on the verge of extinction... again

Iar ceva ce ar fi trebuit sa fac in ianuarie... se pare ca devine traditie.

Sa incepem deci. In ordine oarecum cronologica dupa anul primei aparitii... adica intr-o ordine ciudata, care s-a dorit initial a fi cronologica, dar a iesit alandala. Ce s-a mai adaugat la colectia mea de muzici in 2019.

Megadeth. Intai Killing Is My Business... and Business Is Good! Versiunea din 2018, cu o tona de chestii bonus. Si The World Needs a Hero, versiunea din 2019. Nu stiu ce sa zic... in ambele cazuri, rezultatul e excelent, dar fara magia originalului? Oricum ar fi, imi vine sa-mi trag palme ca n-am tras o fuga sa-i vad in turneul din iarna. Cand Dread and the Fugitive Mind a facut setlistul dupa... o vesnicie? Probabil o vesnicie o sa mai treaca si pana voi avea iar sansa sa-i revad...

Da, ambele semnate de David Ellefson cu trei zile inainte de ziua mea. Si fix de ziua lui Alex.

Si apoi Dystopia!

Kreator. Pleasure to Kill, Extreme Aggression si Coma of Souls. Pentru ca trebuie neaparat sa-mi completez colectia cu versiunile astea noi. Cu care au facut o treaba excelenta. Si spun asta chiar daca in continuare nu ma atrage chiar asa tare stilul "black metal meets thrash" din perioada respectiva si prefer sa ascult piesele respective live, in stilul curent, "thrash meets NWOBHM meets melodeath". Stiu ca pe atunci incercau sa imite Venom, dar pentru urechile mele... Mille incercand sa sune asa... suna de parca il stranguleaza cineva. Probabil cel mai mare plus al anilor '90 pentru ei a fost faptul ca Mille a inceput sa urle. Si a tot perfectionat asta de-a lungul anilor... acel society, what have you done to me? suna incredibil pe Dying Alive.

Timo Tolkki's Avalon. The Land of New Hope. Am dat de el din intamplare acum un an si putin. Si probabil am ascultat A World Without Us si m-am uitat la videoclip de un milion de ori de-atunci.

Saxon. Intai The Saxon Chronicles, bucati filmate in timpul unor turnee mai vechi. Intr-un ambalaj pe care mi-a luat o vesnicie sa-l desfac pentru ca venea cu o prostie de protectie care trebuie scoasa intr-un anumit fel, altfel distruge continutul. Si apoi The CD Hoard, o colectie de 5 CD-uri live din perioada 1995- 2006.

Nu, astea nu sunt semnate. Concertele pe care ar fi trebuit sa le vad in 2019 au fost amanate/ anulate. Iar in martie... avand in vedere situatia la momentul respectiv si faptul ca Biff se incadreaza in mai mult de o categorie cu risc ridicat, am preferat sa pastrez distanta. Mi-au semnat deja o valiza intreaga de lucruri oricum...

Battle Beast. Bringer of Pain. Cu siguranta albumul meu preferat de la ei. Semnat cand i-am vazut in Bielefeld acum un an si ceva. Mostra.

Primal Fear. Angels of Mercy - Live in Germany. Imi trebuie un player BluRay. Am vazut concertul online, dar mor de curiozitate sa vad cu ce vine in materie de extras.

Black Label Society. Grimmest Hits. M-a amuzat teribil bookletul. Ah, da, mostra.

Dynazty. Firesign, care nu m-a prins la fel ca Titanic Mass, dar care vine totusi cu niste piese incredibil de catchy. Mostra.

MONO INC. - Welcome to Hell. Ceva putin diferit care m-a cam prins. In special piese ca Reign of Rats.

Amon Amarth. The Pursuit of Vikings: 25 Years in the Eye of the Storm. Documentarul in care am descoperit ceva cu adevarat socant: Johan Hegg nu s-a nascut cu barba!

A Paranormal Evening with Alice Cooper at the Olympia Paris. Alice live. Intotdeauna excelent. Plus ca e vorba de o inregistrare a unui concert dintr-un turneu in care l-am vazut si eu. Si contine Pain, care nu mai facuse setlistul de dinainte sa ma nasc.

Metal Church. Damned If You Do. Inainte sa iasa albumul, au scos trei videoclipuri - Damed If You Do, Out of Balance si By the Numbers. Si parca fiecare imi suna mai bine decat precedentul. Iar cand a iesit in sfarsit si albumul... am ajuns sa fiu cu adevarat obsedata de Revolution Underway. So you get a sharper knife and commence to cut away...

De remarcat si faptul ca bookletul e absolut superb, mai ales ca o coperta oribila pentru Hanging in the Balance (pacat de continutul albumului) a fost una din picaturile finale care au umplut paharul pentru Mike Howe si l-au facut sa se retraga in anii '90. Si da, semnat. Promit ca o sa apara si o postare despre asta, concertul lor a fost pentru mine unul din cele mai bune momente ale anului 2019.

Alice in Chains. Rainier Fog. Daca ar fi sa-l descriu intr-un singur cuvant, singurul pe care l-as putea alege ar fi... haunting! Pe undeva e putin sinistru cum bucati din piese imi revin obsesiv in minte si cat de bine se potrivesc in anumite situatii. Si asa imi vine sa-mi trag palme ca n-am fost sa-i vad la Hamburg acum un an.

Amalgama. Мечта. Care din ce zice nenea Google, se traduce prin "vis". M-am facut cu albumul asta cand au deschis concertul U.D.O. in decembrie.

Avantasia. Moonglow. Eh... chiar si cu prezenta unor muzicieni exceptionali. Dar imi place piesa cu Mille... ii da viata.

Slipknot. We Are Not Your Kind. Unul din cele mai asteptate albume ale anului pentru mine. Avand in vedere cat de mult imi placuse All Out Life (in special live, cand m-am uitat la stream-ul de la Rock am Ring)... am fost usor dezamagita. Totusi, piese ca Nero Forte rup...

Archer Nation. Beneath the Dream. In acelasi stil cu precedentul album... care ma duce cu gandul la Megadeth. Mostra.

Hollywood Vampires. Hm. Cateva piese au trecut putin pe langa, dar, in acelasi timp, am devenit de-a dreptul obsedata de altele. Iar coverurile sunt bine alese. Iar ambalajul... drace! Din nou, un carton foarte placut la pipait... cred ca doar cel al celui mai recent Barren Earth imi place mai mult la capitolul asta.

Phil Campbell. Old Lions Still Roar. Cine se asteapta la ceva in genul Motorhead... va avea o mare surpriza! E un album foarte original, pe alocuri foarte dinamic (These Old Boots), pe alocuri foarte linistit (Dead Roses). Un album pe care apar o multime de nume mari precum Rob Halford, Alice Cooper, Joe Satriani sau Dee Snider. Si e primul album pe care l-am cumparat chiar cand a aparut. A doua zi dupa ce a fost lansat. Eram in Dortmund, era sambata si... a fost cumva la intersectia dorintei de a vedea ce muzici intersante gasesc in primul Saturn si a nevoii de a schimba o bancnota de 50 pentru ca nu mai aveam marunt si imi trebuia un bilet de tren ca sa trag o fuga rapid pana in Essen, iar automatul nu primea bancnote de 10 sau mai mari.

Semnat dupa concertul din Frankfurt in decembrie. De unde e si poza cu Phil. Care e probabil evident ca e facuta de o alta persoana, dar ce nu poate fi dedus din poza e ca e facuta de o alta fana Motorhead. Si ca ascultand povestile ei si ale altor fani care au fost acolo in seara aia... Nu e ca si cum n-as fi stiut ca trupa asta a avut mii de concerte inainte sa-i vad eu prima data, dar e putin diferit in astfel de momente. Tot ce n-am avut ocazia sa traiesc nu mai e ceva indepartat si sters, e o parte din amintirile celor din jurul meu.

Kryptos. Afterburner. Albumul asta rupe! Mi-a placut atat de mult incat mi-am extins excursia in Germania cu doua zile doar ca sa-i vad. Momentul preferat? On the Run.