la Lazopan

Titlul spune totul. Sau aproape totul. Duminica trecuta, la cateva ore dupa ce ma intorsesem de la concertul Amon Amarth (adica dupa ce a inceput programul la metrou), am fost pana la supermarketu' Fonzi din Piata Victoriei ca sa cumpar partea #2 din ultima colectie pe noiembrie. Apoi m-am intors la Grigorescu ca sa imi iau asa ceva de la Farmacia Belladonna (si n-am mai gasit). La iesire... am observat ceva interesant in geamul covrigariei Lazopan de langa: un afis care spunea ca au covrigi cu ciocolata si covrigi cu stafide.

Imi plac covrigii calzi, dar nu-mi prea place susanul, iar cei cu mac au de obicei si sare. Iar cum mie nu-mi plac deloc chestiile sarate (exceptie fac cateva cioco cu sare), cam orice cantitate de sare intr-un covrig imi provoaca o strambatura. Asa ca "vanez" covrigariile care au si covrigi calzi cu stafide/ nuca/ mere/ ciocolata. Mi-am luat unul cu ciocolata si unul cu stafide. Pe cel cu ciocolata l-am mancat pe drum. Pe cel cu stafide l-am inceput cand am ajuns acasa.

Norocul meu ca am obiceiul de a rupe bucati-bucatele din covrigi si nu de a musca direct din ei. Pentru ca uitandu-ma la bucatica rupta din mana m-am gandit:
"Ihhh, ce stafida urata!"
Si nu stiu ce dracu' m-a facut sa vreau sa o studiez mai bine. Si am descoperit ca e tare si ca are o stralucire verzuie pe o parte. Si ca de fapt nu e stafida, ci piatra! Ca alea pe care le mai gasesc uneori prin talpile incaltarilor atunci cand le spal. De vreo 6-7 milimetri in diametru.

M-am simtit norocoasa ca nu mi-am si spart niste dinti cu ocazia asta. M-am si enervat si am vrut sa fac ceva. Sa ma duc sa le dau cu piatra-n cap. Doar ca acum, spre deosebire de acum doua luni, nu aveam bon! Deci nu aveam cum sa dovedesc ca i-am luat de acolo. Pana si punga de hartie in care i-am primit este una generica, fara nici un nume trecut pe ea.

Pana la urma, tot ce pot face este sa ma invat minte sa cer bon la... orice, chiar si la covrigi. Sa pun chestia asta pe blog, poate ajuta vreo douazeci de oameni sa nu pateasca la fel. Sa stie ca e bine sa ceara mereu bon. Chiar si la covrigi. Si sa evite Lazopan. Care nu sunt la prima abatere. Luni am dat peste asta (+ screenshot, just in case). Articolul e la misto, interesant este insa comentariul #2. Ala care spune ca Lazopan vand produse de patiserie alterate. Acum adaug si eu: Lazopan vand covrigi cu pietre!

PS - Thanks to everybody on twitter for the feedback & retweets!

metoda de ciupeala la metrou

cartela metrou Bucuresti

Statia de metrou: Gara de Nord.
Personajul care a observat chestia: una bucata brontozaurel incarcat cu bagaje grele si avand ceva dificultati in a scoate cartela de metrou din unul din buzunarele ghiozdanului... motiv pentru care a pierdut cam un minut in zona aparatelor.

Minut in care a observat un "ritual" interesant.

Intai au fost doua tipese care pareau mai de la tara, care tocmai isi luaseara doua cartele cu cate doua calatorii, nu prea stiau ce sa faca cu ele si carora un tip de la paza le-a deschis poarta aia pe care se baga chestii voluminoase/ pe care trec cei in scaun cu rotile. Reactia initiala a brontozaurelului a fost un marait pe silent ("cum, astea intra gratis doar pentru ca par mai toante? hmmm, oare mi-ar merge si mie daca as face pe proasta?"), dar apoi i-au picat ochii pe mana tipului de la paza... inainte ca palma lui sa acopere complet cartela... si i-a picat fisa ca cela doua ii lasasera una din cartele. Virgina!

Siii... ce putea face tipu' cu cartela pe care inca erau doua calatorii din doua? Un singur lucru...

... sa o duca inapoi la tipa care vindea cartele... care urma sa o mai vanda cel putin inca o data. Doar ca... oficial, o cartela nu poate fi vanduta decat o singura data. Ceea ce inseamna ca suma scoasa din vanzarile in plus ramane pentru tipa care le vinde si tipu' de la paza.

Hmmm, cam cat o fi suma aia? In minutul pe care l-am pierdut eu acolo, au mai intrat inca patru persoane in felul asta. In total sase persoane. Adica trei cartele. Adica 12 lei. Adica 6 lei de caciula. Nu e rau... vorbim totusi de un interval de un minut...

Presupun ca nu e asa usor la alte statii. Ma gandesc ca destui din cei care coboara acolo vin din gara, probabil nu-s bucuresteni, nu-s obisnuiti cu metroul. Si presupun ca, dupa o vreme, devine destul de usor de identificat dezorientatii.

Ar fi amuzant de facut un experiment. Sa cobor iar acolo incarcata cu bagaje, dar de data asta sa nu fiu singura, ci cu inca o persoana si sa nu ma mai duc direct la aparate cu mana pe fermoarul compartimentului in care am cartela. Sa ne uitam in dreapta si in stanga dupa toate indicatoarele, sa le studiem cu priviri bovine, sa cumpar o cartela cu doua calatorii si apoi sa incerc s-o bag in aparat in vreo trei feluri, nici unul corect... oare musca?

concursurile vs brontozaurelu' arogant

fata unu

Cred ca e si un banc cu un individ care isi doreste sa castige la loto da' nu-si cumpara niciodata bilet. Nu-l tin minte, mi-a intrat pe o ureche si mi-a iesit pe alta.

Acum nici doua saptamani imi facea cu ochiul un concurs organizat pe un blog. Premiul fiind unul foarte tentant pentru mine, nu din cauza valorii (maxim 7 lei), ci din cauza faptului ca eu nu pot cumpara asa ceva din tara asta. Ma rog, singura versiune importata e una de acum doi ani si pe mine ma intereseaza doar cea scoasa in vara anului asta. Si nu, Romania nu exista pentru ei cand vine vorba de comenzi online.

Insa nu m-am bagat. Din cauza modalitatii de desfasurare a concursului: follow pe twitter si retweet toate ciripelile omului. Iar eu am o problema cu faptul ca omu' da de sase ori pe zi (am numarat!) link la unul si acelasi articol de pe blog. Pe limba mea, asta se cheama spam (o singura data e suficient, hai sa zicem ca de doua ori e acceptabil, de trei sau mai multe ori e de prost gust) si as fi chiar nesimtita daca le-as face eu asta celor care ma urmaresc. Asa ca nu!

Am trecut pe la Politehnica. Pentru a doua oara in ultimele patru zile. Si mi-am dat seama ca nu exista nici un alt loc asa familiar in orasul asta. Si apoi am luat-o spre Grozavesti. Pentru prima data singura pe Economu Cezarescu... de la inceputul lui octombrie 2007, cand s-au luat dobitocii aia de mine la Grozavesti. Ironic, cu aceeasi haina de blugi...

excese alimentare, ca tot vine sarbatoarea cu pascutu'

Excess Alimentar

Duminica asta m-am plimbat pe bulevard spre iesirea din oras. Si la unul din ultimele blocuri am pozat ce se vede in dreapta: minimarketu' care ma spameaza cu nesimtire* si inca unul cu un nume numai bun pentru sarbatori (oricare, nu doar asta): Excess Alimentar... care mai e si non-stop! Prima mea reactie a fost ceva in genul "o, la dracu', ce urmeaza, Mini-market Indigestia?!?"

Ce mesaj vrea sa transmita oare? La noi totul e atat de ieftin, incat banii de care nu cumperi mai nimic din alta parte la noi iti ajung de un exces alimentar?!? La noi totul e atat de ieftin incat pot sa-ti umpli portbagajul de mancare si-ti mai raman si bani de taxi sa ajungi la urgente (ca e lucru stiut ca la noi ambulantele merg ca trenurile, cu doua viteze: incet si oprit) dupa ce te-ai indopat ca porcu'? La noi iti ajung banii de un ou de strut pentru fiecare membru al familiei? Nu stiu cat cantareste un ou din ala, ca nu am vazut sa scrie asta pe el. Am luat insa unul in mana - e al dracului de greu!**

Ce e dragut e ca un pic mai spre marginea orasului, la parterul ultimului bloc, e un atelier de pompe funebre. Probabil pentru aia care crapa de la atatea excese alimentare.

Portile Raiului

Un pic mai mult optimism in directia cealalta, mai spre oras. La cateva blocuri distanta e o farmacie Dona. Probabil ca de sarbatori isi pun afise cu "remedii pentru excesele alimentare". La inca vreo cateva blocuri si mai spre oras, e inca o farmacie. Si apoi, perete in perete cu ea, inca un din ala de servicii funerare. Cum ziceam, oameni optimisti. Dupa excese alimentare, trec prin doua farmacii cu speranta ca o sa-si revina. Daca nu le iese, intra alaturi... pe "Portile Raiului"! Ceea ce mi se pare ironic, da' ce stiu eu... probabil sa te indopi ca porcu' n-o fi pacat...

Da, sunt rea. Dar totusi, cat de bou (sau vaca) sa fii sa pui numele asta unui magazin?

* Sa nu uit sa adaug si Bancpost pe lista de nesimtiti care imi trimit spam. Am avut candva card de salariu la ei, dar asta a fost pana in septembrie 2005. De atunci nu am mai avut nimic de-a face cu ei. Iar numarul asta de telefon il am din noiembrie 2005... deci sigur nu il au de la mine. Ah, SMS-ul pe care mi l-au trimis zice asa:

Ratele tale pot deveni O SINGURA RATA, cu pana la 30% mai mica prin refinantarea BRAVO, fara ipoteca, de la Bancpost! Raspunde cu numele tau si te sunam noi!

Bancpost, sunteti niste nesimtiti! Regret sa va dezamagesc, dar n-am absolut nici o rata. Si nu intentionez sa iau vreodata credit pentru ceva. Si, dupa mesajul asta, n-o sa ma aveti in veci de clienta. Tot asa cum n-o sa ma mai aiba in veci clienta nici ceilalti nesimtiti care mi-au trimis spam.

** In caz ca se gandeste cineva ca ouale de strut sunt o chestie prea ciudata... nu sunt, avem si struti in Romania. Tati mi-a spus ca a auzit la radio ca unui nene care crestea struti (undeva in judetul Arges) i-au evadat cativa. O parte din ei au fost prinsi de niste tigani care... i-au facut friptura (saracii struti...) si restul au ajuns in curte la un taran care n-a stiut ce animalele dracului sunt si a chemat popa din sat sa-i sfinteasca in curte pe unde calcasera creaturile.

Edit: Mama ma intreaba ce-as face eu daca m-as intalni cu un strut. Admitand ca reusesc sa ma intalnesc in Bucuresti cu un strut pe care nu l-a facut poster pe asfalt nici o masina... probabil ca eu, cu creierul meu influentat de Jules Verne, as vrea sa-l calaresc.

wall of shame

Am un simt al posesiei foarte dezvoltat. Daca simt ca imi invadeaza cineva spatiul (de orice natura ar fi el), scot ghearele, marai si imi arat caninii. Nu sunt genul care sa ierte. Inca marai cand imi aduc aminte de chestii care m-au deranjat cand eram la gradinita.

Asa ca aia care ma spameaza m-au pierdut de clienta pe veci. Hai sa vedem care is "aia" la categoria spam pe telefon.

Inainte de toate, sa clarific o chestie. Nu m-as plange daca m-as fi inscris la nu stiu cate concursuri la care as fi completat formulare cu numarul meu de telefon sau daca le-as fi dat de fiecare data cand mi-am facut vreun card de fidelitate la vreun magazin. Dar eu is aia care se fereste ca dracu' sa completeze pe orice formular rubricile care cer un numar de telefon sau adresa de e-mail. Asta in situatiile in care nu am eu nevoie sa las o posibilitate de a fi contactata. Logic ca le-am dat la facultate, logic ca sunt trecute in CV, logic ca banca la care am cont le are, logic ca le-am dat cand am avut un produs in service, dar chiar n-am vazut rostul sa le trec pe formularele alea pentru carduri Plafar sau HelpNet. In situatiile de gen spun ca nu mai am telefon, ca am renuntat la el pentru ca era prea scump sau ca mi s-a furat, ca n-am adresa de e-mail pentru ca nu le am eu cu internetul. Sau trec ceva la plezneala.

Coca-Cola. Da, bine, eu oricum m-am lasat aproape complet de carbogazoase din vara lui 2007. Aproape complet ala insemnand ca la inceput nu refuzam daca mi se oferea asa ceva. Doar ca dupa ce s-a dus obisnuinta am inceput sa nu mai tolerez prea bine asa ceva. 2 august 2009, au fost ai mei la mine. Ei sunt cu Fanta si cu alte carbogazoase de portocale. Am baut si eu atunci. Si mi-a fost groaznic de rau dupa. Inceputul anului 2011, mi-au cazut ochii pe o sticla de suc de prune si scortisoara. Si l-am luat. Nu mi-as fi imaginat ca e cu bule, pe raft era fix langa sticlele de ice tea Rauch (nu Rausch, aia sunt cu ciocolata si inca o ciocolata absolut delicioasa) si Pfanner. Dar era cu bule (da, stiu, ar fi trebuit sa casc ochii, asa cum ar fi trebuit sa fi cascat ochii si inainte sa fi luat cosmetice incepute). Am descoperit asta doar cand am desfacut sticla si am vrut sa beau. Am vrut sa beau pentru ca m-am inecat. Si dupa aia i-am plans de mila gatului care ma ustura. Dar sa revin la SMS-urile primite de la Coca-Cola. Numarul meu de telefon nu il au de la mine. Nici macar pe vremea in care ma inecam in carbogazoase nu am participat la vreun concurs Coca-Cola la care trebuia sa-mi dau datele. Am strans capace ca sa iau pahare (asta se intampla prin 2004-2006 si probabil a fost perioada in care m-am scufundat cel mai tare in bule) si atat.

Dove. Am folosit ceva produse Dove si unele chiar mi-au placut (gelul de dus cu aroma de nectarine, gelul de dus cu particule sclipicioase). Dar nu le-am cerut sa-mi trimita SMS-uri cu oferte de sarbatori. La fel ca si in cazul Coca-Cola, sigur nu au numarul meu de telefon de la mine.

Banca Transilvania. Nu le-am fost niciodata clienta. Nu le-am calcat niciodata pragul vreunei agentii. Asa ca atunci cand m-am trezit ca ma suna sa-mi prezinte nu stiu ce pachet, nu mai aveam mult pana sa scot fum pe urechi.

Marele premiu pentru spam nesimtit pe telefon revine mic.ro, care imi trimit cate un SMS in fiecare dimineata. Am intrat intr-un magazin de-al lor o singura data. Si am iesit repede pentru ca nu aveau nimic interesant.

Cadoul pentru dragut sau draguta luat de la mic.ro, o surpriza de dragoste aduce. Vino la bacania mic.ro de pe strada ta!

Nu, mersi!

romania asa cum o vad altii - bine ca macar malaria lipseste

Nu prea am obiceiul sa scriu despre ce scriu si altii (cu exceptia situatiilor in care ma enervez si scriu despre cum se fac scolile in tara asta sau despre diversi cretini pe strada sau in magazine). Dar chestia asta nu are legatura cu scandalul brandului de tara.

De cele mai multe ori conversatiile mele cu mama se incadreaza ori la "ce mai faci? ai ce-ti trebuie" - "pe aici... da..." (in timp ce gandesc "ce dracu' ai cu sufletu' meu de nu poti sa ma lasi dracului o zi in pace fara sa ma suni, oricum nu-ti pasa si vrei doar sa auzi un raspuns care sa-ti placa altfel reactionezi urat") ori la certuri prea urate ca sa reproduc mostre pe aici. Dar cateodata mai si discutam diverse tampenii. Cainii vagabonzi din Bucuresti, ghena de la mine de la bloc (drace, trebuie sa duc punga de gunoi, ce dracu' or fi aruncat ai mei ieri de pute asa?), vremea, preturile la diverse, comparatii intre Brasov si Bucuresti, diverse chestiuni muieristice (haine, incaltari, cosmetice, tampoane), imi mai povesteste diverse de la munca... Ieri mi-au facut o vizita surpriza. Si ne-am certat urat. Dar azi am vorbit putin la telefon. Si mi-a povestit despre un italian de la o firma cu care lucreaza ei. Asta pentru ca i-am spus ca in dimineata asta m-am trezit cu un paianjen pe mana - aspiratorul meu este stricat si nici nu-l pot desface pentru ca s-a deformat plasticul ala din cauza supraincalzirii. Este adevarat ca n-am insistat nici eu prea tare pentru ca mi-a fost teama ca o sa-l crap.

Omu' ii venit in Romania ca asa ii cere serviciul. Nu plateste cazarea, ii este asigurata de colaboratorul roman pentru care lucreaza mama. Insa, din ce mi-a povestit ea... el este cel care ar trebui sa fie platit. Pentru ca rezista sa stea acolo. Sa explic putin situatia. Este vorba de un bloc al fabricii, construit relativ recent. Trei din apartamentele de acolo nu erau inca ocupate la momentul in care omu' asta a venit in Romania (cel care fusese trimis de firma respectiva inaintea lui nu avusese nevoie sa-i asigure cineva cazarea pentru ca avea el casa lui in Brasov) asa ca l-au trimis sa stea acolo, ca sa nu mai cheltuie alti bani. Apartamentul ala nu fusese niciodata imbunatatit in nici un fel. Asta n-ar fi fost nimic. Insa... are artropode (gandaci, paianjeni si alte neamuri). El spune ca nu este deranjat de asta, ca a mai fost si prin India si acolo este mai rau, au malarie, au de toate. Dar are o sotie si un copil in Italia. Care nu l-au insotit in India. Si mai are si net si webcam ca sa se mai auda si sa se vada. Iar mama mi-a zis ca omul i-a povestit ca nevasta-sa s-a speriat cand a vazut chestii miscandu-se pe pereti, cazand pe el si plimbandu-se pe pieptul lui. Si cum ca el intentiona la inceput sa ii aduca in Romania, ca ii place Brasovul, ca parca ar fi un oras din Austria. Dar ca acum s-a razgandit, pentru ca "molia" lui (daaa, era sa pic de pe scaun de ras cand am auzit-o pe mama; ea spune ca omul chiar asa s-a exprimat, intr-o italiano-romana, cu "molie mea"; si da, stiu ca in italiana mai este si un 'g' acolo, da' ii prea tare ce iese scriind ca in romana... n-am putut sa nu ma gandesc ca aici are saracu' alt fel de molii.. si nu doar molii) s-ar speria de miscatoare. Miscatoare de care nu scapa, desi a incercat toate solutiile disponibile in magazine. Partea asta imi suna cunoscut. Si eu aveam gandaci atunci cand m-am mutat aici. Si, in ciuda eforturilor mele, nu am reusit sa scap de ei. Pana cand n-a murit baba de sub mine. Atunci s-au mutat altii in loc si s-au apucat sa arunce tot de acolo, sa dezinfecteze. Si dupa aia n-am mai vazut nici macar un gandac. Asa ca stiu ca degeaba da cu de toate la el in apartament, atata timp cat blocul e locuit si, la cel putin unul din locatari, mizeria se simte ca acasa.

In timp ce mama imi povestea astea, eu radeam ca nebuna si tot faceam mistouri. Desi ma racaia o chestie pe creieras. Chestie pe care a zis-o mama, chiar daca si ea se amuza: "noi radem, dar iti dai seama ce parere despre Romania isi formeaza in Italia?" Pacat, mai ales ca omul fusese placut impresionat de oras la inceput. Daca nu s-ar fi zgarcit si s-ar fi chinuit sa-i asigure niste conditii decente... uf! Insa asa, probabil singura chestie pozitiva o sa ramana... faptul ca macar n-avem malarie?!?! Mda, ce sa zic, grozav.

Asa cum am spus-o in postarea despre hi5, calitatea membrilor determina calitatea unei comunitati. Daca strainii au o parere proasta despre Romania in general... ei bine, o meritam! Si o sa o meritam atata vreme cat majoritatea locuitorilor din tara asta o sa-si arunce gunoaiele pe strada cand au cos de gunoi la cativa pasi (drace, tot spun ca o sa fac o poza la mine pe bulevard - sunt cosuri de gunoi din maxim zece in zece metri si totusi spatiile verzi de pe marginea trotuarului sunt albe de cate ambalaje de plastic si hartii sunt aruncate pe acolo), atata vreme cat micile furturi de la angajatori o sa fie o chestie atat de normala incat sa-i faca pe acestia sa testeze angajatii cu poligraful, atata vreme cat turistii straini vor fi taxati (nu cu sume enorme, ce-i drept) la intrarea in manastiri, dar nu li se va asigura un tur cu un ghid care sa le povesteasca ceva intr-o limba pe care s-o priceapa si nici macar nu vor primi un zambet din partea persoanei care le ia banii, atata vreme cat vom avea drumuri nationale partial fara asfalt si care trec prin rauri (da, direct prin apa - se intampla pe langa Moinesti... imi pare rau ca n-aveam telefonul si nici nu m-am gandit sa-i cer lui tati aparatul atunci), atata vreme cat exista atatia nesimtiti care vandalizeaza produsele aflate la vanzare in magazine, atata vreme cat va fi plin de cersetori cu "da si mie!" (chiar, cica in Bucuresti ar reprezenta peste 1% din populatie), atata vreme cat va exista mereu riscul de a te trezi usurat de niste bani (eu am patit-o de doua ori de la inceputul anului), atata vreme cat o sa se ceara spaga la vama (si sincer, chiar ma bucur ca n-au tacut si ca a iesit cu scandal). Si bineinteles, atata timp cat o sa cazeze reprezentantii colaboratorilor straini (adica ai alora datorita comenzilor carora mai exista, ca doar cu internu' nu s-ar descurca) in apartamente pline de gandaci, paianjeni si alte artropode doar ca sa nu dea un ban in plus.

Asa ca... dupa mine, chiar n-ar trebui sa ne plangem ca suntem prost vazuti. Ar trebui sa ne tinem gura si sa facem fiecare tot ce putem ca sa schimbam asta. Pentru ca totul porneste de la nivel individual. Si nici strainii nu-s asa prosti si pot sa deosebeasca oamenii care sunt in regula de uscaturi. Imi spunea cineva aseara pe Y!M ca nicaieri nu i s-a intamplat sa fie prost tratat din cauza ca este roman. Depinde doar de fiecare din noi. Sa nu ne comportam ca animalele si sa le atragem atentia altora atunci cand se comporta ca animalele. Si daca nu se poate din motive de genu' aia care fac problema is cu juma' de metru mai inalti si au de trei ori in greutate... exista paza, se pot face reclamatii. Ma zgarie pe creier ca la metrou tot exista aia cu "nu incurajati cersetoria [...]", "va rugam ca in cazul savarsirii unei infractiuni sa nu ramaneti indiferenti [...]" si parca nimeni nu tine cont. Ce dracu'! Vine unu' cu "da si mie!" - da-i... un sut! Zbiara la el sa iasa dracului din metrou ca nu-i nimeni obligat sa-i asculte povestea cum ca ma-sa este pe moarte (a dracului femeie, de opt ani tot moare) sau sa-i suporte putoarea. Si nici ragetele care s-ar dori a fi colinde in preajma sarbatorilor. Il vezi pe unu' ca baga gheara intr-un buzunar sau intr-o geanta, urla, cheama pe cineva de la paza, fa o reclamatie daca aia is incompetenti. Chiar daca altii se uita ciudat la tine ca nu lasi lucrurile "sa fie." Pai nici n-ar trebui sa fie asa. Nivelul nesimtirii a crescut pentru ca nesimtitii au fost lasati in pace... sa fie. Sa fie nesimtiti in continuare.

Stiu, chiar ma aprind cand vine vorba de chestii din astea. Dar eu pur si simplu nu pot sa las in pace ceva ce nu-mi convine. Chiar daca practic nu pot sa fac nimic pe moment si pe fata. Dar trebuie sa fac ceva. Chiar daca de foarte multe ori n-a ajutat, chiar daca a avut de atatea ori consecinte urate pentru mine.

Incheiere. Cred ca m-am mai racorit. Tocmai am sunat-o iar pe mama.
"Fi-ti-ar gandacii sa-ti fie... de fapt nu tie, italianului!"
"?!?!"
"Ma tot scarpin pe incheietura stanga de cand mi-ai povestit..." Da, m-am tot scarpinat in timp ce am scris asta...
"Da' tu nu mai ai gandaci..." Razand.
"Mai conteaza? Dupa ce mi-ai povestit..."

mostre de nesimtire

Tot vreau sa scriu despre asta de cateva luni.

O chestie din timpul excursiei nocturne in real cu un coleg mi-a adus din nou aminte de "materialul" pregatit pentru postarea asta. Eram la inghetata, scanam din ochi vitrinele.
"Scooby-Doo! Vezi o cutie albastra cu mutra lui Scooby pe undeva?"
"Nu... hai ca ma mai uit inca o data inapoi..."
"... am gasit eu..." dar nu mai era prin preajma...
"Miracles do happen..." l-am auzit din nou in langa mine...
[privire nedumerita si onomatopee imposibil de reprodus din tastatura]
"Au luat-o pe tipa aia pentru ca a desfacut cutia... Progresam..." mi-a explicat.
"Aham... nu observasem, n-am fost atenta..." normal, nu aveam in creier decat Scooby...

Pe la inceputul anului, intr-o marti seara, eram in Carrefour Orhideea. Nu mai era mult pana la inchidere. Eu imi cautam o pereche de strampi. Gatta. Langa mine, o tipa care a luat un pachet, si-a bagat ghearele in carton, l-a sfasiat, a scos de acolo strampii, s-a uitat la ei, i-a indesat la loc si a aruncat pachetul inapoi pe raft. Nu m-am putut abtine:
"Stiti, nu e frumos sa vandalizati!"
"Stiu." Si a plecat.
Iar eu am ramas...