Sau hai sa ma laud ca a ajuns la 70 colectia mea de pene, dupa ce in 2016 trecea de 50. Deloc rau pentru sase nopti de concerte, in special in conditiile in care la concertele Aerosmith avea loc un camion intre gard si scena, iar la Helloween am avut in fata un magar la paza.
Am fost atat de obosita, dar, in sfarsit... am ajuns sa scriu si asta.
Mi-am luat biletul inainte de jumatatea lui iulie 2016, in primul rand pentru Accept. Si da, mi s-a parut ciudat sa fie in deschidere la Sabaton. Nu ca n-as fi vrut sa vad iar si Sabaton - daca asa ar fi stat lucrurile, numele lor nici n-ar fi fost in titlu, dar, in general, am frecat mai multe concerte Accept si pe ei imi doream sa-i vad in primul rand.
Totusi, ultimul album Sabaton a reusit sa ma prinda, in special in timp ce trageam de mine sa devin mai... indoibila. Pentru cine nu stie m-am (re?)apucat de contorsionism (da, e extrem de tarziu la varsta mea!) si probabil n-o sa ma las pana nu-mi rup spatele.
Deocamdata...
Myrath. Pentru ca ultimul album rupe. Mostra. Si pentru ca le-am promis ca ne revedem in decembrie, nu?
Amon Amarth. Pentru ca... la dracu', Amon Amarth, mai e nevoie de alte motive?
Sabaton si Accept. Ma rog, in primul rand Accept pentru mine, ca nu i-am vazut de destule ori pana acum...
La planurile de vara n-au mai existat modificari pana la urma. Chiar daca timp de cateva saptamani am crezut ca voi vedea si Twisted Sister.
Daca cineva vrea sa ma ia la palme dupa postarea asta, sa faca bine sa-si ia numar de ordine.
In ultima vreme mi s-au tot intamplat chestii. Chestii bune. Pe stilul "pica para malaiata...". Efortul meu a fost zero sau minim. Nici macar nu m-a durut sa trag de mine sa fac ceva cat de cat decent, dar in jumatate din cazuri am avut un noroc nu chior, ci orb de-a binelea si in celelalte cazuri se pare ca standardele altora sunt plasate mult mai jos decat ale mele.
Ah, pana si recenzarea in cazul meu a mers rapid si fara incidente. Singurele chestii la care m-am scarpinat in cap au fost geamurile (care-s unele termopan, altele lemn, deci ce trecem pana la urma?) si situatia mea curenta care nu-i nici de inainte de primul loc de munca, nici de somera ci de "in test". Iar tanti a fost foarte amabila, foarte fericita sa ma vada, ca cica in afara de mine mai avea de recenzat doua apartamente si gata! Mai auzisem de trei ori soneria in ultima saptamana, da' pana sa ajung la usa nu mai era nimeni. Probabil ca tanti s-o fi miscat din fata usii cu aceeasi rapiditate cu care a completat formularele. Nu ma plang, ar fi chiar aiurea sa ma plang ca a fost eficienta.