Adresa blogului este brontozaurel.blogspot.com/ncr !!!

Bucuresti, cum sa nu-l iubesti?

Nimic nu spune Bine ai venit in Bucuresti! asa cum o face dulcele miros de salam care te intampina atunci cand iesi din aeroport si te urci in 783. Amestecat bineinteles cu cel de transpiratie pentru ca autobuzul ala e mereu plin.

Cersitul agresiv e la moda sau ce? In ciuda faptului ca nu prea ies din grota, m-am trezit acostata de cel putin trei persoane care mi-au cerut bani ca sa-si ia de mancare... poftiiim? Stiti, eu muncesc pentru banii pe care-i fac si nu sunt extraordinar de multi, dar n-as face in veci asta. N-am, nu-mi iau, aia e, ma duc acasa si muncesc sa fac bani... dar nu cersesc! Ce mama dracului?!

La coada la banca, incercand sa fac lumina in legatura cu banii pentru acel demo facut in februarie si pentru care nu mi-au intrat banii nici acum, desi oamenii spun ca au facut transferul si mi-au trimis un document in rusa a carui autenticitate banca nu are cum sa o verifice. In fata mea, o tipa cu o copchila, o dama in varsta si un tip. Dama in varsta se baga in seama cu copchila, apoi se intoarce catre tipul din spatele ei (si din fata mea).

Nu e treaba mea, dar imi atrage atentia faptul ca il intreaba daca nu se simte murdar... ce mama dracului, s-a apucat sa-l miroasa?! Mnu... comentariul era referitor la tatuajele tipului! Prea socata ca sa fiu atenta la ce zice tipul, dar dama e insistenta... cum poate sa-l sarute nevasta-sa asa? Tipul incearca sa se apere - e piele, doamna..., eu imi ascund fata in palme - holy mother of intrusiveness!

Bine ca maine ma intorc in Germania...

crazy world

Fara legatura cu albumul Scorpions, in caz ca s-a gandit cineva la asta.

Dupa ce mi-am luat biletul pentru concertul Kreator din Szczecin, am inceput sa ma documentez in legatura cu locatia de concert. Cautat poze pe net, luat la puricat paginile Knockout Productions si Peron 5, trecut prin Google Translate toate comentariile la postarile legate de eveniment. Pentru ca, in caz ca nu era deja clar, nu inteleg nici boaba de poloneza. O sa fie primul meu concert intr-o tara in care nu inteleg absolut deloc, deloc limba.

screenshot Google Translate

Si mi-a atras atentia in mod neplacut un comentariu de la postarea asta. Care zice ceva de furat la un alt concert... stai, ce? Primul meu gand a fost... hoti de buzunare la concert! Ceea ce nu suna bine pentru ca evident ca planul era sa-mi iau acte si bani la mine, n-aveam de gand sa le las in urma... in Berlin, de partea cealalta a granitei, la doua ore distanta pe drumuri mult mai civilizate decat ale noastre!

distanta de la Berlin la Szczecin

poza bilet Kreator in Szczecin

Este de doua ore si opt euro. Sau altfel spus, s-a mai adaugat ceva la planurile de primavara-vara. Kreator (da, iar!) in Szczecin pe 5 iunie. Si asa o sa devina prima trupa vazuta in patru tari diferite. Si prima trupa vazuta de patru ori in jumatate de an. Pentru ca ultimele albume, pentru ca experientele live... de-aia!

Kreator, Linz, Posthof, 8 aprilie 2018 ❤

Cum am ajuns in Austria.

Linz, 7 aprilie. Oricat de obosita as fi fost dupa cele aproape 36 de ore de cand plecasem de acasa, n-am putut rezista tentatiei de a merge in recunoastere pana la Posthof. Pe harta, nu era departe, dar parea complicat si, la fata locului, s-a dovedit a fi chiar mai complicat pentru ca trebuia sa trec peste, pe sub si chiar inconjurand linii de tren industriale si o autostrada.

Iar intr-o sambata dupa-amiaza, nu era nici dracu' pe strada in zona aia industriala. Daca as fi trecut pe langa o alta fiinta umana, as fi cerut indicatii, dar n-am avut norocul asta. Asa ca dupa ceva invartit, m-am gandit ca probabil n-ar fi o idee proasta sa urc pe podul peste autostrada. Si chiar n-a fost pentru ca la capatul celalalt al podului am gasit un indicator catre Posthof, iar dupa ce am dat coltul am si vazut un banner agatat de o cladire - Welcome @ Posthof. Victory!

Am mai avut de trecut peste niste sine si de ocolit niste trenuri si camioane, dar acum macar imi puteam vedea clar tinta si in cele din urma am ajuns acolo.

10 ani

Acum zece ani, prima postare pe blogul asta. Despre iepuroi de ciocolata. Unele lucruri nu se prea schimba. In continuare ma simt vinovata cand "stric" figurine de ciocolata reprezentand diverse animalute dragalase.

Probabil as fi avut o colectie ceva mai impresionanta (aaa... colectie de iepuroi de ciocolata) la momentul asta daca excursia in Austria n-ar fi fost cu autocarul. Toate produsele de Paste erau la jumatate de pret, dar mi-a fost frica sa iau mai mult de o figurina micuta si compacta pentru ca nu stiam cum ma voi intoarce cu ele in astfel de conditii.

Austria - headed for disaster

Titlul e dintr-o piesa Annihilator care imi place in draci - Speed. They say I'm crazy and I'm headed for disaster...

Iar bucata asta descrie perfect cum ma simteam inainte de excursia in Austria. O tara in care nu mai calcasem niciodata, desi era probabil singurul loc in care as fi plecat daca n-as fi ajuns sa tin prezentari la conferinte sau sa creez un precedent pentru ca eram disperata sa mai vad inca o data live trupa de la care a pornit totul.

In acelasi timp, o tara foarte scumpa daca e sa ma raportez la ce imi permit eu in mod normal. Am ales cele mai ieftine optiuni posibile1 si asta tot a insemnat vreo 207- 208 euro pentru transport intre orase si cazare pe doua nopti. Iar asta e ceva ce poate face regretele sa se iveasca mult mai usor atunci cand realitatea nu corespunde cu asteptarile.

Iar asteptarile... erau ridicole. Motivul pentru care imi doream de atata vreme sa vad Austria fiind... Kommissar Rex! Aaa... da, stiu. So facepalm-worthy! Iar concertul Kreator? Experienta din ianuarie fusese extraordinara, n-avea cum sa fie mai bine, aveam sa fiu dezamagita...

Si totusi...

Insomnium, Bucuresti, Quantic Pub, 22 martie 2018

Cred ca oricine ma cunoaste stie ca sunt moarta dupa ei de cand i-am descoperit, acum vreo zece ani. Si imi doream de multa vreme sa ii vad live, dar intai s-au suprapus faptul ca eu eram studenta si falita, iar turneele lor erau scurte si putine, iar apoi s-au intamplat chestii aiurea de fiecare data cand ar fi trebuit sa-i vad, ori in partea lor, ori in partea mea.

Deja spuneam, desi oarecum in gluma, ca sunt blestemata cand vine vorba de vazut trupa asta live, dar acum veneau in Bucuresti aproape de ziua mea... it was supposed to be revenge!

Am luat in considerare sa-i vad si la Budapesta, cand ar fi fost chiar de ziua mea, dar n-am putut lua o decizie inainte sa fie sold out. Am luat in considerare sa-i vad si la Dornbirn in Austria, cumva combinat cu faptul ca vedeam oricum Kreator la sfarsitul aceleiasi saptamani la Linz, dar absolut tot ce tinea de excursia pentru concertul ala parea la fel de solid ca un castel de carti si mi-a fost teama ca dezastrul pe care il prevedeam ar putea deveni o catastrofa totala... dar mai multe despre asta intr-o alta postare.

Asa ca a ramas doar Bucurestiul. De-abia asteptam. Turneul a inceput cu o saptamana inainte de concertul din Bucuresti, zi in care am avut surpriza de a vedea cum concertului i se face reclama pe ecranele din statiile de metrou. Serios?! Un concert de metal extrem la metrou?! In tara asta?! Am fost incantata, serios...

La fel de incantata am fost si de clipurile din primele concerte. Singurul aspect care nu-mi placea era vremea. Oricat de mult mi-ar placea, incepusem sa-mi doresc ca ultimul lor album sa fi fost Summer's Gate in loc de Winter's Gate... pentru ca se parea ca o chemasera inapoi.

Kreator, Bucuresti, Arenele Romane, 25 ianuarie 2018

TL;DR - Wow! Au fost extraordinari, atat pe scena, cat si dupa, hehe!

Istorie personala

I-am descoperit acum vreo opt ani, cu videoclipul pentru Hordes of Chaos. Care totusi nu m-a facut sa sap si dupa altceva.

programul primei zile B'Estfest 2012: Kreator ar fi inceput la ora 1:30 noaptea

Apoi au scos Phantom Antichrist in 2012 si asta a reusit sa-i "promoveze" la statutul de trupa pe care vreau s-o vad live. Am luat in considerare sa-i vad la B'Estfest, dar erau singura trupa de pe afis de care eram cu adevarat interesata la momentul respectiv, festivalul nu mai era la Romexpo, ci la mama dracului si nu aveam incredere in optiunile de transport, mai ales la orele alea din noapte... asa ca am spus pas.

Cumva, am ratat si urmatoarele lor prezente in Romania (tot festivaluri), chiar daca ma cam rodea ca eu tot n-am reusit sa-i bifez de pe lista de dorinte de fiecare data cand cineva imi spunea ca i-a vazut aici sau in afara.

Helloween, Bucuresti, Romexpo, 15 decembrie 2017

TL;DR: Band rocked, security sucked huge donkey dicks.
Istorie personala

In toamna lui 2016, a picat ca o bomba: Stop! Drop everything! - se reunesc dovlecii! Adica Helloween cu toata lumea din anii '80. Toata lumea care mai e inca in viata, pe Ingo nu-l mai aduce nimeni inapoi.

Ca dupa aia lumea a inceput sa comenteze ca mai sunt doi fosti membri de prin anii '90 in viata e alta poveste. Na, probabil unii voiau sa vada Helloween in versiunea Slipknot, cu noua membri pe scena. Si probabil si cu coliziunile si oasele sparte pe care le implica asta, ca sa fie tacamul complet.

Oricum le e putin mai greu acum sa incapa mereu pe scena - Weiki glumea ca trebuie sa fie mereu in garda si intr-o inregistrare de pe YouTube, Andi se impiedica si pica peste Kai. De parca faptul ca au trei chitaristi acum inseamna ca daca doi sunt dezmembrati se poate face unul din bucati...

Lasand gluma la o parte, am fost super incantata. Kai cu Helloween, si nu doar pentru doua piese la encore? Super, vreau! Cumva, la fel ca in cazul Aerosmith in 2010 (cand am avut dreptate!) si Black Sabbath mai recent (cand n-am avut dreptate!), am fost convinsa ca vor trece si prin Romania.

Alice Cooper, Berlin, Tempodrom, 23 noiembrie 2017

La doua saptamani (ma rog, fara cateva ore) dupa plecarea catre Dublin, eram din nou in avion. In drum catre Berlin si un nou concert Alice Cooper. La fel ca la Dublin, am avut noroc cu vremea. Ploaia tocmai se oprise cand am ajuns eu acolo.

Imi rezervasem o camera intr-un fel de hotel-pensiune intr-o casa veche. Din nou, in zona gradinii zoologice, de data asta chiar mai aproape, la vreo 200 de metri de targul de Craciun. Care nu prea era inca deschis la acea data. Speram sa ajung acolo inainte de ora 14, ora la care se inchidea receptia, dar... n-am avut norocul asta! Am ajuns pe la si zece minute. Aveam un numar de telefon la care am putut suna ca sa aflu ce sa fac in situatia asta. Primisem si un mail, dar fusesem convinsa ca voi reusi sa ma incadrez in timp, asa ca... nu-l citisem, oops! In cele din urma, in ciuda zgomotului strazii, am reusit sa inteleg codul care mi se dicta la telefon ca sa-mi deblochez cheia din cutia in care-mi fusese lasata.