on the verge of extinction... again

Sunt un dinozaur istet. Cel putin asa cred in momentul in care ajung la casa sa platesc ce-am cumparat. Ma incadrez in fix trei bonuri si sase bani. Sau nu. Imi pica putin prost cand casiera imi spune o suma cu vreo 70 si ceva de bani mai mica decat imi calculasem eu, dar asta e, nu vreau sa mai iau altceva sa completez la trei bonuri.

Doar ca in drum spre casa imi dau seama de ce. Din cauza ca nu suport sa se atinga chestiile reci de chestiile calde. Chestiile reci fiind inghetata si diversele fructe, iar chestia calda fiind covrigul din punga din mana, punga pe care de data asta am uitat sa i-o bag sub bot tipei de la casa, asa cum fac de obicei.

Nu, nu m-am mai intors. Si de lene, de scarba de mers prin ploaie, si din cauza ca probabil mi-ar fi zis ca-s nebuna. Asa cum s-a intamplat acum cateva luni cand am luat din frigider o inghetata care aparea in pliantul cu oferte si la raft la 39.99, dar la casa a aparut un pret de 34.99. Si m-a mancat sa-i zic tipului de la casa de chestia asta. Si am primit o privire plina de mila.