Adresa blogului este brontozaurel.blogspot.com/ncr !!!

oameni casanti

You're all worthless and weak!

Da, Twisted Sister. Trupa aia care pana la urma n-a mai calcat aici. Si uite ce-am pierdut.

Toamna trecuta cineva spunea despre mine ca she keeps putting herself down. Nu. Chiar deloc. Doar ca pasatul responsabilitatii nu e un sport la care sa-mi doresc sa fiu campioana. E tentant si sinistru de usor sa gasesti explicatii conform carora nu ai fost tu de vina. Si spun sinistru pentru ca ma ingrozeste pana unde pot duce unii oameni lucrurile. Se apropie de punctul in care arzi pisica neagra pentru ca ti-a trecut prin fata si asta e motivul pentru care n-ai fost in stare sa te descurci macar decent. Chiar daca explicatia felului in care asta functioneaza are mai multe gauri decat sita mea mare. Aia pe care poate sa o poarte si un vitel pe post de casca.

Nu e adevarat ca n-ai avut de ales. De fapt, asta e problema. Ca a trebuit sa faci o alegere. Si nu ti-a fost niciodata suficient de clar ce vrei mai mult, ai vrut si si. Dar nu s-a putut, cine e de vina? Intotdeauna altcineva.

Daca cineva te-a criticat, nu inseamna ca te-a sabotat. Poti si e responsabilatea ta sa filtrezi ce ajunge la tine. Am inceput sa fac asta cu ani in urma si probabil o sa o fac din ce in ce mai mult. What you don't know sure can't hurt you...

planuri de iarna

bilete concerte

Deocamdata...

Myrath. Pentru ca ultimul album rupe. Mostra. Si pentru ca le-am promis ca ne revedem in decembrie, nu?

Amon Amarth. Pentru ca... la dracu', Amon Amarth, mai e nevoie de alte motive?

Sabaton si Accept. Ma rog, in primul rand Accept pentru mine, ca nu i-am vazut de destule ori pana acum...

La planurile de vara n-au mai existat modificari pana la urma. Chiar daca timp de cateva saptamani am crezut ca voi vedea si Twisted Sister.

bilet Twisted Sister

The Bomber's last flight

S-a intamplat in prima seara la Wacken. Dupa concertul Iron Maiden, pe aceeasi scena pe care fusesera cu cateva ore inainte Saxon. Un segment cu bucatele de piese, bucatele de interviuri cu Lemmy cu piese precum One More Fucking Time sau Love Me Forever pe fundal.

O selectie scurta, dar in opinia mea foarte buna. Poate ca ideea a fost sa promoveze ultimul album pentru ca au fost destule piese de pe Bad Magic. Dar este un album care merita si nu doar pentru ca a fost ultimul. Eu il consider a fi cel mai bun album de la Inferno incoace, iar Inferno este pentru mine clar cel mai bun album din cea de-a doua jumatate a celor 40 de ani de existenta a trupei. Mi-a mai placut si faptul ca au inclus balade, desi nu sunt primul lucru la care te gandesti atunci cand auzi de trupa asta. Dar mie mi-au placut mereu piesele lor lente. Lemmy le-a scos mereu excelente. Si cel mai bun lucru a fost ca ultima piesa din selectie a fost Overkill, nu Ace of Spades. Toata lumea stie Ace of Spades, dar Overkill a fost ultima piesa cantata live.

Don't forget us! Cuvintele pe care Lemmy le rostea la sfarsitul concertelor. Am vazut multi oameni plangand si recunosc ca mi-au dat si mie lacrimile.

Apoi pe scena au aparut Phil si Mikkey. Au multumit publicului, organizatorilor, echipei lor.

Thank you for the ride! Stay well, guys... And I'll see you around...

Hollywood Vampires, Bucuresti, 6 iunie 2016

Exact la 2 ani dupa concertul Aerosmith de la Horsens. Pe care eu l-am ratat. Acum zic "de fraiera", dar cine stie, poate ca n-ar fi fost cazul sa fac pe viteaza avand in vedere glezna mea atunci proaspat busita.

Deasemenea la o zi dupa ceva ce nu credeam ca se va intampla vreodata. Putin ingrijorata de prognoza meteo, decid sa-mi iau cateva... vreo patru randuri de haine pe mine, plus un sac de gunoi pentru ca pelerina mea de ploaie s-a rupt. Afara nu se vede nici urma de ploaia care cade teoretic peste Bucuresti din ce am gasit pe net. Ba chiar dupa ce ies de la metrou la Aviatorilor imi blestem zilele pentru ca am avut grija sa-mi iau haine pe mine, da' sa ma dau cu crema de protectie solara nu m-a dus creieru'. Si mai am de mers asa pana la intrarea de la parcarea C.

Unde Alex a ajuns deja, bineinteles, dar... si destui alti oameni?!?! Stai putin, in ce tara suntem? Credeam ca nu mai vine nici dracu' la concertu' asta... Oamenilor, voi n-ati vazut cat sunt biletele? Biletul la Diamond al treilea cel mai scump bilet la un concert rock din cate au fost in tara asta vreodata... si e deja un grup serios de oameni la poarta cu mai bine de doua ore inainte?!?! Mbine, cativa sunt nemti, eu si cu Alex suntem putin dusi, da' restu'?!

nemo

Intr-o seara la sfarsit de iunie, am vazut un .gif pe twitter. Cateva ore mai tarziu, am creat si eu ceva asemanator doar din CSS intr-o sesiune de live coding. Bineinteles, placa veche, dupa aia m-am miorlait pe twitter - poate cineva sa-l testeze in Safari si Edge? Asteptandu-ma bineinteles ca totul sa fie in regula pentru ca, exceptand numarul mare de elemente, nu faceam nimic nebunesc pe acolo.

Doar ca... toata lumea imi spune ca e incet ca dracu' in Edge. De ceee? Pai, uite de-aia, copil prost, de ce te obosesti cu CSS cand fix pentru asta exista WebGL? Poi nimic WebGL nu merge pe laptopul meu care tocmai a implinit frumoasa varsta de zece anisori... plus ca n-ar mai fi asa impresionant daca ar fi WebGL si vreau si io motive sa ma laud cu ce fac...

Siii... cam ce credeti ca s-a intamplat dupa asta? Am primit un mesaj privat. Si, la doar cateva zile dupa...

S-a intamplat asta. Daca cineva s-a gandit la piesa Poison, da.

Nu-l folosesc inca. Pentru ca n-are gaura in care sa bag cablul de net si n-am wireless aici. Am un stick, dar mai mult imi fac draci pentru ca nu se incarca nimic, asa ca nu merita. Asa ca na, candva in viitor. Am fost entuziasmata pe moment, dar acum totul e meh...

the stalking files #3

In continuarea partilor #1 si #2.

Un cuplu tocmai s-a intors la hotel de la cumparaturi. Tipa e eleganta si probabil superba de aproape. De departe sar in ochi doar parul si ochelarii de soare. Tipul arata a pensionarul tipic, complet cu palarie galbena de paie.

... cred ca "pensionarul" e Alice. Nu stiam ca Sheryl e si ea aici. Sunt la bar, destul de departe de intrare asa ca ii astept sa se apropie de lifturi. Dap, 100% Sheryl si Alice! Lifturi?! Ana, iute, fugi! Tipu' de la paza nu e prea incantat.

get well, rock star!

Am inceput sa urasc zilele de 11 din clasa a sasea. Atunci a fost prima data cand s-a intamplat ceva foarte urat intr-o astfel de zi.

In 1999, in dupa-amiaza zilei de 11 iulie, Schumacher era tradat de frane si iesea de pe pista in al cincilea viraj la Silverstone.

Joe Parry live cu Aerosmith

17 ani mai tarziu, am avut parte de o alta sperietura. Am dormit pana tarziu. Si prima chestie pe care am vazut-o dupa ce m-am trezit si am intrat pe twitter a fost ca Joe a intrat in stop cardiac pe scena in timpul celei de-a doua piese. Ma rog, nu pe scena, in spate. Pentru ca fost suficient de inteligent sa faca vreo cativa pasi in directia aia si sa evite sa pice pe jos in fata tuturor celor de la concert.

the stalking files #2

In continuarea chestiei asteia.

Duminica dimineata. Dupa un somn ca dracu'. Pe undeva regretand ca m-am dat dusa de la hotel. Si da, Alex, probabil n-ar fi avut chef de noi la 3- 4 noaptea. Da' daca ma mananca si incep sa ma scarpin, eu nu stiu sa ma opresc din scarpinat pana n-am mainile pline de sange.

Asta si la propriu. Am o cicatrice urata pe glezna stanga. Are mai mult de sapte luni. Ma manca glezna si m-am scarpinat. Mi-a luat mult sa curat sangele din jurul unghiilor. De taiat unghiile nu mai putea fi vorba, erau proaspat taiate.

In fine. Revenind la ziua de duminica, 5 iunie. Dimineata. Ma rog, dimineata mea, apropiata de pranz. Pierdut putin vremea aiurea, apoi echipat iar si revenit la hotel. La o ora nu prea fericita pentru pistruii mei, motiv pentru care decid sa ma apropii mult mai mult de intrare decat sambata.

daca...

Daca te apuci sa scoti chestii dintr-o cutie, parca se multiplica in timp ce faci asta pentru ca la sfarsit nu mai intelegi cum dracu' au incaput toate acolo inainte.

Daca pleci cu o ora si zece minute mai devreme cand stii ca faci sub 50 de minute si asta cu asteptat cate zece minute de fiecare data cand schimbi metroul, garantat metroul va veni fix cand calci pe peron si drumul va lua sub jumatate de ora, deci vei ajunge cu 40 de minute mai devreme. 40 de minute pierdute aiurea asteptand.

the stalking files

Mi-am imaginat intotdeauna ca asa ceva se intampla cu premeditare. Studiat fiecare miscare timp de luni la rand. Dar n-a fost asa.

A fost o gluma la inceput, atunci cand am vazut interviul in care Joe spunea ca vor sa mearga la Bran. Si, oricat as fi aparat drumul spre zona in care m-am nascut, nici eu am crezut ca a vorbit serios.

Apoi, in seara zilei de 2 iunie, mi-a aparut in timeline tweetul care anunta ca au ajuns in Bucuresti. Pe de o parte, am rasuflat usurata pentru ca, pana in momentul acela, imi fusese teama ca nu vor mai sosi si concertul nu se va mai intampla. Nu cred ca o sa uit vreodata ce s-a intamplat anul trecut. Pe de alta parte... deja? De ce? Nuuu... Cum sa spun asta sa nu sune ca dracu'? Bucurestiul, si in special Centrul Vechi, nu e un loc in care sa-mi doresc sa stea prea mult daca vreau sa mai revina pe aici. Daca iau ceva de la un restaurant? Daca sunt jefuiti?