on the verge of extinction... again

Da, e o piesa Slipknot, dar nu despre asta e vorba.

E vorba despre prea multe betoane, e vorba despre a incerca sa faci ceva, chiar daca foarte putin, cat poti. Si despre a descoperi constant ca planeta e populata de gunoaie de oameni.

Putinul spatiu verde care a existat vreodata pe strada asta, pe langa blocul asta, a ajuns sa fie sacrificat constant pentru locuri de parcare si pentru balcoane. Din dorinta locatarilor care se plang de aer, de caldura si asa mai departe...

Dar sigur ca era mai important sa aiba masina parcata aproape sub geam, aproape de intrarea blocului. Ca sa nu aiba mult de mers pana sa se urce in ea sa mearga pana la supermarket. Cum nu suntem in Cucuietii din Deal aici, sunt 4 supermarketuri pe o raza de 500 de metri. Plus doua Shop & Go, plus un Carrefour Express, plus alte magazinase. Dar pentru unii tot e prea mult de mers pe jos.

Si sigur ca era important sa extinda suprafata casei prin balcoane la parter, ca romanii sunt... cum sa ma exprim frumos? Hamsteri! Si nu doar in era corona, ci in general, asa ca e nevoie de spatiu pentru stocat toate rahatisurile cumparate fara vreun motiv bun.

In fine. Ce a a supravietuit betonificarii e o fasie lata de vreo 50 de centimetri de-a lungul blocului. In medie. In unele locuri sunt doar 20, in altele pana la 80. Cum zicea mamaia - "cate bordeie, atatea obiceiuri" - fiecare s-a extins cu balconul altfel.

Pamantul nu e unul in care sa poata sa supravietuiasca multe plante. Unele sunt mai rezistente. Sunt niste tufe de regina noptii si niste tufe de gura leului care ies mereu si cresc frumoase si sanatoase chiar la marginea de beton. Gladiolele nu par a fi pretentioase nici ele. O crizantema cumparata in glastra in urma cu vreo doi-trei ani si plantata acolo pare ca s-a adaptat si ea bine. Dar cea mai mare surpriza sunt trandafirii. De la aproape nimic, la ditamai tufele.

Din pacate, se intampla des ca cineva sa decida sa faca un buchet din florile din gradina. Trandafiri, crizanteme, dalii, bujori... cineva a si smuls din pamant cu totul o garofita. Acum o luna de-abia asteptam sa sa deschida bujorii. Dupa cum aratau bobocii, probabil aveau sa fie de un rosu inchis - o culoare foarte frumoasa. Naiba stie. N-am apucat sa vad unul singur desfacut. Cineva i-a cules pe toti. Azi am coborat jos la trandafiri, tufa mea preferata avea trei flori pe cale sa se deschida. Primele ei flori pe anul asta. Nu face multe flori, dar sunt niste flori mari, de un rosu inchis, cu dungute de un rosu si mai inchis. Cineva ii taiase. Pe toti trei. Plus inca cel putin sapte din tufa cu trandafiri galbeni. La fel cum s-a intamplat toamna trecuta, la fel cum s-a intamplat luna trecuta cu bujorii, nici n-am avut sansa sa-i vad desfacuti. Bonus, cineva a rupt si o dalie. O dalie mare, rosie.

Pentru ca betoanele sunt la moda, asa e si la cimitir. Asa ca singurele flori pentru mamaia pot fi doar in glastra sau intr-o vaza. Pentru vaza, incerc sa aleg flori de sezon. Sau care rezista mai bine in anumite conditii meteorologice. In toamna lui 2021, au disparut mereu daliile din vaza. Nu stiu cum s-a intamplat de n-au disparut niciodata crini... si crinii sunt scumpi! Dar daliile... Am dus patru, la urmatoarea vizita nu mai erau. M-am suparat si am vrut sa compensez cu un buchet mai mare, mai bine de zece erau acolo, nu mai tin minte exact cate. Au disparut si alea. Apoi la fel s-a intamplat cu crizantemele. Pe 1 iunie 2022, ar fi implinit 95 de ani. Am dus un buchet de bujori cu cateva zile inainte pentru ca urma sa fiu in Berlin in ziua aceea. Nu i-am gasit ofiliti in vaza la intoarcere. Disparusera. Cineva i-a luat bujorii de ziua ei. Si nici n-am mai gasit sa cumpar alti bujori in piata la intoarcere ca sa-i inlocuiesc pe cei furati.

Singura concluzie...

People = Shit.

PS - Da, avem camera de supraveghere. Una, nu douazeci, ca nu suntem agentie de banca. N-a ajutat ca sa aflam mai mult decat ce am putut vedea uitandu-ne la flori.