on the verge of extinction... again

un mascarici si un ferrari

Pentru ca sunt prea obosita pentru orice altceva...

Mascariciul, adica eu. Ca sunt pictata pe fata exact ca unul. Ma rog, pe pleoape si pe buze. 1, 2.

Masina, tot asta de aici. Doar ca de data asta a fost vorba de o miniatura. La magazinul Ferrari de pe Victoriei. Peste exact 2 luni e ziua mea. Si cred ca e clar ce cadou o sa-mi fac. O sa am un Scaglietti. Unul mic.

Nu sunt asa rezistenta cum credeam...

Bitter

Rezultatele calificarilor:

Si doar era clar de la inceput... dar mereu sper ca poate... nici eu nu stiu ce. Poate ca maine in cursa...

O saptamana...

Miercurea trecuta. Speram ca in sfarsit se va rezolva si problema mea. Din pacate n-a fost asa. Instalatorul adus de cei de deasupra a decis ca el nu si-a dat de fapt seama de unde exact curge apa de ma trezesc inundata periodic din septembrie anul trecut... deci nu are ce sa repare. Asa ca in continuare plafonul meu poate sa se ude, eu nu mai pot folosi chiuveta din baie pentru ca imi pica bucatele din plafon de desupra ei, trebuie sa aduc pe cineva sa incerce sa isi dea seama de ce se uda de oua ori pe saptamana, trebuie sa curat apoi de fiecare data urmele negre de degete pe care mi le lasa pe pereti in baie, trebuie sa strang mizeriile care imi cad in chiuveta de fiecare data cand scoate capacul de la gura de aerisire de sus ca sa incerce sa-si dea seama daca e vreo teava uda...

Miercurea trecuta m-am trezit si cu cei de deasupra care au reusit sa-mi faca un dezastru mai mare decat orice instalator de pana acum in hol si in baie. Ei tot dadeau din gura, mie imi venea sa le urlu sa se care dracului din casa de la mine ca m-am saturat, ca imi e greata, ca vreau sa fiu lasata dracului in pace... si ca pana la urma eu raman singura care trebuie sa curete tot. Detest sa frec podelele, peretii, sa desfund chiuveta si alte activitati asemanatoare. Iar situatia asta ma obiga sa imi pierd aproape o jumatate de zi pe astfel de chestii de doua ori pe saptamana. Dar probabil ca n-ar trebui sa ma plang nu, ca de fapt e totul din vina mea. Asa mi-au zis niste dame bisericoase a doua zi, ca e din cauza pacatelor mele... Ganduri prea placute n-am avut nici pentru ele dupa ce le-am auzit.

In plus, senzatia de greata si de moleseala de miercuri seara n-a vrut sa ma paraseasca pana duminica.

Ziua de luni. As fi vrut sa fie o zi buna. Am descoperit ca blugii mei preferati (adica singura pereche de blugi careia ii ofer onoarea de a o purta cand ma simt eu bine si nu doar pentru activitati care implica transpiratie) imi sunt largi... ciudat! Aia ar fi trebuit sa vina fix pe mine. Eh, lasa ca-i trimit la spalat, chiar daca sunt curati. Poate intra la apa.

ugh... un post varza

  1. Bineinteles ca nu imi place varza. Pentru ca pute! Rau, rau de tot...
  2. De obicei, ma bucur cand cei de la Ferrari castiga curse, sunt trista cand pierd, dar ieri a fost prima data cand m-a apucat o durere cumplita de stomac in timpul unei curse care s-a dovedit a fi un dezastru pentru echipa.
  3. Parca ma doare din ce in ce mai tare glezna. Este ultima data cand ma pregatesc sa dansez o noapte pe tocuri facand repetitii pe tocuri imaginare. De o saptamana schiopatez cand ies cu adidasi. Culmea e ca pe tocuri pot merge normal, fara ca macar sa simt vreo durere. Sa-mi fie invatatura de minte!
  4. M-a enervat un individ care s-a asezat langa mine in metrou si, dupa ce s-a revarsat peste jumatate din locul pe care il ocupam eu si pe jumatate din locul ocupat de dama din cealalta parte a sa, si-a mai intins si coatele in lateral. Imi venea sa-l intreb urland de ce dracu' ia metroul. Sa mearga pe jos. E vara, e cald, nu i-ar prinde rau sa mai dea jos ceva kilograme... macar pana ajunge dracului sub suta.