on the verge of extinction... again

Piata Unirii, partea de sud, dupa concertul Guns N' Roses (nu dati cu pietre, asa scrie pe afis), aproximativ ora 00:30. Brontozaurelu' alearga disperat printre autobuzele de noapte. Are doua optiuni la dispozitie, sunt doua autobuze care au statie fix in fata blocului, dar nu vede nici unu' din ele. Din cauza ca nu sosisera inca. Apare primu' din ele si se opreste in coada celorlalte. Brontozaurelu' o ia la fuga spre locu' in care a oprit si sare in el. Inaintea sa, in fata validatorului, doi tipi.

Buuun, se gandeste brontozaurelu'. Daca nu se descurca, are cine sa-i dea o mana de ajutor. Apropie cardu' de validator. Nu merge. Nu merge. Nu merge. Hmm, parca a mers... Parca a fost afisat acel "calatorie placuta!". Parca...

De fiecare data cand mai urca cineva, nenea soferu' ii spune sa valideze cardu'. Hmmm, mie parca nu mi-a spus, se gandeste brontozaurelu'. Nu se poate sa par asa cuminte. Sunt transpirata, sunt prafuita, sunt plina de vanatai, miros ca o fabrica de bere la cate pahare am primit in cap, sunt atat de rupta incat de-abia ma tin pe picioare, ceea ce probabil ma face sa par beata. Si agresiva? Periculoasa?

Hmmm, greu de crezut, nenea soferu' seamana cu basistul Soulfly, e cat el si e tot genu' "bald, but with #BADA55 beard" (geek joke, couldn't help it). Urca si se rasteste la doi pusti, unu' din ei scoate un card, valideaza, nenea soferu' tot nu e multumit, ii spune ca a validat o singura data si in cazu' asta unul din ei trebuie sa coboare.

Brontozaurelu' se gandeste si se duce la nenea soferu' si ii roaga sa-i explice cum poate sa verifice daca a mers totul bine. Nenea intreaba ce scria cand a apropiat cardul si a tiuit. Brontozaurelu' n-are alt raspuns decat ca... n-a apucat sa vada si sa retina? Dragut, acum chiar dau impresia ca is beata. Nenea ii explica si verifica impreuna. Bun, se pare ca totu' a fost in regula pana la urma si nenea iese afara langa usa.

Deodata urca iar furios si se duce in spate si incepe sa se rasteasca la un tip cu gentuta pe care il vazuse ca nu validase nimic. Ii spune ca el nu pleaca avand in autobuz pe cineva care n-a validat (drace, imi tot vine sa zic scriu "a compostat") si ca ori se duce sa-si ia o calatorie, ori trebuie sa gaseasca alt mijloc de transport. Si pana la urma il escorteaza afara.

Mai urca un tip mai negricios. Nenea ii spune si lui sa valideze cardu'. Tipul spune "da, sigur" si se duce in spate. Fara sa valideze nici un card. Nenea urca furios si ii spune ce-i spusese tipului cu gentuta. Tipu' negricios ii spune ca n-are chef. Nenea il pofteste sa coboare. Tipu' negricios ii spune sfidator "sa crezi tu ca eu cobor!". Nenea se duce amenintator spre el. Hmmm, e... semnificativ mai solid decat tipu' negricios, da' parca tot as fi incantata sa-i dau o mana de ajutor.

N-are nevoie de ea ca sa-l conduca afara pe negricios. Care il injura de mama, de morti si de ce mai apuca si-i promite ca-i rupe picioarele cand il mai vede.

Brontozaurelu' se simte bine. Pentru ca a vazut din nou cum si-o iau nesimtitii peste bot. Pentru ca se cheama speranta. Ca merita sa fii corect. Fara sa aduni frustrari ca altii fenteaza regulile si ies in final mai bine.