on the verge of extinction... again

... mergeam la primul meu concert Motörhead. A fost a doilea meu concert mare dupa ce vazusem Whitesnake cu aproape un an inainte. Doar ca la Whitesnake fusesem inconjurata de fetite isterice care mi-au torturat timpanele. Cine a fost la concerte de gen probabil stie si uraste momentele in care te surzeste nu muzica de pe scena, ci tipetele ascutite din jur. La Motörhead am stat langa fani Motörhead... mai tipici decat mine. Rockeri in toata firea, inalti, solizi. Relaxati, cu multe concerte in spate, veniti doar sa se simta bine. Si care m-au invatat sa cer pene. Si stiu ce ganditi in momentul asta: au creat un monstru!

In fine, a fost seara in care mi-am dat seama ca merita. Si poate ca in general nu prea am bani de concerte, dar merita... macar fiecare trupa de care sunt cu adevarat obsedata, macar o singura data... Si apoi a venit sfarsitul lui 2011, cand s-a anuntat OST Fest si Motörhead erau pe afis... si... ii mai vazusem, nici o alta trupa nu ma atragea mai tare, desi erau niste nume pe care consideram ca merita sa le bifez. Asa ca am ajuns sa decid ca o sa-mi iau abonament la festival. In primul rand ca sa vad iar Motörhead. Si apoi a venit 2014. Cand am amanat plecarea din Paris cu patru zile doar ca sa-i vad din nou. Si acum serios ca n-as rata o noua ocazie de a-i vedea. Se aplica si pentru alte mari obsesii.