on the verge of extinction... again

Europe, Dublin, Olympia Theatre, 12 septembrie 2018

Stiind ca inainte de concertul Alice Cooper din 2017 gasisem oameni la intrare inca dinainte de pranz, m-am dus iar devreme. Doar pe la 1pm pentru ca totusi n-am aceeasi disperare pentru Europe ca pentru Alice Cooper. Insa nu era nici dracu' la intrare, asa ca m-am invartit pe calcaie si m-am apucat sa ma mai invart prin oras.

Intai prin cel mai apropiat Lidl pentru o sticla de apa si o briosa cu fructe de padure si apoi de aiurea. Ma rog, nu chiar de aiurea. E ciudat ca mi-am dorit sa vad unele locuri doar pentru ca l-am auzit pe Lemmy vorbind de ele? Si stiati de pisica si sobolanul din catedrala?

Dublin... oh, deer!

In dimineata zilei de 10 septembrie... am plecat catre Dublin, asa cum probabil era deja clar din titlu. Nu direct, pentru ca toate zborurile directe erau in trei cifre in ziua respectiva. Asa ca am optat pentru o escala de opt ore in Bruxelles. Ma rog, strict in aeroportul Charleroi pentru ca sa merg pana in Bruxelles si sa ma intorc m-ar fi costat 28€, adica de mai bine de doua ori costul zborului de la Bucuresti.

Ca sa nu mai spun nimic de faptul ca nu-mi suradea deloc ideea de a-mi cara ghiozdanul si restul lucrurilor. Noua politica a Ryanair spunea ca fara sa platesti extra, se poate lua doar un bagaj de 20cm x 25cm x 40cm. Ghiozdanul meu era ceva mai mare de atat, dar nu cu mult, iar hainele se mai pot indesa. Plus ca imi purtam cele mai voluminoase lucruri, asa ca ma incadram. Dar sa car totul timp de cateva ore prin Bruxelles n-ar fi fost in nici un caz o placere.

Phil Campbell and the Bastard Sons, Bucuresti, Quantic, 3 septembrie 2018

La ultimul concert Motorhead la care am fost, am reusit performanta de a-mi sparge fata. Acum se pare ca am incercat acelasi lucru in noaptea dinainte.

Ce s-a intamplat a fost o excursie in miez de noapte la baie. Cu intoarcerea la pat pe intuneric. Si asa am subestimat dimensiunile patului, m-am impiedicat de el si am aterizat cu barbia intr-un colt de mobila.

Un inceput deloc promitator. Si concertul mai era si in acelasi club in care vazusem Insomnium in martie - uof!

Judas Priest, Bucuresti, Romexpo, 22 iulie 2018

Mai tot ce tin minte dinaintea concertului asta e ca ma simteam ca dracu'. Stomacul si gleznele sunt una, dar dureri de cap eu nu patesc decat rar, foarte rar... sa zic o data pe an pare mult. Si s-a intamplat fix atunci. Macar vremea fusese ploioasa cam toata vara pana atunci.

Am incercat sa ma trezesc devreme in ziua concertului, nu prea mi-a iesit, am mers la cumparaturi dupa migdale, n-am gasit... ce sa zic, nu incepea deloc bine!

oh, wow...

La toate concertele Kreator din prima jumatate a anului trecut (minus cel din Polonia cand eram prea uda si prea preocupata de tot ce ar fi putut merge prost la capitolul intoarcere in Berlin), vizita pe la standul de merch a fost tristete totala. Nimic pentru mine. Nimic pentru fete in general in afara de tricoul cu dracul roz pe care il au din 2011 sau 2010.

In noiembrie, inainte de turneul cu Dimmu Borgir, a aparut in sfarsit in magazinul online ceva nou pentru fete. Si absolut superb! Bineinteles ca am fost incantata si m-am prezentat cu o tona de entuziasm la standul de merch la concertul din Leipzig.

planuri, colectia de toamna 2019

Adica pe la ce concerte o sa ma prezint in toamna asta. Sau cel putin ce bilete am cumparat pana acum.

Alice Cooper in Viena pe 16 septembrie. Ol' Black Eyes Is Back! Serios. Concertele de pana acum de la americani spun clar un singur lucru: daca esti fan, trebuie sa fii de-a dreptul batut in cap sa ratezi turneul asta. Un nou spectacol. Un nou setlist, absolut incredibil. Escape?! Teenage Frankenstein?! Si suna excelent! O sa transpir serios pana o sa-mi soseasca biletul.

Kreator, Rostock, M.A.U. Club, 8 iunie 2018

La fel cum se intamplase cu doua zile inainte, racoarea de la plecarea de dimineata de la hotel din Berlin s-a transformat in canicula pana la momentul in care am ajuns in Rostock. Mai ales ca acum plecasem cu vreo doua ore mai tarziu, autocarul mai si plecase cu intarziere de la Tegel, ceea ce a insemnat ca m-a debarcat binisor dupa ora 14.

inapoi in Berlin

... din Szczecin!

Oricat de iunie ar fi fost, era totusi trecut de miezul noptii si prea frig ca sa astept autocarul afara. Asa ca m-am dus putin in partea opusa, in statia de tren. Urmatoarele trenuri n-aveau sa soseasca decat peste vreo patru ore conform display-ului de acolo, dar sala de asteptare nu era goala. Mi-era teama ca as putea sa adorm si sa pierd autocarul, sa raman pierduta intr-un oras necunoscut, in conditiile in care nu intelegeam absolut deloc limba locului... dar nu s-a intamplat asta.

signs misleading to nowhere...

2018 a fost un an plin. Si, pana pe la jumatatea lui decembrie, un an pe care l-as fi considerat bun, in ciuda faptului ca a fost uneori brutal cu mine.

Lemmy a murit acum trei ani si eu nu i-am vazut in ultimul turneu. N-as vrea sa se repete asta cu alte trupe care imi plac enorm, asa ca am incercat sa fac ceva in directia asta.

Ceea ce m-a adus anul asta pentru prima si a doua oara in Austria.

creature of the night meets...

Colaj de poze cu Biff si mine.

In urma cu exact o luna, urcam pe scena in Oberhausen si dadeam mana cu Biff. Ca sa ii spun... it has been brought to my attention you have a song about me - I'm an authentic Transylvanian vampire!

Apoi... la fel ca in primavara, piesa a facut setlistul. Si in timpul ei, in timpul acelorasi versuri la fiecare concert, a aratat inspre mine. Ceea ce bineinteles ca m-a amuzat teribil.