on the verge of extinction... again

m-a muscat un sarpe

Din tara soarelui rasare. Sau aia cu cel mai aglomerat oras de pe glob. Sau aia cu celebrele ciuperci. De fum. Crescute dupa ce si-au scapat americanii bombele acolo. Sau aia in care a pierdut Niki Lauda titlul in 1976, refuzand sa continue dupa primele doua tururi. De, ploua torential, iar omul avea inca proaspata in minte amintirea accidentului de la Nurburgring care il lasase desfigurat dupa ce ramasese prins in masina in flacari. In fine, cred ca e clara nationalitatea sarpelui.

Joi dimineata. Stare de greata. Sar din videoclip in videoclip pe YouTube. "Suggestions" (fostul "Related Videos") e campionul mancatorilor de timp pentru mine. Si, la un moment dat, imi pica ochii pe a doua sugestie din lista. O coperta de album care mie imi sugereaza ca ar apartine de ceva trupa de black. O coperta realizata de un artist beat. Sau rupt de somn. Un nume de trupa care nu ma tenteaza. They're probably crap anyway, bleah... Si scanez mai departe lista cu sugestii. Ochii mei au ales urmatoarea piesa. Si dau click click... insa nu unde trebuia. Nici nu ma mai prind unde, nici nu-mi mai pasa, sunt deja pe hol in drum spre baie.

Ciulesc urechile din baie. Ce dracu'? Yngwie Malmsteen?!?!? Si apoi ceva ce aduce a Dissection. Si ceva ce aduce a Mayhem din perioada in care Dead nu era mort. Da, stiu, e motiv de crapare de ras cum suna asta in engleza. Chiar am cautat pe YouTube sa vad daca nu exista o inregistrare TV cu stirea mortii lui, sunt chiar curioasa sa stiu cum au formulat. Din pacate... n-am gasit. Desi pentru altii exista asa ceva pe YouTube. Dadusem candva peste una pentru Steve Clark. In fine... revenind. La poveste si la calculator. Piesa deja terminata. Surpriza

just... random stuff

Duminica, luni, marti... 3 zile in care n-am prea facut mare lucru in afara de a sta aproape non-stop cu nasul in calculator. Si nu ca sa produc ceva. Doar ca sa ma uit la documentar dupa documentar. Poate ca biata mea cultura generala imi va multumi candva (de fapt, deja imi multumeste, ca imi era pofta de ceva fizica si chimie), dar tot imi pare rau cand ma gandesc acum cate chestii utile as fi putut sa fac in timpul asta.

Pana la urma, Schumi nu mai revine. Si asta e o veste care nu imi pica bine, sau...? De fapt, mai degraba motivul e cel care nu-mi pica bine. Nu si-a revenit inca dupa accidentul din februarie. Poate. Sau poate ca simte ca n-ar (mai) face fata si are si el orgoliul lui. Ce e sigur e ca suntem in 2009, nu in 1999. Ca are 40 de ani, nu 30. 11 iulie 1999. Se alegea cu un picior rupt in urma accidentului de la Silverstone. 17 octombrie 1999, trei luni mai tarziu, revenea la Sepang, unde avea sa ia pole-position si sa domine cursa. Ca pe final i-a cedat victoria lui Eddie Irvine, ca sa il ajute sa ia 10 puncte pretioase in lupta pentru titlu e alta poveste. A fost oricum clar cine era numarul unu. Insa pe vremea aia avea 30 de ani si isi dorea cu disperare un al treilea titlu, care ar fi fost si primul titlu la piloti pentru Ferrari dupa o pauza de 20 de ani. Acum are 40 de ani si detine cea mai impresionanta colectie de recorduri din istoria F1. A imbatranit. A trecut de perioada de maxim. Chiar daca pentru mine si pentru multi altii va ramane mereu undeva sus pe un piedestal. Chiar daca e inca intr-o forma fizica de invidiat, 40 nu e egal cu 20 si ceva. Si nici macar cu 30.

Putin sinistru ce poate face trecerea timpului. Omul asta si-a revenit foarte repede dupa o fractura urata acum 10 ani. La fel de repede mi-am revenit si eu tot dupa o fractura urata anul trecut. Foarte repede comparabil cu altii cu care m-am intersectat la spital. "Altii" care aveau toti niste ani in plus fata de mine. Sinistru cum ne degradam in timp...

eleven

[scriu si eu una cu numere]

Se intampla acum 10 ani. Ma instalasem in fata televizorului sa vad cursa de la Silverstone. Plina de speranta, ca inaintea oricarei curse. Insa n-a durat mult pana s-a intamplat asta.
Nu-mi venea sa cred. Ca in momentul ala se dusese si 1999... toate sansele pe care le mai avea la titlu in anul ala. Intr-un fel... probabil ca ala a fost momentul de cotitura.

Nu-mi place numarul 11. Si nici multiplii lui. Oameni din jurul meu au murit, au fost concediati pe 11.

Acum 11 luni... era 11 august 2008. Si incheiam o saptamana fenomenal de proasta, care continuse incidentul in urma caruia m-am ales cu aripa rupta, zilele in spital si sfarsitul de saptamana cu mama. Si imi era groaza ca poate in continuare imi va merge si mai prost. N-a fost asa. Dar tot asociez ziua aia cu o senzatie sinistra. A fost prima data dupa incident cand bratul meu drept a ramas complet liber, fara sa fie tinut nici de bandaj nici de mana stanga. Si a fost groaznic sa constat ca nu-l pot controla... deloc!

Am si o amintire dulce legata de o zi de 11... insa e legata de persoane pe care am spus ca le voi lasa in urma.

Azi, pe 11... m-am apucat sa desfac diverse chestii de prin casa sa le curat. Ceasuri, radioul, aspiratorul... Si afara ploua.

the frustration files: wild ride?

... cam asa se anunta a fi toamna asta din cauza combinatiei mana dreapta (jucarie inca stricata) + cursuri (multe).

Pot sa scriu cu dreapta. Dar in prima saptamana de facultate am constatat ca am momente in care pur si simplu se blocheaza. E adevarat insa ca atunci inca eram cu tijele in mine, iar acum am scapat de ele. Nu stiu ce va fi semestrul asta, am multe temeri legate de combinatia asta. Si totusi... in ultimii 4 ani nu mi s-a intamplat vreodata sa fiu atat de multumita de cum stau lucrurile la momentul 13 octombrie asa cum sunt anul asta. In acelasi timp, am ridicat stacheta. Ceea ce acum gasesc inacceptabil, mi s-ar fi parut foarte in regula acum un an sau 2. Dar mi se pare infricosator. In primul rand pentru ca am indraznit sa gandesc asta, sa o scriu aici... cand poate e prea devreme, cand stiu cat de usor este ca situatia asta sa se schimbe radical.... si ma tem ca poate ca viata imi va mai da o lectie extrem de dura.

Azi. Cum a mers? Pai... rapid! Da, a trebuit sa astept ceva vreme pe hol, ca de obicei, nimic nou, pentru ca, la fel ca de fiecare data, era plin de lume, toti se inghesuiau catre usa salii ... cu exceptia celor care nu se puteau tine pe picioare si erau nevoiti sa stea jos si a mea, care ma retrasesem intr-o zona mai degajata. Nu-mi place sa ma simt inghesuita, tin foarte mult la spatiul meu. Insa la un moment dat a iesit din sala si omul care m-a operat si cum m-a vazut, mi-a facut semn sa vin. Yupee, the wait is over! Si apoi intr-un minut- doua...

Bitter

Rezultatele calificarilor:

Si doar era clar de la inceput... dar mereu sper ca poate... nici eu nu stiu ce. Poate ca maine in cursa...

paralele si frustrari

Spre sfarsitul cursei, unul din comentatori a incercat sa faca o paralela intre a aceasta prima victorie si totodata prima dubla a celor de la BMW si prima victorie si din nou totodata dubla a celor de la Jordan de acum 10 ani. Mda... cumva, primul meu gand a fost ca se mai poate face si o alta paralela. Cursa din 1998 de la Spa ar fi fost castigata de Schumi pentru Ferrari daca n-ar fi fost acea coliziune cu David Coulthard. Astazi, cursa lui Kimi s-a terminat dupa doar 20 de tururi din cauza lui Lewis Hamilton. Prin urmare, cele 2 curse mai au inca un element in comun.

blood in the water

I am tame and then I am crazy. I am serene and then there is a fierce light shinin' in my eyes. I am cryin' and then I am laughing so hard my jaw hurts. What or who can make me bounce in between these states? One name: Schumi. Because my inner child never dies. And childhood heroes will always be heroes.

Three little videos tonight:
... and I have my hopes up for this weekend's Canadian GP.

ugh... un post varza

  1. Bineinteles ca nu imi place varza. Pentru ca pute! Rau, rau de tot...
  2. De obicei, ma bucur cand cei de la Ferrari castiga curse, sunt trista cand pierd, dar ieri a fost prima data cand m-a apucat o durere cumplita de stomac in timpul unei curse care s-a dovedit a fi un dezastru pentru echipa.
  3. Parca ma doare din ce in ce mai tare glezna. Este ultima data cand ma pregatesc sa dansez o noapte pe tocuri facand repetitii pe tocuri imaginare. De o saptamana schiopatez cand ies cu adidasi. Culmea e ca pe tocuri pot merge normal, fara ca macar sa simt vreo durere. Sa-mi fie invatatura de minte!
  4. M-a enervat un individ care s-a asezat langa mine in metrou si, dupa ce s-a revarsat peste jumatate din locul pe care il ocupam eu si pe jumatate din locul ocupat de dama din cealalta parte a sa, si-a mai intins si coatele in lateral. Imi venea sa-l intreb urland de ce dracu' ia metroul. Sa mearga pe jos. E vara, e cald, nu i-ar prinde rau sa mai dea jos ceva kilograme... macar pana ajunge dracului sub suta.

si plusurile zilei de vineri

Am facut rost de sezonul 8 din Kommissar Rex. Rex! Rex! Rex! Ador animalul. Ador ciobanestii germani in general. Revenind la film, e in germana, subtitrat in suedeza. O sa iau asta ca pe un exercitiu util de limba... germana, pentru ca Rex latra la fel... Ooof, ce prostii scriu!

Acum beau un delicios compot de visine in care plutesc niste cubulete de gheata.

Mai sunt mai putin de 12 ore pana la sesiunea de antrenamente de
sambata, cand e posibil sa ploua la Monaco.

Mi s-a cerut o favoare si am zis "Nu!!". Pentru ca nu trebuie sa-mi sacrific eu timpul, poate si rezultatele la examene si chestia aia pe care oricum nu o posed (sanatate mintala) ca sa-i fac fericiti pe altii. Punct.

Thursday practice - Grand Prix de Monaco

Practice one:Practice two:

  1. Kimi Raikkonen (Ferrari) 1m 15.948s

  2. Lewis Hamilton (McLaren) 1m 16.216s

  3. Heikki Kovalainen (McLaren) 1m 16.248s

  4. Felipe Massa (Ferrari) 1m 16.292s

  5. Nico Rosberg (Williams) 1m 16.653s

  6. Robert Kubica (BMW Sauber) 1m 16.834s

  7. Fernando Alonso (Renault) 1m 17.498s

  8. Rubens Barrichello (Honda) 1m 17.511s

  9. Webber (Red Bull) 1m 17.798s

  10. Giancarlo Fisichella (Force India) 1m 17.835s

  11. Timo Glock (Toyota) 1m 17.942s

  12. Jenson Button (Honda) 1m 18.153s

  13. Sebastien Bourdais (Toro Rosso) 1m 18.245s

  14. Nick Heidfeld (BMW Sauber) 1m 18.263s

  15. Kazuki Nakajima (Williams) 1m 18.274s

  16. Jarno Trulli (Toyota) 1m 18.360s

  17. Adrian Sutil (Force India) 1m 18.360s

  18. Nelson Piquet (Renault) 1m 18.955s

  19. Sebastian Vettel (Toro Rosso) 1m 19.176s

  20. David Coulthard (Red Bull) no time

  1. Lewis Hamilton (McLaren) 1m 15.140s

  2. Nico Rosberg (Williams) +0.393s

  3. Kimi Raikkonen (Ferrari) +0.432s

  4. Felipe Massa (Ferrari) +0.729s

  5. Heikki Kovalainen (McLaren) +0.741s

  6. Robert Kubica (BMW Sauber) +1.156s

  7. Fernando Alonso (Renault) +1.170s

  8. Jenson Button (Honda) +1.211s

  9. Kazuki Nakajima (Williams) +1.232s

  10. Rubens Barrichello (Honda) +1.278s

  11. Nick Heidfeld (BMW Sauber) +1.286s

  12. Timo Glock (Toyota) +1.548s

  13. Mark Webber (Red Bull) +1.954s

  14. David Coulthard (Red Bull) +1.991s

  15. Nelson Piquet Jr (Renault) +2.106s

  16. Giancarlo Fisichella (Force India) +2.111s

  17. Jarno Trulli (Toyota) +2.239s

  18. Sebastien Bourdais (Toro Rosso) +2.441s

  19. Adrian Sutil (Force India) +3.036s

  20. Sebastian Vettel (Toro Rosso) +3.085s

I hope the rest of the weekend will go better for the Ferrari team.

P.S. Schumi was in the pits today. I miss seeing him on the track. I know he's still testing for Ferrari (pictures here), but, but...