on the verge of extinction... again

11:13. Ies din bloc. Afara, soare de cateva ore bune. Cel putin de la 7:21, cand ma trezisem. Doar ca pana sa ies n-avusesem ocazia sa aflu cat de ascutiti ii sunt coltii. Mbine. Ma gandesc ca sunt totusi bine echipata si aveam oricum de gand in plan sa-l bat la timp pe omuletul de pe Google Maps pe un traseu care oricum este la deal si implica alergat in sus pe cateva seturi de scari.

Si totusi... 23 de minute mai tarziu ajung cu nasul si cu degetele inghetate la destinatie.

10 ore mai tarziu, afara ploua. Dar hai sa nu las totusi dracia aia murdara pana maine, asa ca hai sa dau o fuga pana la colt sa iau ceva cu care sa o curat. Pentru ca lene, mama, lene, de data asta nu-mi mai trag pe mine alea doua randuri de haine care existasera de dimineata intre tricou si hanorac. Aproape ca-mi vine sa glumesc - daca nu mai auziti nimic de mine, sa stiti ca am murit inghetata, dar ma abtin, dracu' stie ce reactii obtin. Sunt chiar asa de neamuzante glumele mele?

Afara ploua, asa ca ma deplasez cu frica sa nu alunec si sa fac buf. Deci cu viteza melcului. Ajung inapoi rosie la fata si transpirata. Desi afara e intuneric, ploua, am avut cu doua randuri de haine mai putin decat de dimineata si m-am miscat de vreo patru ori mai incet.

Ce mama dracului consuma vremea asta?

Nu-mi vine sa cred ca postarea in care intrebam de Otopeni e inca pe prima pagina. Mda, urmeaza una din aceeasi categorie. Intrebare de om prost si lenes. Cum obtin un pasaport si cat timp dureaza sa-l obtin?

De ce altceva mai am nevoie sa calc la americani? Dar in Uruguay, Australia, Brazilia? Nu, n-am chef de bancuri proaste. Da, din aceleasi motiv ca si pana acum...

Da, mi-e frica.

Update: http://www.pasapoarte.mai.gov.ro/index.html - ar fi bine daca ar fi banc, dar nu e. Un site atat de prost incat am ras cu lacrimi noaptea trecuta.

Ca tot omu' prost si lenes, intreb si eu pe blog. Chiar daca la cat de des am scris in ultima vreme... probabil dracu' mai intra pe aici...

Ah, da. De-aia.

Se da urmatoarea bucata dintr-un pliant (poza din lateral). Singura interesanta din pliantu' ala de altfel. Se da una bucata brontozaurel incantat initial pentru ca, dupa stiinta sa, doar Cora practicau chestia cu oferta se aplica si pentru produse diferite din aceeasi gama, nu doar pentru produse identice. Asta fiind si motivu' pentru care brontozaurelu' si-a format deja reflexu' de a marai urat cand vede promotii de tipu' x+1. Si se mai da una bucata dimineata racoroasa (nu protestati, a fost racoroasa - dimineata inseamna chiar dimineata, lenesilor!) de marti, 7 mai 2013, in care brontozaurelu' iese la cumparaturi.

Intreaba totusi la serviciu' clienti. Si se intampla sa intrebe intrerupand conversatia a doi tipi. Care au fiecare o alta parere despre ceea ce inseamna formularea respectiva. Motiv pentru care ii bufneste rasu'. Mbun, da' eu totusi cum pot afla cum stau de fapt lucrurile? Brontozaurelu' e pasat unei tipe de acolo, care cheama alta tipa...

Si da, se dovedeste ca oferta valabila pentru oricare doua produse inseamna oferta valabila pentru doua produse identice din oricare sortiment al gamei. Na! Acum cat se poate de serios, voi ce ati fi inteles din formularea respectiva?

[Lasam la o parte faptu' ca, chiar si la 18 lei pe cutie, inghetata aia tot e mai ieftina decat e de obicei. Si faptul ca e posibil ca limitarea sa fie din cauza unui soft de gestiune cretin. Nu despre asta era vorba.]

Asta pentru ca la inceputul saptamanii asteia brontozaurelu' avea un munte1 de textile care ar cam fi trebuit sa fie spalate. Unele inca de vreo luna.

Dar probabil ca ar trebui sa incep cu... inceputul. Brontozaurelu' are o groaza de haine negre. Nu doar din cauza ca e o satanista nenorocita care canta la diavol, se-inchina la gaini si sacrifica orga... aaa, nu prea le-am nimerit, nu? Ma rog, trecem peste asta. Brontozaurelu' are multe haine negre. Si multe haine colorate.

Toate hainele astea in culori mai puternice si le-a luat ea cu mult drag in ultimii patru-cinci ani de cand a inceput sa-si mai cumpere si ea haine nu doar sa primeasca.

A ales chestii cu negru/ gri/ bleumarin din inertie, pentru ca astea erau culori acceptate in liceu, cand avea uniforma obligatorie, uniforma pe care a urat-o la inceput si careia ajuns sa ii iubeasca variatiile dupa ce a descoperit ca se poate totusi jongla cu nuante si materiale.

In urma cu trei ani si jumatate imi luam niste greutati pentru incheieturile mainilor/ glezne. Atunci a fost pentru aripa rupta, acum am o alta problema. Si am nevoie de un alt set din asta, dar mai grele. Am cautat ieri, insa n-am gasit mai grele de 2.5kg pe fiecare. Ceea ce este prea putin. Are cineva idee unde as putea gasi unele mai grele?

Ca sa fie mai clar: draciile la care ma refer sunt cele din pozele de la postarea asta.

Este o intrebare pe care mi-o pun de multa vreme. Dinainte sa pun prima data imaginea din dreapta pe blog (acum mai bine de un an).

Insa inainte de orice altceva, am o rugaminte pentru oricine se gandeste sa comenteze. Acela de a nu mentiona nume de medicamente. Nu vreau sa dam nimanui idei tampite.

Cand eram mica si lumea mea insemna doar o particica din cartier, particica din care nu ieseam des si niciodata singura, stiam de o singura farmacie. Cea de pe strada Oltet. Si, pana in clasa a opta, a ramas singura farmacie din Brasov de care am stiut. In clasa a opta, am facut-o brasoveanca si pe mama tatalui. Si am aflat de o a doua farmacie, la parterul blocului de langa blocul in care se mutase ea.

In liceu aveam sa aflu de mult mai multe prin tot Brasovul.

... cucta cred ca ii spune in romana (that's pressure cooker in English). O dracie cam ca cea din poza (furata cu nesimtire de pe made-in-china.com), insa nu chiar asa "OZN".

Nu ma intrebati pentru ce vreau sa o folosesc, pentru ca n-am nici cea mai mica idee. Nu este pentru mine. Este pentru ai mei - a lor s-a imbolnavit de deces. Sa fiu sincera, ma mir ca doar acum, pentru ca eu o tin minte dezintegrandu-se inca de cand eram mica.

Chestia aia micuta prin care ies aburi din varful tichiei, pardon, capacului, tin minte ca avea probleme inca de cand invatm eu sa scriu literele. Pentru ca da, pana in clasa a opta mi-am facut temele in bucatarie. Apoi tin minte ca au inceput sa se sparga incet, incet, bucata cu bucata, manerele capacului. Apoi a intrat in peisaj batranetea cauciucului de pe marginile capacului. Iar acum am inteles ca a crapat cu totul. Dupa mai bine de 30 de ani, probabil era si cazul.

Asa ca ai mei acum cauta o noua cucta. Teoretic. Practic, insa... stau si maraie la preturi ("cum 90 de lei?!? este foarte scumpa!"), ceea ce m-a facut pe mine sa vreau sa le iau o cucta, nu conteaza daca dau pe ea 350 de lei, numai sa le iau o chestie sanatoasa.

Am facut asa cu tigaia.

Ca sa fie clar de la inceput, pun intrebarea asta pentru ca sunt o putoare mica. N-am intrat in nici o cofetarie, nu m-am documentat mai departe de o cautare pe Google ale carei rezultate nu prea m-au multumit pentru ca erau in principal retete de chestii facute in casa (si porcii o sa zboare dand duios din aripioare inainte sa stau eu cateva ore sa fac altceva in bucatarie in afara de spart pereti, reamenajat sau curatenie) sau chestii care aduceau mai degraba a tarte cu fructe.

Pentru ca saptamana asta nu e doar ziua mea si am planificata o surpriza. Doar ca in afara de mine si de sarbatorit, toata lumea tine post (i-as rupe gatu' aluia care a decis ca trebuie sa fie post in martie).

Tortul ar trebui sa fie: proaspat, insiropat, fara bucati de fructe, mic. Si, in caz ca asta nu era deja suficient de clar, trebuie sa fie de post! Maxim 20 lei, pentru ca astia sunt toti banii pe care ii mai am in casa. Si nu sunt sanse sa mai creasca altii pana vineri cand am nevoie de tort.

Stiu, eu is de obicei aia care face recomandari la capitolul dulciuri. Insa pentru mine nu exista notiunea de post.

Postare in care bronto foloseste o poza cocalareasca cu bani, tinuti bineinteles de ghearele puternice ale colegului de pat. Poza cu atat mai cocalareasca cu cat m-am chinuit vreo 3 minute sa aranjez bancnotele in asa fel incat sa nu se vada decat "5 lei".

Azi fiind prima zi a lui martie, brontozaurelu' a primit un martisor pe gustu' ei: bani. Cum dorintele reptilei sunt momentan destul de neclar definite (si alea* care is clar definite au oricum preturi cu vreo doua ordine de marime peste valoarea martisorului), a zis ca ii pune la pusculita. Adica ii varsa in cont sa faca pui. Si candva si-o face timp sa-si defineasca clar dorintele si sa-si ia chestii.

Doar ca a mentionat asta cand a sunat-o pe doamna mama sa-i ureze... dracu' stie, nici nu mai tine minte ce i-a iesit din gura pe post de urare de 1 Martie.

Caz ipotetic, daaa?

Ai un copchil. Zece ani. Si mandra vrea un tatuaj. Mhm, la zece ani... kids today! Cum reactionezi? Fosta nevasta nu conteaza, ea ti-a pasat tie problema.

Eu ma gandesc asa...

In primul rand... nu refuzi! Poate ca nu esti de acord, dar nu conteaza. Daca iti cere chestia asta, si primul cuvant pe care-l scoti este nu, ai mari sanse ca mandra sa fure niste bani si sa te trezesti intr-o zi cu ea tatuata... de un handicapat betiv in nu stiu ce jeg. Apoi, daca tu nu ai nici un tatuaj o trimiti pe mandra la cineva care are minim unu'. Sa povesteasca diverse chestii. De ce si l-a facut, cand l-a facut, ce semnifica, cum a fost, cum au reactionat altii, daca regreta sau nu... Nu de alta, da' daca nu esti de acord te gandesti ca sa auda de la o bruta de 2 metri si 120 de kile cum ca si-a spart dintii muscand bratul scaunului de durere sau ca si-a luat bataie din cauza unui tatuaj... s-ar putea sa aiba ceva efect. Daca nu...

Poate ca e putin aiurea sa scriu asta eu. Scurta nota explicativa pentru cine nu stie: nu mai am televizor de opt ani, nu iau ziare in forma fizica decat extrem de rar, nu intru pe site-uri de ziare online decat prin link-uri de pe Y!M, twitter, vreun alt blog si... cred ca am epuizat cam toate sursele posibile. Singurele stiri zilnice pentru mine sunt alea National Geographic. Cred ca am mai spus-o, de patru ani de cand ma numar si eu printre oamenii cu acces la internet acasa, pagina mea de start este nationalgeographic.com. Chiar m-a surprins cand am fost intrebata aseara pe Y!M ceva de genul "ai intrat pe libertatea azi?" Am ramas putin "ce dracu'?" Pentru ca, in cazul meu, nu se pune problema de "azi" - pur si simplu nu intru... decat printr-un eventual link.

In seara asta am iesit putin. Si am descoperit ceva ce o sa ma faca sa-mi calc promisiunea de a nu mai lua ciocolata vara (editii limitate, hehe). Sau in fine, o sa ma faca sa transform respectiva promisiune in promisiunea de a nu mai lua ciocolata ambalata in carton vara. Dar despre asta... alta data. Acum e vorba despre altceva.

Tocmai am aruncat doua cutii pline cu capsune. Moi, cu par alb. N-am mai mancat capsune de... deee... aaa... nici eu nu mai stiu. Si mi-e o pofta de mor. Anul asta ai mei mi-au tot trimis des si multe. Si aproape toate au ajuns la gunoi cu par alb. Asa ca intreb si eu ca un copil tont ce sunt: ce dracu' sa le fac sa nu se mai strice asa repede? Valabil si pentru struguri, desi la struguri nu-i asa tragica situatia...

Sau de ce se mai minuneaza brontozaurel. Cu punctulete, ca altfel stau prost cu timpul.

• Tocmai am primit un mail cu "Viziteaza profilul meu Netlog" de la un prof. Da, stiu, altii m-au vizitat in spital cand am fost cu aripa rupta, m-au sunat de ziua mea sa-mi spuna LMA, m-au scos in oras, dar (!) era vorba de oameni cu care am lucrat, oameni care ma cunosteau de un an, doi... cinci, sase.
• De ce vin astia oare sa citeasca contoarele dimineata in timpul saptamanii? Si de ce nu anunta decat in dupa-amiaza zilei precedente?
• Hainele pentru copii sunt mai ieftine si mai dragute decat cele pentru femei. Asta e de fapt o constatare veche, de pe la sfarsitul lui 2004, cand mi-am luat o geaca bej cu un calut mic pe piept de la raionul entru copii. Inca se numara printre preferatele mele. Miercurea trecuta a fost ultima data cand am dat o tura printr-un raion de copii. Am iesit cu un hanorac foarte dragut. 9 lei.
• Comunicare. Un capitol la care suntem jalnici. Si asta n-are nici cea mai mica legatura cu furnizorii de astfel de servicii. Pentru ca ma refer aici la oameni. Tot de miercurea trecuta. Cand am iesit in oras si colegu' a interpretat al meu nu-mi trebuie nimic ca pe un nu exista nimic aici care sa-mi placa si m-a tarat apoi de acolo intr-o cofetarie, unde iar (!) evident ca nu mi-a trebuit nimic. Poate ca trebuia sa-i fi spus direct de la inceput "bai omule, eu ti-am zis sa iesim fiindca aveam un cadou pentru tine si vroiam sa vorbim putin, nu era o invitatie sa ma inviti undeva sa-mi faci cinste."