Adresa blogului este brontozaurel.blogspot.com/ncr !!!

Arhive august 2009

leave the pain, live the passion

Sometimes it feels like the things I love save me from doing some crazy shit.

Kimi was the king of Spa-Francorchamps today. This was the first win for Ferrari this season. It was also his 4th win at Spa.


(image from ferrari.com)

And I'm crazy about these cartoons tonight.

the curious eye and the critical taste buds: end the summer of 2009

  1. Milka Amavel. Cele despre care tot scriam eu ca vreau sa le incerc. Mousse a la Creme Caramel (link, poza prezentare), Mousse au Praline (link, poza prezentare) si Mousse au Chocolat (link, poza prezentare). Le-am luat miercuri. Si le-am incercat. Miercuri, joi si sambata. Impresii?
    • Nu-mi place ca sunt tablete de 160g. Mai mici nu puteau sa le faca?
    • Imi place cum arata ambalajul exterior de carton, imi plac pozele din fata, imi place fontul cu care e scris Amavel.
    • Nu-mi place ca este in staniol. Stiu ca multi au fost dezamagiti cand Milka a renuntat la staniol in favoarea ambalajului de plastic pentru gama clasica, insa eu am fost incantata. Ambalajul de plastic e mult mai practic. Detest ambalarea in staniol lipit pe margini. Pentru ca atunci cand desfac ceva (orice, nu ma refer aici doar la ciocolata!) nu imi place sa vandalizez ambalajul, vreau sa ramana intact. Chiar daca nu imi mai foloseste la nimic, chiar daca oricum il arunc, ma zgarie pe retina sa il vad, dupa caz, zgariat sau spart sau rupt. Si asta se intampla de cele mai multe ori cu ciocolata ambalata in staniol. Staniolul e rupt, sfasiat... detest asta! Oricat de mult se poate intampla sa imi placa aspectul atata timp cat staniolul e inca neatins. Am incercat sa le desfac in cel mai civilizat mod cu putinta si tot s-a sfasiat pe margini staniolul.
    • Imi place aspectul general al tabletelor de ciocolata impartite in "buzunarele" triunghiulare de ciocolata in care se ascunde crema si care sunt decorate cu sigla Milka si doua linii serpuite.
    • Nu imi place ca bucatile individuale sunt monstruos de mari, cat o mini-ciocolata fiecare. Ditamai ciocolata de 160g are doar 10 diviziuni.
    • La gust e...

picaturi de tristete.

My best never seems to be good enough. Efortul nu se vede, se vad doar rezultatele finale care, dintr-un motiv sau altul, sunt foarte departe de ce mi-as fi dorit. Asa ca din exterior se vede ca si cum.... nesimtita de mine nici nu-si da interesul. Genul asta de critici dor. Al dracului de tare. Dar prefer sa par o scroafa dezinteresata decat sa admit asta. Mi-e prea rusine. Ma simt prea inutila. Si n-am curajul sa o recunosc. Nimeni nu poate sti ce gandesc. Asa ca daca vreau ceva as face bine sa invat dracului sa cer. Dar n-o sa invat niciodata sa indraznesc sa fac asta. Ca nu pot sa cer ceva nu inseamna insa ca nu-mi doresc acel ceva. Cu atata disperare si furie uneori. Ca n-as recunoaste niciodata ca mi-e teama de ceva nu inseamna ca nu ma trezesc transpirata si gafaind daca visez ca mi s-ar fi intamplat.

Imi place vara. Si luna august. Dar zilele astea mi-e scarba de ea. Pentru ca toti ma amana cu toate pana la inceputul lui septembrie. Si nu mai suport. Prefer intotdeauna solutiile rapide. Dar nu depinde intotdeauna doar de mine. Din pacate.

In sfarsit e curat prin casa. Mi-a luat aproape o luna sa readuc lucrurile la normal. Luna august. Parca iar ma simt ca si cum as fi fost jefuita de luna mea de august. Ca si anul trecut. De fapt e mai rau decat anul trecut. Fizic, nu ma mai simt asa rau ca ieri. Dar ma simt... bleah! Pierd timpul si e ultimul lucru pe care mi l-as fi dorit.

Am renuntat la carbogazoase de 2 ani. Asa scarboase mi se par acum. Chiar si doar o inghititura mi se pare greu suportabila. Prin comparatie, apa de la robinet de Bucuresti e divina. Cred ca in curand n-o sa mai accept porcarii cu bule nici macar din politete. Bleh!

Ceva optimist? Miroase foarte bine porcaria aia de rezerva pentru Glade Sense cum dracu' il mai cheama. A mar cu scortisoara. Aparatul e pe jos si pulverizeaza cum ma simte ca ma misc prin zona. Imi place sa ma uit la podele. Pentru ca sunt curate. Imi place sa le miros. Pentru ca miros bine. Sapte. Aparate Glade si Air Wick. Plus doua lumanari parfumate tot de la Glade, tot cu scortisoara plus ceva. Plus dat zilnic cu deodorant de camera. Nu-s normala. Cam multe pentru o garsoniera. Dar miroase asa bine aerul acum... Mi-am luat si 2 deodorante din sortimentele noi de Fruttini (lychee-vanilla & pineapple-prosecco). Everything smells good in my perfect little world.

Duminica 30 august. Inca 2 zile pe care o sa le pierd aiurea. Pentru ca sunt prea agitata sa mai pot face ceva pana nu-mi rezolv problemele. Ceea ce nu pot pana in septembrie. Urasc oamenii care ma fac sa pierd timpul aiurea in felul asta.

doar.putin

[bloody wireless keyboard!]

Ieri mi s-a facut rau pe strada. Bine macar ca aveam telefonul la mine. Nu mai eram in stare sa ma intorc acasa pe picioarele mele.

Nici acum nu ma simt grozav. Si da, iar am destul de multe de rezolvat, destul de mult de umblat. Si cat mai repede. Nu pot lasa pe maine.

Nici maine nu stiu ce va fi. Vreau doar sa treaca sfarsitul asta de saptamana si eu sa fiu inca macar relativ in regula. Mi-e frica. M-a speriat ce s-a intamplat ieri. Desi poate nu suficient de tare... doar cat sa ma faca sa dorm si eu naibii mai mult de 3 ore intr-o zi. Si acum iar planific, iar organizez listute cu "de facut". Dar e mai bine asa. Intotdeauna e mai bine decat sa las lucrurile sa se intample pur si simplu.

Acum. In pat la calculator. Reorganizat o lista. 20 minute. Ceva ce vreau sa fac de vreo trei ore. Nu stiu, jumatate de ora? Stat in pat si ascultat muzica. 20 de minute. Pregatit de plecare. 20 de minute. Plecat sa ma asigur ca am facut tot de pe lista asa cum trebuie. Cam 5 ore. Trebuie sa ajung in vreo 5 locuri din Bucuresti, fiecare la mama dracului fata de celelalte. Intors acasa. Facut curat in bucatarie. Frecat podele hol + baie. Sper sa termin pana maine dimineata la 6. Mers la gara dupa pachetul cu mancare si haine de la ai mei (thanks for helping me out with this one, dugy!). Inca o lista precum cea de azi. Inca 5-6 ore pierdute umbland prin Bucuresti. Si poate ma voi odihni dupa aia... Luni vreau sa vad ce trebuie sa fac sa ma intorc pentru ultimul an la FILS. Presupun ca trebuie sa las o cerere la decan sau ceva de genul asta.

Deja sunt foarte obosita.

cateodata imi vine sa urlu...

... ca vreau sa traiesc. Pentru asta trebuie indeplinite niste conditii esentiale. Una din ele este muzica. Mai mereu mi se intampla sa imi tot revina obsesiv in minte niste franturi din unele melodii care au reusit sa trezeasca sau sa devina chiar ele un monstrulet in mine. Data trecuta era vorba de Shadow on the Wall. Acum e vorba de Animal, de partea cu "such a lust for life".

Ma mai obsedeaza si anumite fraze pe care le-am auzit cu o ocazie sau alta. Things can and they will go wrong./ The world doesn't revolve around you./ You're taking it all too personal. Traiesc cu mine de 25 de ani. Imi stiu defectele si slabiciunile. Pe unele incerc sa le ascund bine de tot. Pentru ca mi-e teama de critici. These are the proverbial "skeletons in the closet." Secretele mele la care nimeni in afara de mine nu are acces. Si de aceea intru in defensiva atunci cand cineva incepe macar sa banuiasca. Pe altele le aduc in fata si le critic aspru chiar eu. Tot din acelasi motiv. E doar o alta modalitate de auto-aparare: daca eu imi exprim dezacordul, altii nu vor mai simti nevoia sa o faca si ei, sau macar nu vor mai simti nevoia sa o faca asa dur. Pe altele le imbrac in hainute frumoase si le prezint sub forma unor excentricitati dulci cu ajutorul carora incerc sa castig simpatia oamenilor. Altele chiar nu sunt defecte. Ma rog, nu sunt vazute de lume ca fiind defecte ci, din contra, sunt considerate a fi chiar calitati. Poate ca asta si sunt. Insa in alti oameni. Oameni care nu le duc la extrem, asa cum fac eu.

shadow on the wall

Ma obsedeaza melodia aia in seara asta. In special partea cu "treat me like a criminal".

Umbre. Au existat si astazi, desi in mare ziua mea a fost una buna.

Am ramas fara CD-uri. Da, inca mai folosesc CD-uri. Sunt bune atunci cand vreau sa eliberez rapid 700MB. Am mereu probleme cu spatiul. Rar am 100MB liberi. Multa lume m-ar strange de gat pentru afirmatia asta. Cum dracu' nu-ti ajunge 1TB? Pai uite asa, nu-mi ajunge. Revenind. CD-urile imi sunt bune daca vreau sa scriu un lung-metraj de 700MB. Pe DVD-uri pun serii de desene animate, lung-metraje sau concerte care nu incap pe un CD. Dar azi aveam de scris patru lung-metraje si doar trei CD-uri. Si doar ieri au fost ai mei in real si eu nici nu m-am gandit sa le spun sa-mi ia. E drept ca le primeam oricum doar sambata, dar... Ufff!

Nu-mi mai gasesc stck-ul Corsair de 4GB. Stiu ca nu e singurul meu stick, nu depinde viata mea de el, dar era preferatul meu. Tin minte sigur ca l-am folosit cu o zi inainte sa vina ai mei, atunci cand mi-am busit windows-ul cu update-ul ala. Dar apoi au venit ai mei si mi-au intors pe dos toata casa. Si acum nu mai stiu unde e.

"Ca asa se face"/ "Ca asa e frumos"/ "Ca asa trebuie" dor. Mda, sunt dezamagita. Am crezut ca e vorba de un gest frumos. A fost facut insa doar de ochii lumii si cu speranta ca sunt atat de ametita incat n-o sa observ sau, daca observ, n-o sa accept.

Am ramas cateva ore bune fara apa rece. Din nou. Si n-a fost bine fara. De aia calda nu stiu, ca nici n-am incercat-o.

Telefon de la mama. Si iar a reusit sa-mi strice buna dispozitie. Ca pierd vremea. "Si-ti foloseste la ceva? Nu-ti foloseste la nimic!" Era vorba de JavaScript.

In rest a fost o zi buna. Nu, nu sunt ironica. A fost cu adevarat o zi buna in rest. Zilele urmatoare nu voi mai avea timp de blog. Sa scriu aici, sa citesc altele. Si am deja o groaza necitite in reader. Le-am luat rapid pe cele mai "usurele" (nu prea lungi, doar poze, clipuri). Au ramas cele mai lungi si mai interesante.

Edit 25-Aug-2009, 05:08am:
  • Tocmai mi-am gasit stick-ul Corsair. Imi faceam ordine prin hartii si am vrut sa pun la dosar o fisa de service aruncata pe o carte. Chiar langa carte era stick-ul. "Ai carte, ai parte" - uf, daca as fi pus mana pe cartea aia! Ceva asemanator mi s-a intamplat in toamna primului an cand am venit la facultate. Mama imi daduse bonurile ei de masa. Venisem cu ele la Bucuresti, dar nu le mai gaseam. Le-am gasit dupa multa vreme, cand deja nu mai erau valabile... intr-o culegere de mate!
  • Nu numai ca nu voi mai avea timp de blog, dar e posibil ca nici macar sa nu mai intru pe net pana in noaptea de miercuri spre joi.
  • Last, but not least... I'm flattered.

am dinozauri

... la inceputul sectiunii de comentarii si in josul paginii. O sa pun unul si in locul imaginii albastre din mijloc care duce la prima pagina. M-am apucat de el, dar mi-a murit Photoshopu', m-am enervat si l-am lasat balta. Dar e simpatic. Sau cel putin eu il gasesc simpatic. Scoate limba. Desi probabil ca la dimensiunea aia n-o sa se mai vada. Merg toate emoticoanele de aici in comentarii. Merg si imagini. Ce mai urmeaza? Styled text, lists, maybe even embedding videos. Mda, stiu, am chef de joaca. Mi-a mai venit in minte o idee legata de imagini. Am o multime de idei...

Edit: Merg toate emoticoanele de Y!M (de aici si aici) cu exceptia pe care oricum nu le folosesc niciodata asa ca e in regula sa-mi fie lene sa ma ocup si de ele. Restul merg sigur, le-am testat.

multe si mari

  • Hot from Chocolate World! Ce ziceam doar acum cateva zile? Ca e foarte posibil ca Milka Alpine Sunrise: Chocolate Cream & Strawberry (link, poza prezentare) sa nu se gaseasca asa usor la noi. M-am inselat. Se gaseste in cora (in ambele magazine din Bucuresti). 3.47 lei. Si tot in cora, la acelasi pret, se gaseste si noul sortiment cu iaurt (yuck and double yuck and triple yuck) si lamaie (ufff, de ce nu e doar cu lamaie), Milka Alpine Freshness: Yogurt & Lime (link, poza prezentare). Ma mai plangeam si de faptul ca nemtii au gama Milka Amavel (link, poza prezentare), care nu se gaseste la noi. Gresit! Se gasesc si la noi 3 sortimente. In Carrefour Orhideea. 8.49 lei (o tableta are 160g, deci ar veni cam 5.3 lei/100g, ceea ce e ok, zic eu). Da, alea trei care nu au coltul rosu unde scrie "NEW": Mousse a la Creme Caramel (link, poza prezentare), Mousse au Praline (link, poza prezentare), Mousse au Chocolat (link, poza prezentare). De-abia astept sa o incerc pe cea cu crema de ciocolata. Celelalte doua tipuri de crema nu ma pasioneaza, dar sunt curioasa sa le incerc si pe alea. Poate se intampla vreo minune sa apara si celelalte trei sortimente (cu creme cu pere, portocale si visine - le-am pus in ordine crescatoare, dupa cum se duce in sus intensitatea dorintei). Par a fi exact ceea ce mie imi place la nebunie in materie de ciocolata. In nici un caz la fel de interesanta pentru mine, dar tot o noutate si tot in Carrefour Orhideea, am vazut si Milka Toffee Ganznuss (link, poza prezentare). 300g, 8.85 lei. Nu, nu sunt acelasi lucru cu Milka Schoko & Keks, chiar daca seamana putin la ambalaj si au si acelasi pret. Milka Schoko & Keks sunt cele de pe raftul cel mai de jos, Milka Toffee Ganznuss sunt cele de pe raftul al doilea. Ce descoperiri pot face cand umblu dupa o plafoniera pentru bucatarie, nu?
    A, si pozele din Carrefour.

lenesa

[pentru ca nu sunt in stare de mai mult de o listuta de genul asta acum]
  • Cineva ciocane in teva de la calorifer. (ha) Nu stiu daca eu sunt cea vizata. Muzica e data tare (Iron Maiden in momentul asta). Dar e asa tare pentru ca altcineva gaureste si n-as putea altfel nici sa-mi aud gandurile. Nu e vina mea. (innocent)
  • Mainile mele arata groaznic dupa ce de cateva zile tot frec la podele, pereti, covorase, incaltari, mobila, calorifere si asa mai departe. M-am apucat de curatenie la modul serios. Am ajuns prin unele din cele mai ascunse coltisoare ale casei, am facut bucatele cuptorul cu microunde, storcatorul de fructe ca sa le curat bine de tot. Dar o sa ma las azi si maine (bine, in afara de cateva chestii minore, cum ar fi "curatenia" prin hartii, DVD-uri - a se intelege ca ma voi debarasa de o parte) (ohboy)
  • Detest sa n-am syntax highlighting. E drept ca mai mult din motive estetice - arata mai frumos asa in culori. Uneori ma face sa imi dau seama mai repede de vreo greseala (desi nu prea fac multe greseli de sintaxa de care sa nu-mi dau seama in primele 2 zecimi de secunda). Lenea din mine detesta si sa n-am auto-completion. Curiozitatea la fel - detesta asta. Pentru ca uneori mai dau scroll pana dau de ceva interesant si apoi "ia sa vedem ce face asta" hmm
  • Mi-a trebuit sa-i sun pe ai mei. Pe amandoi. Doua convorbiri telefonice. Si bine ca nu mi-am vazut mutra dupa. Stiu ca tata e la lucru si n-are timp de mine (ca de obicei), dar, daca nu ii spun ideile mele imediat, uit de ele. Daca mi le notez pe hartie, uit ca mi le-am notat. Si mama... Pe ea am sunat-o ca nu-mi gasesc un tricou care ne placea mult. Si la sfarsit ma roaga sa le mai iau din cora (la Brasov nu s-au extins) cafea de care luasera cand au venit in Bucuresti acum doua saptamani. Aham. Lasand la o parte topica frazei care m-a facut sa vreau sa-mi trag palme... de unde vrea ea sa stiu despre ce vorbeste? De parca eu as fi fost atenta la ce si-au luat ei. Trebuie sa fac un efort si ca sa-mi amintesc ce mi-am luat eu.
  • M-am trezit inundata din nou aseara. Ce noutate, nu? Si ce bucurie... (ohboy)
  • Bate vantul. Si usa mea de la balcon scartaie (spooky). As putea sa o inchid, stiu. Dar nu vreau. Usa de la balcon si geamul de la baie au fost deschise aproape non-stop din aprilie. (oops)
  • Sunt inca antisociala. Si e bine, ca imi reincarc bateriile asa. De vineri n-am mai iesit din casa decat ca sa merg (in papuci) trei etaje mai sus si trei etaje mai jos sa ma plang la seful de scara si la administrator de faptul ca am fost inundata... din nou!

A Fish Out of Water

... e titlul celui de-al doilea episod (poate fi vazut mai jos) din Fish Police, niste desene care mie mi-au placut foarte mult. Din pacate seria a avut doar 6 episoade.

let's play

Din ciclul "da' parca stiam si eu javascript!"
Widgetul de "recent comments" mergea aiurea asa ca am zis sa-mi bag eu coada pe acolo. Am luat fisierul .js si m-am apucat sa-l modific la greu. Ca sa mearga si sa arate asa cum vroiam eu. L-am urcat pe mediafire si rezultatul se poate vedea in dreapta. Acum ajung la comentariul la care trebuie atunci cand dau click pe numele comentatorului. Si imi place mai mult asa cu linii orizontale intre decat cu spatiile alea uriase.
Mda, stiu... Cand o sa-mi fac timp sa modific iar tema sa mearga cum trebuie?
PS - can you see this guy up there? (Favicon, I mean.)

the curious eye and the critical taste buds: new from chocolate world

  1. Majestic: bomboane cu crema rom. 3 lei. Ambalajul nu prea inspira incredere. Si nici pretul. Insa eu am o slabiciune pentru combinatia de ciocolata si rom. Si la asta s-a adaugat si "sunt doar 3 lei, ce dracu'". Decizie inspirata. Descrierea "bomboane cu crema rom" e cat se poate de corecta. Chiar sunt umplute cu o crema care chiar contine si putin rom (si nu doar ceva care sa imite aroma de rom) si nu cu o chestie tare care se da drept crema (un pacat al multor bomboane, dintre care unele "cu pretentii"). O surpriza mai mult decat placuta, chiar daca nu sunt ele cele mai bune bomboane incercate vreodata. Insa orice alte bomboane mai bune costa cel putin de 2-3 ori mai mult (cele mai ieftine care imi vin in minte ar fi Heidi Pralinetti cu crema de portocale)
  2. Ca tot ziceam de Heidi... Se pare ca s-au apucat sa faca schimbari... mari de tot. Am mai scris ca aparut o noua gama de vara Heidi ChocoVenture in locul gamei Heidi Fruit Delight (gama lor de vara in anii precedenti). O schimbare care mie personal nu imi place. Fruit Delight Cherry si Fruit Delight Blueberry mi-au placut mult. Nici un sortiment din noua gama nu mi se pare ca ar fi macar pe aproape. Apoi am vazut ca au extins gama ChocoVenture si se pare ca noile sortimente vor inlocui o parte din sortimentele actuale. Noile sortimente ChocoVenture (sper ca am tinut bine minte... ca ambalaje nu am din moment ce nimic nu m-a tentat cat sa incerc macar):
    • un sortiment de cicocolata cu lapte si bucatele de alune care e posibil sa inlocuiasca actualul sortiment Heidi de ciocolata cu lapte si alune intregi
    • acelasi drac, dar mai negru (cu ciocolata neagra in loc de ciocolata cu lapte)
    • si, bineinteles, acelasi drac vopsit in alb (adica se inlocuieste ciocolata cu lapte cu ciocolata alba)
    • un sortiment de ciocolata cu nuci si miere care (aproape sigur!) va inlocui actualul sortiment cu nuci si miere
    • un sortiment de ciocolata alba cu bucatele de alune si cereale (parca)
    • un sortiment de ciocolata cu stafide si bucatele de alune

miercuri.

It's not just that I want to be left alone, I want to be alone. (rolling eyes)

Battery: 51%. Si doar marti seara l-am incarcat. Si nu mi-am luat miercuri castile, deci nici n-am ascultat muzica. Si puiul meu (W800i) sta bine la capitolul asta (autonomie). Asa mult am vorbit? Se pare ca da. Nu, n-o sa ma usture la factura. Chiar mai am cam 13 minute/zi din minutele incluse in abonament (si cel mai probabil nu le voi folosi). Nu eu am fost cea care am initiat apelurile (cu o singura exceptie).

1,2,3,4,5. Pac-pac. Ferestre de Y!M. De ce acum? De ce nu acum o saptamana, imediat dupa ce au plecat ai mei? Atunci nu vroiam sa fiu singura. Acum sunt in stare sa-i crap capul cui se apropie de mine. Acum vreau sa fiu singura. Am nevoie sa fiu singura. Cu disperare. Am nevoie sa imi incarc bateriile. Nu vreau sa stiu altceva in afara de programare, role, limonada. Am facut curat in bucatarie si in hol. Am terminat si cu documentarele. Hmmm... sau poate ca nu.

Miercurea asta am fost fraiera. Am luat peste proaspat din real. Mi l-a cantarit si mi-a pus eticheta... si acasa am constatat ca pe eticheta era alt peste... care intamplator costa cu 6 lei mai mult. Grozav! Sa nu-mi trag palme? Mai ales ca de obicei verific.

curajul...

... de a nu servi lumii intregi superficialitate.

E o chestie care imi lipseste de multe ori si reuseste sa creeze un contrast putin sinistru intre cat de frica imi e sa-mi recunosc obsesiile si cosmarurile si cat de puternica ma simt atunci cand nu las lumea sa vada decat o fetita rasfatata cu fata rotunda care doarme cu animale de plus si se uita la desene animate. Uneori ma trezesc transpirata. Uneori imi e teama ca am vorbit in somn. Uneori simt ca as ucide sa stiu cum ma vede de fapt o anumita persoana. M-am visat o regiune pe o harta. Si nimanui nu-i placea cum eram hasurata. Si am inceput sa plang. Nimanui nu-i placea de mine. Nimanui dintre cei care mai erau inca in viata. Dar mortii nu mai conteaza, sau...?

"Nu-mi place sa mi se spuna asta..."
<>Fara justificare. Sau ma rog, fara sa justific explicit. Mutrita mea rugatoare si ursuletul de plus pe care il tineam in brate nu erau oare de ajuns? Atunci au fost. Si am obtinut promisiunea, fara sa imi mai puna vreo alta intrebare. Atunci n-am vrut sa admit ca imi devenise simpatic. Mi-era teama. Ca totul e doar o gluma proasta. Ca zambetul pe care-l afisa atunci cand ma vedea era fals. Ca toate complimentele erau nesincere. O lasitate pe care aveam s-o regret sase luni mai tarziu... Mi-a lasat un gust amar faptul ca am fost inteleasa gresit, dar a fost in primul rand vina mea.

Dar inca imi e mult mai usor sa ofer toane de copil rasfatat, o mutrita imbufnata, imbratisari oferite animalelor mele de plus sau un "ursuloiul meu spune ca..." pe post de motive. Inca imi permit. In continuare imi e prea frica sa-mi scot la lumina cosmarurile, monstruletii, obsesiile...

just... random stuff

Duminica, luni, marti... 3 zile in care n-am prea facut mare lucru in afara de a sta aproape non-stop cu nasul in calculator. Si nu ca sa produc ceva. Doar ca sa ma uit la documentar dupa documentar. Poate ca biata mea cultura generala imi va multumi candva (de fapt, deja imi multumeste, ca imi era pofta de ceva fizica si chimie), dar tot imi pare rau cand ma gandesc acum cate chestii utile as fi putut sa fac in timpul asta.

Pana la urma, Schumi nu mai revine. Si asta e o veste care nu imi pica bine, sau...? De fapt, mai degraba motivul e cel care nu-mi pica bine. Nu si-a revenit inca dupa accidentul din februarie. Poate. Sau poate ca simte ca n-ar (mai) face fata si are si el orgoliul lui. Ce e sigur e ca suntem in 2009, nu in 1999. Ca are 40 de ani, nu 30. 11 iulie 1999. Se alegea cu un picior rupt in urma accidentului de la Silverstone. 17 octombrie 1999, trei luni mai tarziu, revenea la Sepang, unde avea sa ia pole-position si sa domine cursa. Ca pe final i-a cedat victoria lui Eddie Irvine, ca sa il ajute sa ia 10 puncte pretioase in lupta pentru titlu e alta poveste. A fost oricum clar cine era numarul unu. Insa pe vremea aia avea 30 de ani si isi dorea cu disperare un al treilea titlu, care ar fi fost si primul titlu la piloti pentru Ferrari dupa o pauza de 20 de ani. Acum are 40 de ani si detine cea mai impresionanta colectie de recorduri din istoria F1. A imbatranit. A trecut de perioada de maxim. Chiar daca pentru mine si pentru multi altii va ramane mereu undeva sus pe un piedestal. Chiar daca e inca intr-o forma fizica de invidiat, 40 nu e egal cu 20 si ceva. Si nici macar cu 30.

Putin sinistru ce poate face trecerea timpului. Omul asta si-a revenit foarte repede dupa o fractura urata acum 10 ani. La fel de repede mi-am revenit si eu tot dupa o fractura urata anul trecut. Foarte repede comparabil cu altii cu care m-am intersectat la spital. "Altii" care aveau toti niste ani in plus fata de mine. Sinistru cum ne degradam in timp...

please let this bad week be over

Miercuri a fost o fusta. Si asa am reusit sa-mi canalizez dorinta de a incerca ceva nou spre ceva inofensiv. Asta miercuri. Si nu m-a linistit pentru mult timp. Inca ma simt ca dracu'. Si de cand au plecat ai mei eu inca nu am facut absolut nimic altceva decat sa dorm si sa ma invart nervoasa si sa iau la suturi tot ce mi-a iesit in cale, atat in casa cat si afara.

Saptamana trecuta a fost interesanta, saptmana asta a fost moarta. Sunt prea agitata ca sa fac ceva, orice ar fi acel ceva. Casa mea parca e o cocina de porci de cand au plecat ai mei. N-am chef sa strang si devine din ce in ce mai rau. Din momentul in care au ajuns aici, nimic nu s-a mai pus unde trebuie. Totul s-a aruncat alandala. Ambalaje de diverse, haine, hartii (unele chiar importante), cabluri, baterii, toate au aterizat de urgenta unde a fost mai la indemana. In pat, pe rafturi, pe jos, pe si pe sub scaune, scaunele, birou, masute, noptiera, peste teancul de covoare rulate, pe frigider, in jurul cosului de gunoi. Am varsat pe jos accidental saptamana asta inghetata, suc de mere, ulei din caserola de plastic cu snitele, miere, zeama de pepene, sampon, acetona, parfum de vanilie, inalbitor, detergent de rufe, poate si altele. N-am curatat absolut nimic. Dau pe afara din chiuveta toate chestiile care trebuie spalate. Mai am si pe masina de spalat, pe masuta, pe aragaz, pe dulap, pe rafturi, pe aragaz. Asteapta sa se mai elibereze putin chiuveta. Doar ca eu n-am chef sa fac nimic... inca. Ori zac in pat si frec menta pe net, ori ma invart si car picioare la tot ce imi iese in cale - sertare, tocuri de usi, usi, rafturi...

As putea macar sa ma invart cu rolele prin casa. Dar mi-e lene si sa mi le iau in picioare. Saptamana trecuta eram asa entuziasmata de o tona de chestii. Ma apucasem din nou de sport in fiecare seara. Imi rezolvasem problema cu cardul BancPost. Incepusem sa explorez din nou stradutele Bucurestiului. Gasisem patru sortimente noi de inghetata, doua sortimente noi de ciocolata cu crema de fructe Anthon Berg (1, 2) si un sortiment de Milka pe care nu-l vazusem decat pe milka.de pana acum. Eram incantata de faptul ca inca mai stiu simt Java si Visual Basic desi nu mai avusesem nimic de-a face cu nici unul din cele doua limbaje de multa vreme. Imi gasisem o "jucarie" noua: Python. Ma simteam foarte bine. Ma premiam purtand chestii care imi plac mult. Eram incantata ca desktop-ul meu e din nou functional. Acum nu-mi mai arde de nimic. Si tocmai am dat de asta. Uff! Iar?!?

Nu (ma) mai suport. Dar tot nu pot sa scap de starea asta...

febra, un gust amar si ganduri bolnave

Ca de multe ori mi-as dori sa existe cu adevarat vopseaua aia din desene animate care picteaza lucrurile in invizibil am mai spus-o. De multe ori nu vreau sa fiu vazuta pentru ca eu am sa-mi reprosez mie prea multe si orice privire a altcuiva o vad ca si o confirmare a faptului ca si restul lumii imi reposeaza aceleasi lucruri. Dar nu exista. Insa macar exista intuneric. Asa ca daca trebuie sa ies din casa, prefer sa ies noaptea - ma simt putin mai in siguranta, protejata de pustietatea strazilor si de intuneric. Si aseara asta s-a combinat cu o alta idee. Sunt tipele alea care tot umbla prin cluburi si dracu' mai stie pe unde in speranta ca s-o indragosti vreun fotbalist de ele si apoi... dracu' stie ce-si doresc mai departe, daca isi imagineaza ca-l pastreaza si pe el sau doar banii. N-as putea si eu sa ma apuc sa umblu la miezul noptii prin cimitir? Poate se indragosteste vreun strigoi de mine. Mai ales acum ma gandesc eu ca ar trebui sa fiu suficient de atractiva pentru un strigoi ca doar am parul valvoi, ochii rosii si niste cearcane cat China.

Mi-e greata. Si la propriu si la figurat. Mi-e scarba de mine. As vrea sa ma spal cu HCl. Ma spalam pe maini si ma enerva la culme ca apa aia calda e doar calda. As fi vrut sa fie fierbinte-fierbinte... sa o simt si sa simt cum ma curata, sa nu ma simt in continuare jegoasa, ca si cum stratul de murdarie a ramas acolo desi m-am frecat minute bune. Si asa mi-a venit ideea. Cand m-am uitat in dreapta chiuvetei si am vazut sticla aia acolo.

Port sosete albe. Si din nu stiu ce motiv ma holbam la ele mai devreme. Si atunci am observat pe jos cutia de chibrituri ramasa acolo de aseara. Acolo, pe jos langa noptiera. Pentru ca am fost intrebata ce fac la un an dupa. Si am zis ca ascult Fear of the Dark (da, exact concertul ala) si pun o lumanare pe... tort nu am, dar e buna si o cutie de inghetata, nu? Si ca o sa imi pun o dorinta. S-a vrut a fi o gluma idioata, dar pana la urma chiar am comis-o.

"we have to/ let's talk about it" - the stereotype and the frustration

Vreau mereu sa experimentez ceva nou. Vreau versiuni demo. Care expira dupa o utilizare.

Vreau versiuni demo pentru relatii, vreau versiuni demo pentru sentimente, pentru viata. Stiu, sunt insuportabila, razgaiata, fandosita. Dar nu vreau oameni care sa-mi fie alaturi "forever and for alaways". Mi-e frica de oameni. De toti. Nu vreau sa-mi daruiesti tot ce consideri ca ai mai frumos in suflet. Vreau o privire. Timp de trei secunde. Uite, nici nu trebuie sa te opresti din drum. Nici nu trebuie sa tii minte. Vreau doar sa intelegi, pentru cele trei secunde cat privesti in ochii mei, ca sunt disperata. Si apoi poti sa uiti. De fapt chiar vreau sa uiti. N-am nevoie de tine, ma intelegi? N-am nevoie sa tii minte ca pot fi si fragila. Vreau sa ma cunosti in continuare puternica. Ma descurc si singura. Dar vreau privirea aceea atunci cand ti-o cer. Nu mai tarziu. Nu pot fi vulnerabila pana mai tarziu, mi-e prea frica sa fiu vulnerabila mai mult de trei secunde, chiar nu intelegi? Pana atunci imi voi fi rezolvat deja problemele. Dar fara privirea aceea imi voi fi si pierdut din nou cativa stropi de viata.

Nu, nu vreau sa-ti spun ce ma macina. Daca imi ceri asta voi izbucni intr-un ras isteric, tu vei da ochii peste cap si totul se va termina cu ridicari de ton si usi trantite din nou. Crede-ma ca voi avea mereu grija sa fac parada cu dinti si gheare de fiecare data cand ma voi incrunta si iti voi spune ca nu te priveste, ca pot sa imi rezolv si singura problemele. Chiar pot. Daca nu pun la socoteala faptul ca am nevoie de alea trei secunde de vulnerabilitate.

Nu, n-o sa-ti spun niciodata ca am plans pentru ca mi-ai refuzat cele trei secunde. N-o sa-ti spun niciodata ca am ajuns sa fac o tampenie din cauza asta. Pentru ca mi-e rusine. Mi-e rusine ca am vrut sa fiu vulnerabila trei secunde.
Da, totul e in regula. Nu, acum chiar nu mai pot, tocmai mi-am dat seama ca am uitat sa... Sigur, poate mai tarziu dupa ce termin. Da, e perfect.
Deja nu mai pot fi vulnerabila nici macar pentru alea trei secunde. Deja sunt sinistru (pentru mine doar, caci nimeni altcineva nu va sti vreodata) de senina. Zambesc, fac glume pe seama a cu totul altor chestii si tu deja te gandesti ca n-a fost decat un norisor neinsemnat pe un cer senin. De fapt... Dar deja nu mai conteaza, decizia e luata. Si nu stiu daca mai exista ceva care sa ma poata salva.

Uneori ma salveaza chiar dorinta de a incerca ceva nou, daca reusesc sa o deviez spre ceva inofensiv. Sa nu fie o noua modalitate de a-mi face rau fizic, sa fie in schimb un deodorant sau un gel de dus nou, un sortiment nou de inghetata, un nou animal de plus, o noua carte, orice chestie noua si tentanta... Si asta face sa fie periculos sa ma gasesc in astfel de momente intr-un mediu familiar, unde nu exista nimic necunoscut, nimic de explorat... Nu exista nimic sa-mi distraga atentia de la gandurile de auto-distrugere.

Te uiti la mine cum imi mangai ariciosul de plus si zambesti atunci cand iti spun ca ma linisteste sa fac asta. Si nu stii ca poate mi-a salvat viata atunci cand tu mi-ai refuzat asta. Fara sa stii, sunt constienta. Dar nu ti-as fi putut spune cat de disperata eram. Mi-ar fi fost prea rusine sa-ti par ca si cum as dramatiza.

Si in continuare ma comport ca si cum viata asta nu e decat o versiune demo. Si mintea mea e moarta acum.

Si mi-e groaznic de frica de ce va aduce ziua de maine. Si imi este si mai frica sa recunosc asta.

analfabetism netlog

Acum aproape un an scriam despre un mail care se zgarcea cu 'i'-urile. Acum am primit unul generos... prea generos.

analfabetism Netlog

pentru cine? pentru ce? satula...

Dar inainte de toate...
  • Am revenit online! Stiu, era evident. Si voi raspunde am raspuns si la comentarii.
  • Deja e veche, dar se pare ca revine si Schumi.
  • Ca o completare la ce am scris ultima data, anul asta am ramas fara calculator functional in seara zilei de 11 iulie.
Bun. Introducere pentru ideea din titlu. Ziua mea de vineri a inceput excelent. M-am premiat pentru faptul ca ma simteam bine luand iar la purtat - dupa multa vreme - sandalele mele din piele de crocodil (in fine, de fapt doar cele 6 barete aflate la vedere, 2 plasate transversal spre varful piciorului si inca 4 in "X"). Le ador. Si pentru faptul ca inca (!) imi plac la nebunie cum arata si pentru valoarea lor sentimentala - le-am primit acum aproape noua ani si au fost primele mele sandale in genul ala. Acum noua ani... Cum trece timpul... Hmmm, daca inca port sandale atat de vechi inseamna ca nu sunt la moda, nu? Am incaltari si haine si mai vechi. Recordul il detin o pereche de blugi pe care ii am din clasa a treia. E drept ca pe vremea aia erau pantaloni lungi pentru mine, acum sunt pantaloni scurti. Logic. Acum am cu peste 30 (hmmm, poate chiar 40?) centimetri in plus. Si logic ca nici nu-mi mai sunt atat de largi ca pe vremea aia (cand ai mei aveau grija mereu sa-mi ia haine ghidandu-se dupa "las' ca tot creste"). Am si undeva intre 10 si 15 kilograme in plus.

Dar sa revin. Ziua mea care incepuse bine s-a terminat urat, cu dureri de spate si de glezna (dreapta). Am si luat o tranta mergand prin casa. Nu m-am impiedicat de nimic. Pur si simplu ma durea glezna si nu m-a mai tinut. "Condimentat" totul de faptul ca am transpirat cum n-am mai transpirat vreodata in viata mea. Efectiv mi-am stors toate hainele de pe mine si asternuturile. Si in tot timpul asta imi inghetau mainile si picioarele. Brrr! Transpiratie rece. N-am mai avut parte de asa ceva de muuult, muuult timp. Si a venit apoi momentul care a declansat aparitia ideii din titlu: sugestia unui prieten de a iesi pe balcon la racoare. Imposibil de pus in practica insa. Pentru ca, spre deosebire de restul casei, balconul meu e... de plans. Nu-mi place si nu prea am grija de el. Ironic e ca atunci cand am cumparat garsoniera am tinut neaparat sa fie cu balcon. Inutil. Mereu am putut numara pe degete de cate ori am trecut de prag... pe an.

Trebuie sa ma apuc de curatenie. Dar nu pentru ca as fi inceput brusc sa-mi iubesc balconul. Nuuu! Saptamana viitoare vin ai mei. Tati a fost ultima data pe la mine acum o saptamana si jumatate. Si, ca de obicei, parca era in inspectie. S-a uitat inclusiv sub raft (e vorba de un raft cu picioare care are cam 2 cm sub etajera situata cel mai jos si sub care aveam o panza de paianjen), deasupra usilor si a tocurilor de usi (unde aveam praf), dupa calorifer (iar praf si doi paianjeni), dupa birou si intre raft si peretele dinspre balcon (cred ca si acolo avusese timp sa se depuna ceva praf). Asa ca trebuie sa ma pregatesc iar pentru inspectie. Detest sentimentul. Detest sa imi faca asta. Si nu e vorba doar de cum arata casa. Simt ca toata viata mea e inspectata. Ca tot ce fac e pus sub un microscop si studiat si ca mai si exista o satisfactie cand e gasit ceva in neregula ca sa poata sa imi dea in cap cu aia cum ca eu nu ma descurc niciodata si ca am mereu nevoie de ei sa ma scoata din rahat.

Acum aproape un an au aterizat in Bucuresti la sapte ore dupa ce il anuntasem pe tata de minunea cu aripa. Cu aceeasi atitudine. Purtandu-se de parca ei ar fi fost salvatorii fetei incapabile sa se fereasca de idioti pe strada. Interogandu-ma cu privire la datele celor care ma impinsesera. Da, sosise politia acolo si isi dadusera datele. Dar nu ma interesa. Cat am putut, am incercat sa las in urma tot ce a fost neplacut. Rememorarea timpului petrecut in iarba e ceva ce voi incerca sa evit in continuare. Dar nu, ei stiau mai bine. Ca trebuie facuta dreptate. Ca eu nu stiu ce spun cand spun ca vreau liniste si nu nenumarate ocazii sa-mi tot amintesc seara aia. Ca, la fel, nu stiu ca nu se poate si fara spaga in spital. Probabil visasem ca se purtase toata lumea frumos cu mine inainte sa vina ei. Probabil visasem si faptul ca un doctor mi-a dat mobilul lui sa ii anunt. Hmmm, cum de au stiut sa vina la Bucuresti in cazul asta? Stiau mai bine si cand au tot insistat sa mananc, desi urma sa fiu operata si nu aveam voie (doctor's orders). Dar au insistat pana cand s-a bagat asistenta.

Si stiau mai bine si atunci cand au decis ca mama va ramane la mine dupa ce voi iesi din spital. Stiau mai bine cand si-au motivat decizia facandu-ma pe mine in toate felurile, spunandu-mi ca eu sunt incapabila sa am grija de sanatatea mea si, ca dovada, doctorul le spusese ca analizele nu mi-au iesit bine. De fapt cred ca meritam epitetele alea dragute, mai ales pe alea care imi insultau intelectul, pentru ca era sa ii sar de gat omului care m-a operat (si nu ca sa il imbratisez ca imi era simpatic!). Omul a fost amuzat (desi ar fi putut sa reactioneze urat pentru ca tonul meu fusese de-a dreptul acuzator). Si eu am fost ridicola. Mai ales ca singura mea lectura inainte de operatie fusesera nenorocitele alea de hartii. Trei coloane, sa inteleaga orice prost. Valorile minime, maxime, valorile mele, aflate in intervalele corespunzatoare. Si tot i-am crezut cand mi-au servit minciuna.

Acum trebuie ma apuc de curatenie. Sa ma pregatesc de inspectie. Bine ca acum o saptamana si jumatate n-a inspectat si centimetrul dintre pat si perete... ca patul ala n-a mai fost miscat de doi (sau sunt oare trei?) ani. De obicei gasea chestii mai la vedere sa nu ii convina. Cum ar fi patul nefacut, laptopul in alta parte decat pe birou, un ibric lasat pe aragaz cand ar fi trebuit sa-l bag in dulap, ceva de imbracat pe spatarul unui scaun... chestii de genul asta. Acum au fost doar locuri mai ascunse si chestiuni ipotetice. Cum ar fi daca as renunta la jumatate de birou (biroul meu e in L, compus din doua bucati) si la un raft si mi-ar lua ei un sifonier? Nu! NU. EU sunt cea care locuiesc aici peste 350 de zile pe an. El sta la peste 150km. Acum imi pare rau ca n-am reactionat mai urat cand mi-a propus asta pentru a nu stiu cata oara (si frumos n-am reactionat deloc).

Mi-au bagat prea multe chestii pe gat in propria mea casa. Patul. E prea mare, ocupa prea mult spatiu, e incomod. Dar ei stiu mereu mai bine si au decis ca imi trebuie pat dublu. Aragazul. Rar il folosesc pentru altceva decat incalzit aerul in casa sau incalzit apa (pentru ciocolata calda sau fiert oua). In iunie am facut ceva mai complex si am aruncat intr-o oala niste bucati de mere si niste zahar impreuna cu apa. Aveam insa si lucruri interesante de facut asa ca am plecat din bucatarie si am uitat de oala. Si cred ca e evident ce s-a intamplat. Dar ei stiu mai bine si au decis ca imi trebuie super-aragaz cu grill si alte dracii. In cuptorul lui am depozitate manusi de bucatarie, manualul lui si farfurii pe care eu nu le folosesc niciodata din ziua din care mi l-au luat. Si cred ca asta face evident cat de folosit a fost cuptorul ala. Masina de spalat. Nu am folosit-o o singura data macar (decat ca mobilier, spatiu pe care sa pun una sau alta). Cheltuieli inutile, pe care eu am insistat sa nu le faca. Dar cu care imi dau mereu in cap. Trebuie sa fac cum zic ei, ca doar mi-au luat, s-au sacrificat pentru mine. Si eu n-as fi in stare sa ma descurc fara ei. Ceea ce, din pacate, este momentan adevarat pe plan financiar. Dar de-abia astept sa nu mai fie.

Insa mai am de asteptat. Si intre timp, trebuie sa am grija sa fie curat cand ajung. Pentru ei. Pentru ca ei stiu mereu mai bine, pentru ca ei fac totul pentru mine, pentru ca nu trebuie sa ii dezamagesc. Sau poate ca nu. Poate pentru ca m-am saturat de critici. Daca iese ceva bine sau excelent - e irelevant. Daca iese ceva prost - e relevant. Pentru ca dovedeste (din nou!) ca sunt o incapabila care are nevoie mereu de parinti sa o salveze. Si apoi trebuie sa curat dupa ce pleaca. Pentru mine. Pentru ca, ironic, in timpul in care stau aici (care rar se intampla sa depaseasca 2 zile), casa mea ajunge mult, mult mai rau decat era inainte de campania de curatenie speciala pentru sosirea lor.

Va urma si o comparatie (cam ce e in neregula inainte, cam ce e in neregula dupa)... dar scriu fara oprire la asta de doua ore si jumatate, asa ca voi face o pauza.