on the verge of extinction... again

Inainte de toate, sa clarific o chestie. Nu m-as plange daca m-as fi inscris la nu stiu cate concursuri la care as fi completat formulare cu numarul meu de telefon sau daca le-as fi dat de fiecare data cand mi-am facut vreun card de fidelitate la vreun magazin. Dar eu is aia care se fereste ca dracu' sa completeze pe orice formular rubricile care cer un numar de telefon sau adresa de e-mail. Asta in situatiile in care nu am eu nevoie sa las o posibilitate de a fi contactata. Logic ca le-am dat la facultate, logic ca sunt trecute in CV, logic ca banca la care am cont le are, logic ca le-am dat cand am avut un produs in service, dar chiar n-am vazut rostul sa le trec pe formularele alea pentru carduri Plafar sau HelpNet. In situatiile de gen spun ca nu mai am telefon, ca am renuntat la el pentru ca era prea scump sau ca mi s-a furat, ca n-am adresa de e-mail pentru ca nu le am eu cu internetul. Sau trec ceva la plezneala.

Coca-Cola. Da, bine, eu oricum m-am lasat aproape complet de carbogazoase din vara lui 2007. Aproape complet ala insemnand ca la inceput nu refuzam daca mi se oferea asa ceva. Doar ca dupa ce s-a dus obisnuinta am inceput sa nu mai tolerez prea bine asa ceva. 2 august 2009, au fost ai mei la mine. Ei sunt cu Fanta si cu alte carbogazoase de portocale. Am baut si eu atunci. Si mi-a fost groaznic de rau dupa. Inceputul anului 2011, mi-au cazut ochii pe o sticla de suc de prune si scortisoara. Si l-am luat. Nu mi-as fi imaginat ca e cu bule, pe raft era fix langa sticlele de ice tea Rauch (nu Rausch, aia sunt cu ciocolata si inca o ciocolata absolut delicioasa) si Pfanner. Dar era cu bule (da, stiu, ar fi trebuit sa casc ochii, asa cum ar fi trebuit sa fi cascat ochii si inainte sa fi luat cosmetice incepute). Am descoperit asta doar cand am desfacut sticla si am vrut sa beau. Am vrut sa beau pentru ca m-am inecat. Si dupa aia i-am plans de mila gatului care ma ustura. Dar sa revin la SMS-urile primite de la Coca-Cola. Numarul meu de telefon nu il au de la mine. Nici macar pe vremea in care ma inecam in carbogazoase nu am participat la vreun concurs Coca-Cola la care trebuia sa-mi dau datele. Am strans capace ca sa iau pahare (asta se intampla prin 2004-2006 si probabil a fost perioada in care m-am scufundat cel mai tare in bule) si atat.

Dove. Am folosit ceva produse Dove si unele chiar mi-au placut (gelul de dus cu aroma de nectarine, gelul de dus cu particule sclipicioase). Dar nu le-am cerut sa-mi trimita SMS-uri cu oferte de sarbatori. La fel ca si in cazul Coca-Cola, sigur nu au numarul meu de telefon de la mine.

Banca Transilvania. Nu le-am fost niciodata clienta. Nu le-am calcat niciodata pragul vreunei agentii. Asa ca atunci cand m-am trezit ca ma suna sa-mi prezinte nu stiu ce pachet, nu mai aveam mult pana sa scot fum pe urechi.

Marele premiu pentru spam nesimtit pe telefon revine mic.ro, care imi trimit cate un SMS in fiecare dimineata. Am intrat intr-un magazin de-al lor o singura data. Si am iesit repede pentru ca nu aveau nimic interesant.

Cadoul pentru dragut sau draguta luat de la mic.ro, o surpriza de dragoste aduce. Vino la bacania mic.ro de pe strada ta!

Nu, mersi!