on the verge of extinction... again

You're all worthless and weak!

Da, Twisted Sister. Trupa aia care pana la urma n-a mai calcat aici. Si uite ce-am pierdut.

Toamna trecuta cineva spunea despre mine ca she keeps putting herself down. Nu. Chiar deloc. Doar ca pasatul responsabilitatii nu e un sport la care sa-mi doresc sa fiu campioana. E tentant si sinistru de usor sa gasesti explicatii conform carora nu ai fost tu de vina. Si spun sinistru pentru ca ma ingrozeste pana unde pot duce unii oameni lucrurile. Se apropie de punctul in care arzi pisica neagra pentru ca ti-a trecut prin fata si asta e motivul pentru care n-ai fost in stare sa te descurci macar decent. Chiar daca explicatia felului in care asta functioneaza are mai multe gauri decat sita mea mare. Aia pe care poate sa o poarte si un vitel pe post de casca.

Nu e adevarat ca n-ai avut de ales. De fapt, asta e problema. Ca a trebuit sa faci o alegere. Si nu ti-a fost niciodata suficient de clar ce vrei mai mult, ai vrut si si. Dar nu s-a putut, cine e de vina? Intotdeauna altcineva.

Daca cineva te-a criticat, nu inseamna ca te-a sabotat. Poti si e responsabilatea ta sa filtrezi ce ajunge la tine. Am inceput sa fac asta cu ani in urma si probabil o sa o fac din ce in ce mai mult. What you don't know sure can't hurt you...

Deocamdata...

Myrath. Pentru ca ultimul album rupe. Mostra. Si pentru ca le-am promis ca ne revedem in decembrie, nu?

Amon Amarth. Pentru ca... la dracu', Amon Amarth, mai e nevoie de alte motive?

Sabaton si Accept. Ma rog, in primul rand Accept pentru mine, ca nu i-am vazut de destule ori pana acum...

La planurile de vara n-au mai existat modificari pana la urma. Chiar daca timp de cateva saptamani am crezut ca voi vedea si Twisted Sister.

... a varsat mult negru pe panza vietii mele.

Scrisem initial pur si simplu ca a fost infect, dar n-ar fi fost corect fata de momentele bune care totusi au existat, chit ca se simt atat de sterse acum.

As fi vrut sa fi avut energie sa vars pe blog mai mult pentru ca ma intreb daca n-o s-o iau razna altfel, dar mi-e greata si simt ca ametesc... cred ca am plans prea mult. Si altele prea mult... iai, capul meu...

De parca n-aveam destui monstruleti care sa-mi chinuie neuronu'...

Stateam de vorba cu cineva si in timpul asta puteam sa ma vad intr-o chestie lucioasa. Si a inceput sa ma deranjeze cum arata caninii mei. Parca nu mai arata asa bine, parca sunt prea ascutiti spre varf, parca spre varf e prea mare distanta pana la incisivi. Am inceput sa ma gandesc la...

... coltii lui Dee Snider. Care intamplator implineste chiar azi1 57 de ani (nu-mi vine sa cred ca e mai in varsta decat ai mei). So happy birthday! Si presupun ca merge o piesa in care zice "let pretenders feel your bite".

Adica usor fraieribil. Incapabil sa se prinda din prima care-i sursa mirosurilor care ii atrag atentia.

Nici nu-i de mirare ca personajul meu preferat din desenele Disney e Goofy (si mor de ciuda ca exact cu el nu am prins niciodata vreo surpriza in ouale cu surprize). Exact asa sunt si eu...

Acum vreo doua saptamani. In metrou. Am simtit la un moment dat un miros. Delicios miros! Mmm... ce bine miroasea. A ceva bun, bun de tot. Mmm... am inceput sa ma intreb de unde ar fi putut sa vina oare. M-am uitat in dreapta, m-am uitat in stanga. In vagon nu mai erau decat foarte putini oameni si nici unul nu avea nimic care sa para ca ar fi putut sa produca mirosul ala divin. Am adulmecat in continuare. De unde venea? A ce exact miroasea? Si, din nou, de unde venea? Dupa o vreme m-am prins. Venea... de la mine!

Mirosul ala delicios era al deodorantului meu cu aroma de mar copt si nuca... pe a carui eticheta scrie "DO NOT DRINK!" - now ain't life grand?

... in aniversari! Si alte evenimente...

Cine ma cunoaste stie cat imi plac Twisted Sister. I-am descoperit in 2005 (pe vremea cand nici macar nu aveam net acasa si eram un mic parazit pe spinarea colegilor), cu videoclipul pentru Be Chrool to Your Scuel in care apare si Alice Cooper. Mie chiar mi-a placut, insa aproape toti cei carora le-am aratat noua mea descoperire s-au aratat scarbiti - drace, numai oameni care si-au pierdut simtul umorului am in jur? Apoi am inceput sa sap dupa alte chestii de-ale lor. Am dat de videoclipurile pentru We're Not Gonna Take It si I Wanna Rock, probabil cele mai cunoscute creatii ale lor. Si apoi, incet-incet, am descoperit si restul discografiei. Stay Hungry este impecabil. Absolut toate piesele sunt excelente. All killer and no filler. Cand am citit inceputul articolului asta, n-am putut sa nu ma gandesc la faptul ca am onoarea sa fiu nascuta in anul in care a iesit si Stay Hungry si ca poate as fi impartit si ziua de nastere cu cel mai bun album Twisted Sister, daca as fi avut rabdare sa ma nasc si eu ca oamenii normali. Insa cu siguranta n-am iesit mai frumoasa sau mai putin colorata decat Dee Snider pe coperta albumului - mamaia spune ca eram mov si ca i-a fost frica sa intrebe daca sunt vie sau...

... is an album by Twisted Sister. Cannot compare with the monster album Stay Hungry, it features an awful cover (Leader of the Pack). However, I happen to like the album cover and the video for Be Chrool to Your Scuel (pity it was banned at the time as it was considered too violent... yeah, right).

Anyway, this little bit was just to explain what my mind cannot help associating this title with. I'm pissed-off-istic, as usual. By the way, I first heard that word in an Alice Cooper song (Pessi-Mystic off the 2000 album Brutal Planet).

I'm great when it comes to digressing, am I not? Hmph... Some people think they can really learn a programming language by reading the same ol' book over and over again. Concepts will eventually sink in, right? Wrong! To learn a programming language, you have to... come out and play! You have to try to have fun with it, experiment as much as possible. Of course you'll get a shitload of errors and then you'll have to understand what is it exactly that you're doing wrong, try to fix it. You won't really manage to do that the first time round, so you'll have to try again and again and again and again and again... And then pester people to test your programs, maybe they can discover bugs that you just cannot find. You have to like it, to be able to just lose yourself in it... to start working on something in the morning and just go on without noticing how time passes by...

I must have been awful when I started learning Java. No internet for me back then, so all I could do was send Alex text messages... really, really stupid questions (a text box and a button were really, really big things for me back then... I didn't know anything)... sometimes even really late at night.

I'm damn curious how many mistakes (spelling, punctuation... whatever) have sneaked into this post - am I tipsy enough to fuck things up even when writing in English?