on the verge of extinction... again

Omu' ii venit in Romania ca asa ii cere serviciul. Nu plateste cazarea, ii este asigurata de colaboratorul roman pentru care lucreaza mama. Insa, din ce mi-a povestit ea... el este cel care ar trebui sa fie platit. Pentru ca rezista sa stea acolo. Sa explic putin situatia. Este vorba de un bloc al fabricii, construit relativ recent. Trei din apartamentele de acolo nu erau inca ocupate la momentul in care omu' asta a venit in Romania (cel care fusese trimis de firma respectiva inaintea lui nu avusese nevoie sa-i asigure cineva cazarea pentru ca avea el casa lui in Brasov) asa ca l-au trimis sa stea acolo, ca sa nu mai cheltuie alti bani. Apartamentul ala nu fusese niciodata imbunatatit in nici un fel. Asta n-ar fi fost nimic. Insa... are artropode (gandaci, paianjeni si alte neamuri). El spune ca nu este deranjat de asta, ca a mai fost si prin India si acolo este mai rau, au malarie, au de toate. Dar are o sotie si un copil in Italia. Care nu l-au insotit in India. Si mai are si net si webcam ca sa se mai auda si sa se vada. Iar mama mi-a zis ca omul i-a povestit ca nevasta-sa s-a speriat cand a vazut chestii miscandu-se pe pereti, cazand pe el si plimbandu-se pe pieptul lui. Si cum ca el intentiona la inceput sa ii aduca in Romania, ca ii place Brasovul, ca parca ar fi un oras din Austria. Dar ca acum s-a razgandit, pentru ca "molia" lui (daaa, era sa pic de pe scaun de ras cand am auzit-o pe mama; ea spune ca omul chiar asa s-a exprimat, intr-o italiano-romana, cu "molie mea"; si da, stiu ca in italiana mai este si un 'g' acolo, da' ii prea tare ce iese scriind ca in romana... n-am putut sa nu ma gandesc ca aici are saracu' alt fel de molii.. si nu doar molii) s-ar speria de miscatoare. Miscatoare de care nu scapa, desi a incercat toate solutiile disponibile in magazine. Partea asta imi suna cunoscut. Si eu aveam gandaci atunci cand m-am mutat aici. Si, in ciuda eforturilor mele, nu am reusit sa scap de ei. Pana cand n-a murit baba de sub mine. Atunci s-au mutat altii in loc si s-au apucat sa arunce tot de acolo, sa dezinfecteze. Si dupa aia n-am mai vazut nici macar un gandac. Asa ca stiu ca degeaba da cu de toate la el in apartament, atata timp cat blocul e locuit si, la cel putin unul din locatari, mizeria se simte ca acasa.

In timp ce mama imi povestea astea, eu radeam ca nebuna si tot faceam mistouri. Desi ma racaia o chestie pe creieras. Chestie pe care a zis-o mama, chiar daca si ea se amuza: "noi radem, dar iti dai seama ce parere despre Romania isi formeaza in Italia?" Pacat, mai ales ca omul fusese placut impresionat de oras la inceput. Daca nu s-ar fi zgarcit si s-ar fi chinuit sa-i asigure niste conditii decente... uf! Insa asa, probabil singura chestie pozitiva o sa ramana... faptul ca macar n-avem malarie?!?! Mda, ce sa zic, grozav.

Asa cum am spus-o in postarea despre hi5, calitatea membrilor determina calitatea unei comunitati. Daca strainii au o parere proasta despre Romania in general... ei bine, o meritam! Si o sa o meritam atata vreme cat majoritatea locuitorilor din tara asta o sa-si arunce gunoaiele pe strada cand au cos de gunoi la cativa pasi (drace, tot spun ca o sa fac o poza la mine pe bulevard - sunt cosuri de gunoi din maxim zece in zece metri si totusi spatiile verzi de pe marginea trotuarului sunt albe de cate ambalaje de plastic si hartii sunt aruncate pe acolo), atata vreme cat micile furturi de la angajatori o sa fie o chestie atat de normala incat sa-i faca pe acestia sa testeze angajatii cu poligraful, atata vreme cat turistii straini vor fi taxati (nu cu sume enorme, ce-i drept) la intrarea in manastiri, dar nu li se va asigura un tur cu un ghid care sa le povesteasca ceva intr-o limba pe care s-o priceapa si nici macar nu vor primi un zambet din partea persoanei care le ia banii, atata vreme cat vom avea drumuri nationale partial fara asfalt si care trec prin rauri (da, direct prin apa - se intampla pe langa Moinesti... imi pare rau ca n-aveam telefonul si nici nu m-am gandit sa-i cer lui tati aparatul atunci), atata vreme cat exista atatia nesimtiti care vandalizeaza produsele aflate la vanzare in magazine, atata vreme cat va fi plin de cersetori cu "da si mie!" (chiar, cica in Bucuresti ar reprezenta peste 1% din populatie), atata vreme cat va exista mereu riscul de a te trezi usurat de niste bani (eu am patit-o de doua ori de la inceputul anului), atata vreme cat o sa se ceara spaga la vama (si sincer, chiar ma bucur ca n-au tacut si ca a iesit cu scandal). Si bineinteles, atata timp cat o sa cazeze reprezentantii colaboratorilor straini (adica ai alora datorita comenzilor carora mai exista, ca doar cu internu' nu s-ar descurca) in apartamente pline de gandaci, paianjeni si alte artropode doar ca sa nu dea un ban in plus.

Asa ca... dupa mine, chiar n-ar trebui sa ne plangem ca suntem prost vazuti. Ar trebui sa ne tinem gura si sa facem fiecare tot ce putem ca sa schimbam asta. Pentru ca totul porneste de la nivel individual. Si nici strainii nu-s asa prosti si pot sa deosebeasca oamenii care sunt in regula de uscaturi. Imi spunea cineva aseara pe Y!M ca nicaieri nu i s-a intamplat sa fie prost tratat din cauza ca este roman. Depinde doar de fiecare din noi. Sa nu ne comportam ca animalele si sa le atragem atentia altora atunci cand se comporta ca animalele. Si daca nu se poate din motive de genu' aia care fac problema is cu juma' de metru mai inalti si au de trei ori in greutate... exista paza, se pot face reclamatii. Ma zgarie pe creier ca la metrou tot exista aia cu "nu incurajati cersetoria [...]", "va rugam ca in cazul savarsirii unei infractiuni sa nu ramaneti indiferenti [...]" si parca nimeni nu tine cont. Ce dracu'! Vine unu' cu "da si mie!" - da-i... un sut! Zbiara la el sa iasa dracului din metrou ca nu-i nimeni obligat sa-i asculte povestea cum ca ma-sa este pe moarte (a dracului femeie, de opt ani tot moare) sau sa-i suporte putoarea. Si nici ragetele care s-ar dori a fi colinde in preajma sarbatorilor. Il vezi pe unu' ca baga gheara intr-un buzunar sau intr-o geanta, urla, cheama pe cineva de la paza, fa o reclamatie daca aia is incompetenti. Chiar daca altii se uita ciudat la tine ca nu lasi lucrurile "sa fie." Pai nici n-ar trebui sa fie asa. Nivelul nesimtirii a crescut pentru ca nesimtitii au fost lasati in pace... sa fie. Sa fie nesimtiti in continuare.

Stiu, chiar ma aprind cand vine vorba de chestii din astea. Dar eu pur si simplu nu pot sa las in pace ceva ce nu-mi convine. Chiar daca practic nu pot sa fac nimic pe moment si pe fata. Dar trebuie sa fac ceva. Chiar daca de foarte multe ori n-a ajutat, chiar daca a avut de atatea ori consecinte urate pentru mine.

Incheiere. Cred ca m-am mai racorit. Tocmai am sunat-o iar pe mama.
"Fi-ti-ar gandacii sa-ti fie... de fapt nu tie, italianului!"
"?!?!"
"Ma tot scarpin pe incheietura stanga de cand mi-ai povestit..." Da, m-am tot scarpinat in timp ce am scris asta...
"Da' tu nu mai ai gandaci..." Razand.
"Mai conteaza? Dupa ce mi-ai povestit..."