liga vampirilor protesteaza

Bineinteles, este vorba de liga aia reprezentata de mine.

De... ceva mai multa vreme, da' pana acum am tacut si am inghitit, in blogcu' meu in care stau s-au intamplat... modernizari. Printre ele, senzori de miscare in cateva locuri, datorita carora se aprind becurile de cum ajungi in zona scarilor. Adica a chestiilor alora pe care urci ca sa ajungi in apartamentu' propriu (la parter nu sta nimeni, sunt magazine, banci, restaurante, farmacii, librarii, etc.).

Iar vampiru' din mine uraste cu pasiune minunea asta tehnologica. Nu mai pot sa ma intorc si eu acasa in mod discret, nevazuta de nimeni...

Blestemata aia de lumina se aprinde mereu si ma expune privirilor curioase. Le simt in spatele fiecarei usi, dincolo de fiecare vizor, studiindu-ma atent, pregatindu-se sa sara pe mine cu tarusu' si cu usturoiu'. Am ajuns sa am si cosmaruri...

doar ca sa ma laud

Admirati poza din lateral.

Mda, Rock the City. Cel de anul trecut a fost probabil cel mai prost organizat eveniment la care am participat eu vreodata.

In Piata Constitutiei, fix in mijloc, fara sa fie oprit traficul in conditiile in care accesul se facea din strada intr-un loc in care nu exista trecere de pietoni (desi bine ca exista macar semafor pentru masini). Gardurile care delimitau perimetrul prost fixate, trantite/ impinse mereu de vant inspre interior sau exterior (adica in strada unde puteau sa loveasca o masina care se intampla sa treaca pe acolo).

Punct de prim ajutor lipsa, cel putin in ziua doi (a fost singura data cand mi-a fost rau in halul ala si atunci n-am gasit un punct de prim ajutor). S-a auzit prea tare - cand am m-am carat de acolo in ziua trei, foarte multi oameni din fata incepusera sa se doteze cu "doape" de urechi de la farmaciile din zona.

Totusi... mi-am luat bilet si pentru anul acesta. De ce? Ce trupe vin?

In primul rand...

cum ar trebui sa arate niste canini perfecti?

De parca n-aveam destui monstruleti care sa-mi chinuie neuronu'...

Stateam de vorba cu cineva si in timpul asta puteam sa ma vad intr-o chestie lucioasa. Si a inceput sa ma deranjeze cum arata caninii mei. Parca nu mai arata asa bine, parca sunt prea ascutiti spre varf, parca spre varf e prea mare distanta pana la incisivi. Am inceput sa ma gandesc la...

... coltii lui Dee Snider. Care intamplator implineste chiar azi1 57 de ani (nu-mi vine sa cred ca e mai in varsta decat ai mei). So happy birthday! Si presupun ca merge o piesa in care zice "let pretenders feel your bite".

there is a place in space and in time...

Sau poate ca nu. Poate ca mai corect ar fi fost sa folosesc timpul trecut.

Pentru ca pot sa ma deplasez pana acolo. Asa cum am facut-o aseara. Insa nu pot sa ma intorc in timp. Si nu pot sa reproduc acum ceea ce a fost atunci. Pentru ca eu m-am schimbat. Eu nu mai sunt cea care am fost atunci.

Si nu conteaza ca sunt mereu bine primita. Tot simt ca nu mai am ce cauta acolo. Desi ma atrage ca un magnet si s-ar putea sa fie singurul loc pe care il cunosc si simt atat de bine incat sa nu ma izbesc de diverse, oricat de neatenta as fi...

All my toys are broken... and so am I inside...

baby dino is a pest

Pentru ca e ametita si nu casca ochii.

Pentru ca la laboratoare chitaia ca nu-i merge o chestie sau alta, dar de fapt uitase sa mai apese un F5. Pentru ca uneori se enerveaza ca nu porneste vreo chestie pe care a uitat s-o bage in priza. Pentru ca se impiedica, pica peste chestii si le face praf. Pentru ca saptamana trecuta n-a observat biroul... care totusi e acolo de 9 ani si jumatate si e monstruos de mare. Pentru ca la doar cateva zile dupa n-a observat usa. Pentru ca putin dupa aia n-a observat patul. Si bineinteles ca a intrat in ele ca tancu'. Sau nu chiar... ca tancu' nu s-ar fi ales cu vanatai. Pentru ca seteaza parole bune. Apasa la nimereala pe taste din colturi diferite ale tastaturii si apoi merge mai departe doar cu "Remember" me si "Recover password". E drept ca in cazul alora de 4 cifre de la telefon degetele tin minte ce sa tasteze... doar neuronu' tot nu le-a inregistrat dupa atatia ani.

In seara asta chiar am comis-o...

Eram in galeria comerciala a unui hipermarket, ma indepartam de bancomatu' la care platisem o factura. Si, in timp ce ma indepartam de el...

siii... ce dracu' e asta?

Acum muuulti ani i-am luat mamei o lumanare in forma de iepuroi. Pentru ca se apropia sarbatoarea cu pascutu' si doamna mama chitaie urat daca nu primeste cadouri. In acelasi timp, am mai luat cadouri si pentru ceilalti membri ai familiei. Cadouri care au facut drumul de la Bucuresti la Brasov cu tati. Pentru ca s-a intamplat sa vina in delegatie in Bucuresti cu putin inainte de Paste si i-am dat lui cadourile. Si am crezut ca i-am explicat clar care cadouri sunt pentru cine ("in punga galbena e un iepuroi de ciocolata pentru mamaia si...") si ce-i cu fiecare. Ba chiar am glumit aratandu-i iepuroiu' cu ditamai fitilu' intre urechi: "doamna mama sa faca bine sa nu bage dintii in el ca-i de ceara".

Apoi am primit un telefon de la tati, cu multumiri de la toata lumea pentru cadouri. Care mi-ar fi intrat pe o ureche si mi-ar fi iesit pe cealalta fara sa-mi perturbe neuronu' daca... tati n-ar fi rostit urmatoarele cuvinte: "doamna mama a zis ca

ruf si buf...

Sau cum acum nu mai stiu de ce dracu' nu mergea scriptu' de acum o luna.

M-am jucat putin pe jsFiddle, si se pare ca acum merge (nu va speriati de cum e colorat, pur si simplu syntax highlighteru' jsFiddle nu prea e pregatit pentru anumite situatii, cum ar fi "<" in interiorul unui tag script... si stiu ca puteam sa nu-l pun acolo, ci in panoul dedicat), desi nu vad diferenta intre ce am facut acum si ce facusem initial acum o luna (si n-a mers si am ajuns sa incerc in nspe feluri si sa ma complic inutil).

In orice caz, scriptul poate fi imbunatatit. querySelectorAll nu merge pentru IE7, deci ar trebui facuta o functie speciala care sa faca acelasi lucru si pentru minunea aia de browser. Poate unii nu semneaza comentariile cu acelasi nume pe care l-au trecut la username cand si-au facut contul de gravatar. Si in cazul asta ma gandesc ceva de genu':

amintiri ciocolatoase

Acum cateva zile mi-am luat o ciocolata Bellarom. Nu este prima data cand iau o ciocolata din neamul asta. Acum trei ani si jumatate mi-am mai luat una. Era vorba de o ciocolata amaruie atunci, tin minte clar ca ambalajul era cu rosu. Si in interiorul tabletei erau... viermi. Vii. Miscatori. Si nu, nu era vorba de vreun sortiment exotic - in tableta aia chiar n-ar fi trebuit sa existe viermi.

Mi-am luat si o ciocolata Cote d'Or. Cote d'Or a fost printre primele marci de ciocolata pe care le-am descoperit dupa ce am venit in Bucuresti la facultate. Tin minte si acum batoanele cu rom de la Mega Image sau ciocolata in forma si cu aroma de portocala care se defacea in felii (cam in acelasi fel ca si marul de la Gubor despre care am scris la sfarsitul anului trecut) gasita in Carrefour acum vreo opt ani. Si cutia Assortiment Degustation cu patratele de ciocolata cu diverse arome. Si, descoperite mai tarziu, pralinele avand la interior rulouri de napolitana, foarte asemanatoare cu Suchard Imagine sau cu Milka Amavel Pralines - amuzant, toate trei apartinand de Kraft. Sau tableta cu biscuiti speculoos. Desigur, au fost si destule alte ciocolate Cote d'Or de care n-am fost prea incantata... dar tot de cele care mi-au placut imi aduc aminte intai.

pentru cat merita sa te deplasezi la banca?

Postare in care bronto foloseste o poza cocalareasca cu bani, tinuti bineinteles de ghearele puternice ale colegului de pat. Poza cu atat mai cocalareasca cu cat m-am chinuit vreo 3 minute sa aranjez bancnotele in asa fel incat sa nu se vada decat "5 lei".

Azi fiind prima zi a lui martie, brontozaurelu' a primit un martisor pe gustu' ei: bani. Cum dorintele reptilei sunt momentan destul de neclar definite (si alea* care is clar definite au oricum preturi cu vreo doua ordine de marime peste valoarea martisorului), a zis ca ii pune la pusculita. Adica ii varsa in cont sa faca pui. Si candva si-o face timp sa-si defineasca clar dorintele si sa-si ia chestii.

Doar ca a mentionat asta cand a sunat-o pe doamna mama sa-i ureze... dracu' stie, nici nu mai tine minte ce i-a iesit din gura pe post de urare de 1 Martie.

blog stuff

In primul rand, pentru cine n-a observat, blogul s-a mutat acolo unde a fost de la inceput (yay, shorter URL!). N-o sa stea aici mult pentru ca nu mai raman eu mult pe blogspot. Pe scurt, motivul se cheama vreau sa renunt la contul Google (va rog, admirati-mi talentu' in dreapta - i-am facut mustati si barba si apoi l-am zgariat pana la sange... partea amuzanta e ca eu chiar n-am nimic cu Google, vreau doar sa renunt la cont). Nu-l sterg, ramane, doar ca n-o sa-l mai folosesc. Asta include tot ce are atasat. Contul de YouTube nu ii este atasat si il voi folosi in continuare.

Asa ca... momentan oscilez intre doua variante. Ma mut temporar pe WordPress free sau raman aici si nu prea mai scriu. Ambele variante valabile pana la domeniu si CMS propriu (pe care ma apuc sa-l scriu in noaptea asta, deja exista folderu' blogozaur & cateva fisiere .php pe localhost - am mentionat faptul ca am inceput sa scriu iar cod PHP?). N-am nici cea mai mica idee cum o sa ma descurc cu doua chestii: feed-ul RSS & trackback-urile. In rest, sunt destul de sigura ca pot face ceva mai bun pentru mine decat Blogger. Am in creier chiar si syntax highlighting pentru editorul de postari ('cause I always use HTML mode anyway).

Revenind, optiunea cu thebabydino.wordpress.com (don't try, it's not public yet) inseamna doar un link catre blogul asta + postari noi. Pentru ca am stat deja si m-am mirat la monitor timp de cateva ore pana cand mi-a importat tot (bine, asta nu e adevarat, mi-am gasit altceva de facut, da' tot mai verificam din cand in cand daca a mai progresat si cu cat). Si cand s-a terminat am constatat ca multe chestii arata ca dracu', ca toate tag-urile mi le-a facut categorii - grrr!

Cealalta optiune inseamna ca nu ma mai mut pana la mutarea definitiva, dar bineinteles nu prea voi mai scrie prea des din motivu' mi-e lene sa ma loghez. Ceea ce oricum n-ar insemna o schimbare prea mare fata de ultima vreme.

Pe alte planuri, singurele lucruri bune din ultima vreme ar fi ca am invatat chestii noi si ca am frecat concertele omuletilor cu ochi oblici. Si dupa cum se simt muschii mei, sunt cel mai bun fundal pentru facut miscare incercat de mine pana acum.

[...]

Pentru ca sunt din nou in starea aia care acum o saptamana ma facea sa scriu o postare numita "cand nu-ti mai place ceea ce-ti place si nu mai vrei sa faci ceea ce vrei sa faci". Care n-a aparut. M-am razgandit si n-am mai publicat-o.

Pentru ca ma sperie ingrozitor cum gandesc.

I-am descoperit... nu mai stiu exact cand, in orice caz, au trecut mai mult de patru ani. Mi-au placut si de atunci au intrat din cand in cand in playlist. Insa nu m-am uitat niciodata la un concert de-al lor de la cap la coada. Pana saptamana trecuta.

Si trebuie sa recunosc ca mi-a cam picat mandibula pe tastatura. Concerte de trei- patru ore (asta in timp ce altii, nu mai in varsta si mult mai statici pe scena se plang ca o ora si jumatate egal foarte obositor), pline de momente intense. Yoshiki mi se pare fenomenal, atat la pian, cat si la tobe. De multe ori ii da inainte pana cand ceva cedeaza. Foarte la propriu. Fie face praf tobele, fie pica el lat. Si inca sare de pe scena in public.

Mai jos, o mostra. Nu, nu e concert intreg - e o singura piesa. De jumatate de ora1.

heaven changed address

Acum o saptamana si vreo zece ore intram (mai mult ca sa nu-mi mai inghete degetele deja inghetate si poate chiar sa se si dezghete putin) in Mega Image-ul ala vechi-vechi (eu il stiu acolo de aproape zece ani de cand stau in Bucuresti) de pe Mihai Bravu din zona dintre Dristor si Piata Muncii. M-am invartit putin si aproape credeam ca voi iesi exact asa cum intrasem cand...

Mi-au picat ochii pe niste standuri dintr-o zona a magazinului numita "Delicatese". Intai am vazut pungile cu chestii din ciocolata de la Caffarel. Care, in ciuda numelui, m-au cam lasat rece, din moment ce toate erau cu ceva neamuri de alune intregi prin ele sau in ambalajul ala de prost-gust cu o bancnota de 500 euro. M-am uitat in jos, pe latura cealalta a stalpului... dragut, niste biscuiti Corsini numai potriviti la ceaiurile care recunosc ca au cam trecut in zona de "abuz" in cazul meu in ultima luna.

Nimic care sa ma faca sa trec prin plafon insa. Nu inca. M-am intors catre celelalte rafturi. Hmmm, ciocolata Droste. Droste, Droste... sa ma ia dracu', parca eu am mai auzit de astia. Si apoi, in continuare pe raft, mai spre stanga... aaaaa!

dragi imbecili...

... proaspat aterizati in Bucuresti de la c... coada vacii, avand mai putine clase decat trenu' si mai putin de un sfert de creier functional.

Luati-va dracului un calculator cand mergeti la cumparaturi si invatati-va sa adunati pretul fiecarei porcarii pe care o puneti in carucior si nu va mai asteptati sa va creasca ca prin minune bani in plus in portofel ca sa puteti cumpara juma de magazin.

Si daca totusi se intampla sa gresiti calculele si sa nu va ajunga banii, aveti bunu' simt sa nu va hahaiti si sa va laudati ca e a nu stiu cata oara cand se intampla asta. Si hotarati-va dracului mai repede la ce renuntati.

Asta pentru ca a trebuit sa pierd aiurea putin peste 20 de minute din cauza unor idioti care considera normal sa arunce in carucior tot ce vad in fata ochilor ca vad ei dupa aia la casa ce mai iau si ce nu.

A, si nu-mi mai spuneti ca n-am dreptu' sa judec. Nu e nevoie decat de un strop de bun simt si de juma de creier ca sa nu-i faceti pe altii sa piarda timpul aiurea la casa.

Sunteti exact genu' de oameni pe care as pune pisica... Doar sa va dea niste gauri. N-as lasa-o sa si manance, ca nu vreau sa aiba dupa aia probleme cu stomacu'...

e-mail comentatori pe blogspot

Poate am visat chestia asta, poate nu, in orice caz treaza nu eram.

Ma trezesc eu in dimineata asta. Cam pe la 3:40. Primu' lucru pe care-l vad e bineinteles mutra mea urata oglindindu-se in display-ul de la laptop*. Dracu' sa ma ia, nu stiu la ce-mi mai trebuie oglinzi in casa avand in vedere in ce hal se aseamana asta cu una. Misc niste degete pe tastatura, trackpad, naiba stie, ce-oi fi nimerit si eu...

In fine, printre alte chestii pe care le tineam minte de dinainte de a adormi, mai e si o fereastra de Y!M din pingbox cu intrebarea din titlu. Sau ceva aproximativ, nu mai tin minte exact, nu eram inca prea treaza.

Raspunsul este ca, in forma naturala a comentariilor nu ai cum sa-l afli decat daca te cheama Mama Omida. Sau Tata Omidu'. Sau daca ai un glob de cristal. Pentru ca formularu' de comentarii de pe blogspot nu are camp pentru adresa de e-mail. Adica aia care comenteaza nu o scriu nicaieri**. De-aia trebuie sa ma scarpin la ceafa cu degetele de la picioare ca sa pot sa am gravatar in comentarii***.

Desigur, exista oricand posibilitatea disqus. Caz in care proprietaru' blogului poate vedea adresa de e-mail, IP, poate edita comentarii & alte minuni de gen. Dezavantaje? Dupa cum am mai spus, cine are JavaScriptu' dezactivat nu doar ca nu va putea sa adauge comentarii... nu va putea nici macar sa le vada pe cele deja existente.

* Da, dorm cu el in pat.

** Ma rog, se poate comenta cu profilu' de blogger, caz in care... nu stiu, trebuie sa ma mai gandesc. Cu siguranta in feedu' de comentarii nu e nici in cazu' asta.

*** Nu, tot n-am reusit sa fac sa mearga metoda cu XHR (JavaScript). Credeam ca stiu ce dracu' ii cu CORS, JSONP, cum se seteaza un header, dar tot nu merge, deci se pare ca nu-s chiar asa isteata cum credeam...

muzicale. si vizuale. 4.

De data asta... o sa fie o chestie scurta!

Si dedicata strict noii mele obsesii muzicale, aia cu care am facut cunostinta azi, in urma unui click dat aiurea pe YouTube in lista de Suggestions din dreapta. Chestie care m-a facut sa ma pun pe dat si alte click-uri anapoda. Insa n-am mai avut norocu' sa dau peste altceva care sa-mi placa suficient incat sa am motiv sa adaug la postarea asta. Asa ca de data asta este vorba de un singur videoclip.

Trupa se numeste Sonic Altar. Sunt din Noua Zeelanda. Stiu, departe... da' tot nu m-am putut abtine sa nu le las un comentariu in care intrebam daca nu vin si prin Europa. Exista de vreo cinci ani si putin. Si au scos un prim album, numit No Sacrifice, nume care ma face sa ridic putin sprancenele, ca parca mai era o trupa cu un album al carui nume incepe la fel. In fine. Imi place videoclipu' si pana acum cred ca am ascultat-o de cel putin 30 de ori, deci cred ca e clar ca imi place in draci cum suna. Chiar daca nu-mi pare a fi ceva nou. Seamana cu atatea alte chestii care-mi plac. Chestii clasice, cu greutate.

noi si pozele noastre

... din comentarii.

Varianta preferata: Gravatar (Globally recognized avatar). Pentru cei care nu stiu despre ce este vorba: exista gravatar.com, unde iti poti face cont - in linii mari e ceva de genu' le dai adresa de e-mail cu care comentezi pe bloguri, iti setezi un nume de utilizator, o parola, iti uploadezi o imagine pe care vrei sa o vezi langa comentariile pe care le lasi. Si cam asta este! Uneori...

Daaar... blogspot nu cere adresa de e-mail pentru comentarii. De ce este importanta chestia asta? Pentru ca toata dracovenia asta cu gravataru' se bazeaza pe adresa de e-mail.

Ideea este cretin de simpla. Si o sa o explic cu imagini. Pentru ca, dupa cum spunea un fost prof de mate de-al lui tati (liceul Balcescu din Braila)... "figura mare si clara il desteapta pe roman". Sper ca sunteti romani. Alfel, articolul asta tradus cu Google Translate o sa va dea dureri de burta... de la atata ras. Sincer, cand sunt deprimata imi traduc postarile de blog cu Google Translate - e cea mai buna pastila de ras.

Revenind, hai sa vedem cum stau lucrurile. Pentru exemplificare, se ia un comentariu de-al meu, se da click dreapta pe poza si apare un meniu. Ca in poza din stanga. Se da click pe Open image in new tab si... tadaaa! In noul tab proaspat deschis, sus in address bar se poate vedea cam ce se se vede in imaginea de mai jos:

cred ca asta se cheama un fel de pauza

Ce dracu' sa mai scriu pe vremea asta? Ma trezesc doar ca sa inchid jaluzelele sa ma furisez inapoi sub patura unde ma ghemuiesc si mai trag un pui monstru de somn. Hibernare, nu altceva! Planurile de la sfarsitu' asta de saptamana au ramas inzapezite. Dracu' stie daca trenu' s-a "dez-anulat" pana la urma, n-am mai mers la gara. Asteptatu' dupa un tren ore in sir, inghetat sau deraiat nu suna prea tentant asa ca raspunsu' la intrebarea "merita riscu'?" a fost "NU!".

Singuru' motiv pentru care am dat pe aici ar fi ca... voiam sa anunt ca am luat o boala noua.

Bineinteles, n-am scapat nici de alea mai vechi:

nerabdatoare

Inainte de orice altceva:
• - de maine ma apuc sa lucrez iar la tema
• - ma laud putin: inca un articol scris de mine

De-abia astept sa vina zile mai calde. Pana acum cateva zile, asa mi-a placut vremea de iarna asta.

De-abia astept sa-mi soseasca posetuta gri.

De-abia astept sa mergem la Viena. Si dupa cum am spus de atatea ori, daca Insomnium sau Malmsteen sau altii pe care imi doresc rau de tot sa-i vad ocolesc in continuare Romania, dar ajung la austrieci... o sa mai dau o fuga pana acolo si pentru un concert.

De-abia astept sa scriu din nou cod PHP (pentru un proiect ceva mai serios decat "jucarelele" mele din ultimele luni). N-au mai ramas nici doua saptamani...

De-abia astept urmatoarele luni - vor fi pline de concerte. Mi-am luat bilete pentru Primal Fear & Brainstorm si pentru Fates Warning (daca m-as fi nascut cu o zi mai tarziu, nu doar ca mi-as fi impartit ziua de nastere cu Ayrton Senna, dar as fi primit si concertul asta cadou fix de ziua mea).

De-abia astept sa scap de teancul de langa usa din baie. Brrr, stiu, pentru asta trebuie sa ma ridic din pat, sa-l iau in brate si sa ma duc pana la tomberonu' pentru hartii din capu' blocului. Doar ca... dupa cum spuneam... brrr!

De-abia astept sfarsitul asta de saptamana, cu toate ca mi-e groaza ca va trebui sa ma car cu atatea bagaje dupa mine pe vremea asta. Dar dupa aia... ceai, limoncello, ceva cu mar & scortisoara si delicii vizuale si olfactive. De-abia astept sa-mi primesc cartea...

Sinistru de frumos cum toate porcariile care se intampla creeaza situatii pe care mi le-am dorit toata viata, dar am fost prea toanta ca sa stiu cum sa le creez singura. Be careful what you wish for, because you may get it and it may make you happier that you've ever imagined you could be. And of course, there's always something in small print*.

*_{you'll have to fight for the rest of your life to defend it because the jackals are never late for the feast}

you thought you'd...

[I know the layout looks like crap because I was toying with an idea and then I just left it in the air... and for now, I don't feel like making any other changes (but thanks for stirring up my mind). Plus, this one post that I really do write just for myself.]

This blog started out as an exercise. For me, so I wouldn't forget my own language, given that I hardly spoke Romanian with anyone during that time. People at uni understood English, so I really didn't bother with translating my thoughts into Romanian. But this one post should be written in English.

miscellaneous frustrating stuff

shopping

Magazinu' #1. In geam are afis mare cu programu'.
Luni-Vineri: 7-21
Buuun. Ajunge brontozaurelu' acolo la ora 19:51. Doar ca este deja inchis! Asa ca brontozaurelu' trebuie sa se care iar pana acolo a doua zi dimineata.

Magazinu' #2. Si brontozaurelu' cere...
"O cutie cu bomboane cu lichior de portocale... cu Cointreau..." in timp ce se intreaba "hmmm, oare face legatura intre cum se scrie si cum se pronunta?"
"Cu Cointreau nu mai am..."
"Si atunci de ce mama dracului mai sunt expuse?" dar n-o spune cu voce tare...

Magazinu' #3. Brontozaurelu' ajunge cu cosu' la casa, il pune sus, tipu' se apuca sa scaneze si incearca sa fie amuzant comentand chestiile cumparate. Brontozaurelu' maraie in gand - i-ar crapa capu' daca ar putea.
"I'm not friendly, I'm not sociable, I'm not talkative, so don't even dare to try to be funny!" latra brontozaurelu' in gand si blocheaza orice sunet din exterior in timp ce scoate cardu' si i-l da tipului, tasteaza un PIN si se apuca sa-si umple ghiozdanu' (deh, cumparaturi pe o saptamana...).
"Fonduri insuficiente."
"..." - does not compute! Brontozaurelu' stie al dracului de bine ca ar trebui sa aiba fonduri mai mult decat suficiente. Injura timpu' pe care il pierde in felu' asta, scoate cumparaturile din ghiozdan si se intoarce pe calcaie sa plece. Doar ca...